Destul de multă lume ne adresează o întrebare, cu convingerea că, jurnalişti fiind, suntem la curent cu agenda administraţiei locale. Ne străduim să fim la curent, în condiţiile în care primarul pare că n-are niciun interes să ţină comunitatea conectată la activitatea instituţiei. Nu nouă, presei, ne face un favor organizând, când şi când (deşi legea spune cel puţin o dată pe lună), o amărâtă de conferinţă de presă, căci nu ţinem preţioasele informaţii primite de la capul Primăriei pentru noi, ci le prezentăm în spaţiul public. Însă nu transmiţi informaţii atunci când ai ceva de ascuns sau faci lucrurile pe ascuns. Altfel ce te costă ca o jumătate de oră pe săptămână, la două săptămâni ori pe lună să o „iroseşti” în scopul comunicării „noutăţurilor”, vorba conaţionalilor, care ne umplu urechile de veselie şi diversitate – că tot e la modă termenul – gramaticală. Discutând cu unul şi cu altul, am remarcat că cea mai frecventă curiozitate manifestată de insul care lasă o parte din finanţele familiei la casieria Primăriei este: „Ce face Primăria anul acesta în oraş?” Sau, mai corect: „Face ceva Primăria anul acesta în oraş?” După pomelnicul de investiţii, fie lucrări, fie achiziţii, cu care au aţipit publicul dezbaterii bugetului local trioul Ţâroiu – Iarca – Popescu, am crezut că vor fi „deşertate” pe teren efectivele de personal ale Primăriei a doua zi după aprobarea veniturilor şi cheltuielilor pe 2017. Au trecut de la acel moment două luni şi, în afară de câteva lopeţi de asfalt înghesuite în câteva scorburi centrale, n-am sesizat startul acţiunii promise.
Abia zilele trecute, ADP-ul şi-a făcut curaj şi a deschis un şantier în Sudul municipiului, pe Valea Unchiaşului, unde lucrătorii sâcâiţi de ploaie caută să se achite de sarcina reparării trotuarelor. Normal că plătitorul de taxe şi impozite din Grui şi din Vişoi, care n-ajunge pe străduţa paralelă cu Şoseaua Naţională, poate, nicio dată la zece ani, habar nu are că are loc o lucrare anemică aici şi, de aceea, i se pare că Primăria chiar nu face nimic.
Altă mişcare timidă se petrece în Grui, unde – vă asigurăm că nu este o obsesie a noastră, deşi valoarea asfaltării nu ne dă pace – se pregăteşte asfaltarea executată de cel mai statornic colaborator al lui Liviu Ţâroiu, care a făcut clăbuci la gură de când aşteaptă să intre cu utilajele în hârtoapele amplificate de săpăturile la canalizare. În anul 2015, proiectantul a estimat lucrarea la 7,9 milioane lei. În banii vechi, 79 de miliarde! Dând la o parte ce ţine de „hârţogărie” (proiectarea, asistenţa tehnică, diversele şi neprevăzutele, plus comisioanele), suma pentru care trebuiau executate operaţiunile de reabilitare a străzii cu pretenţii de zonă rezidenţială de top, datorită mărimii vilelor şi valorii proprietarilor, tot rămânea o sumă uriaşă, peste 7,7 milioane de lei. La licitaţia ţinută în toamna lui 2015, câştigătoarea a coborât-o până la 4,7 milioane lei. Aşadar, o diferenţă de 3 milioane lei, vizibilă de pe Lună, suficientă pentru o altă asfaltare comparabilă cu Gruiului.
Câmpulungul s-a mai confruntat cu astfel de experienţe cu final nefericit, în care cel care a prins contractul cu 60% din valoarea proiectului a făcut prăpăd. Cazul Grup Corint, preferată în faţa unor companii cu notorietate internaţională şi portofolii răsunătoare, graţie preţului suspect de mic oferit, ca să nenorocească singurul proiect cu fonduri europene, de reabilitare urbană, accesat de Câmpulung.
În 2015, când s-a făcut proiectul şi s-a ţinut licitaţia, taxa pe valoarea adăugată era 24%. Cum lucrarea n-a putut începe nici pe final de 2015, nici în 2016, neavând finanţarea enormă prevăzută în buget, contractul s-a „reportat” în 2017. Însă, de la începutul acestui an, TVA a scăzut la 19%, prin urmare, cifrele proiectului au fost actualizate la noile prevederi. Astfel, proiectul mare s-a redus de la 7,9 milioane la 4,9 milioane, iar construcţia propriu-zisă a drumului, adică cheltuielile pentru lucrarea de bază, de la 7,7 milioane, la 4,3 milioane! Acelaşi proiect, cu aceleaşi operaţiuni, a intrat brutal la apă, sub pretextul că s-a redus TVA.
Orice corigent la Matematică vede cu ochiul liber că diferenţa de 3,4 milioane lei pierdută într-un an şi jumătate de „construcţii-montaj”, partea care ţine de executant, nu poate fi generată de cele 5 procente tăiate din TVA de la 1 ianuarie. Practic, puţin a lipsit ca lucrarea să se înjumătăţească din punct de vedere al preţului, lucru care s-a întâmplat, fireşte, intenţionat, în spiritul aceluiaşi talmeş-balmeş în care s-a făcut încredinţarea contractului asfaltatorului piteştean. La începutul acestui an, primarul a anticipat că vor fi comentarii în continuarea celor care i-au mai încărunţit din cârlionţi, după ce, în toamna lui 2015, a scos la licitaţie o lucrare, deşi n-avea bani în buget, şi după ce, în toamna lui 2016, neavând din nou bani în buget, a avut o încercare eşuată de a cheltui cu anticipaţie fonduri din bugetul pe 2017. Şi, atunci, când a actualizat devizul general, în februarie 2017, a corelat proiectul nu numai cu noua TVA, ci şi cu rezultatul licitaţiei, care, repetăm, aproape a înjumătăţit valoarea iniţială!
Ce să înţeleagă contribuabilul câmpulungean din asemenea artificii care n-ar trebui să se întâmple? Presupunând prin absurd că n-ar mai fi venit altcineva la licitaţie – în realitate, a existat concurenţă puternică, întrucât un contract de 7,7 milioane n-avea cum să nu provoace palpitaţii asfaltatorilor de carieră – lucrarea ar fi putut fi câştigată la preţul anunţat. Când, iată, profesionistul victorios s-a angajat s-o facă la 56%.
Şi-atunci care este problema? Întrucât astfel de diferenţe între proiect şi oferta unei firme, clar lucru, nu sunt fireşti. Este cumva preţul disperat dat de constructor ca să câştige, urmând să-l umfle pe parcursul lucrării? Sau, poate, proiectele, care dau valori exorbitante, scuzate de Liviu Ţâroiu că trebuie să fie „cu de toate”, urmând ca licitaţiile să le coboare la realitate?