Primul proiect serios al administraţiei PSD, cu greutate electorală în 2020, început la jumătatea mandatului, în ciuda comandării documentaţiei încă din timpul lui Călin Andrei, care visa continuarea „reabilitării urbane” – Centrul istoric + Complexul „Kretzulescu” – cu tronsonul „Bărăţie”-„Dinicu”, este o necunoscută şi pentru putere, şi pentru opoziţie. Probabil că singurul care-l cunoaşte este primarul Liviu Ţâroiu, însă, în momentul în care s-au solicitat informaţii public, acesta se bucura de soarele Greciei. O întrebare adresată deseori redacţiei noastre, ca urmare a publicării unor articole despre reabilitarea urbană, pe care primarul a transformat-o în „amenajare urbanistică”, a fost dacă zona bulevardului va fi şi ea aranjată. Adică, dacă se repară Piaţa Primăriei cu vecinătăţile sale, de la Policlinică, până la Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”, se cosmetizează continuarea bulevardului, până la „Dinicu Golescu”, incluzând Piaţa Jurământului, nu se face nimic în privinţa legăturii dintre obiectivele respective? Nu mare lucru, după cum aflăm de la viceprimarul Mărgărin Blidaru. Adică se plombează străzile bulevardului, Negru Vodă şi Republicii, iar partea pietonală mărginită de tei s-ar putea – nu se ştie sigur – să fie pavată cu dalele „moştenite” cu preţul a un milion de euro de la Grup Corint. Compozitul chinezesc, care ar fi trebuit să fie granit de bună calitate, dar nu e, care nici acela n-ar ajunge pentru ce-i trebuie lui Liviu Ţâroiu, ca să continue defuncta „regenerare urbană”. La una dintre întâlnirile cu membrii A.S.C.M., şeful Executivului a vorbit deschis despre intenţiile sale privind Bulevardul „Pardon”: făţuirea pietonalului cu ce mai are stocat pe patinoarul din Parcul „Kretzulescu” – cam 25% din necesar -, operaţiune de care să se ocupe ADP-iştii, calificaţi la locul de muncă în montajul de pavele. Fără licitaţie, fără constructor profesionist, ca să fie cât mai ieftin.
Şantierul, inspectat de primar, care putea dispune protejarea statuilor de praf şi mizerie
Vineri, 4 mai 2018, primarul Liviu Ţâroiu, aflat la volanul MUN-ului de serviciu, Skoda Octavia a municipalităţii, a inspectat şantierul instalat în Parcul Jurământului, care n-a reuşit să alunge ursărimea din oaza umbroasă, bucuroasă că are la ce căsca gura. Cine nu s-a mulţumit cu bordura cu zile numărate în peisajul agitat de cupele excavatoarelor care decopertau betonul învechit s-a mutat la etaj, de unde a savurat filmul având ca protagonişti muncitorii firmei piteştene General Trust Argeş. Mirosul fleicilor aburind pe grătarele lui „Ionică”, praful şi izul de încins provenit de la utilajele care râcâiau suprafaţa parcului, accentuate de căldura de la sfârşitul săptămânii, n-au stricat vizionarea minoritarilor mutaţi cu cartierul general pe terasă, „La Benone”. Şi nici forfota clienţilor pe la magazinaşele de sub piaţă, care nu şi-au ferit acareturile de prăfăria iscată de acţiunea de pregătire a terenului, prin înlăturarea stratului vechi de asfalt. Negustorii nu s-au îndurat să tragă obloanele prăvăliilor al căror negoţ este alterat – sacrificiu care merită a fi suportat – de disconfortul produs de şantierul „amenajării urbanistice”. După cum nici supraveghetorii n-au fost inspiraţi să dispună protejarea celor două monumente, Crucea Jurământului şi „Ţăranca” lui Baraschi, cu o folie, ca să nu se umple de mizeria rezultată din excavări.
Deplasându-se în zonă, ca să vizioneze mişcările din teren, Liviu Ţâroiu şi-a salvat colegul viceprimar, însărcinat cu monitorizarea lucrărilor cât timp a fost plecat în Grecia. Bietul vice! Simţind miros de sânge de la prada paralelă cu proiectul, liberalii l-au luat la bani mărunţi pe purtătorul prerogativelor de primar, care a recunoscut că habar nu are cum trebuie să arate Piaţa Jurământului la final! Aşadar, omul, prezent zi de zi pe teren, alături de dirigintele de şantier, se uita precum mâţa-n calendar la ce trebăluiesc lucrătorii firmei lui Cătălin Spătaru.
Interogatoriul la care a fost supus Mărgărin Blidaru la şedinţa Consiliului Local din 26 aprilie 2018 a început cu o întrebare simplă: „Se va pune piatră cubică?” şi s-a încheiat cu o concluzie la fel de simplă: „Hai, mă, că n-a văzut niciun proiect!” Viceprimarul Câmpulungului, care, la sărăcia investiţională a primilor doi ani de mandat, n-a prea avut motive să-şi suprasolicite memoria cu informaţii „complicate” în genul celei solicitate de Lucian Ionescu – dacă pavajul va fi realizat din piatră cubică -, n-a fost în stare să spună „da” sau „ba”. S-a eschivat stângaci, cum că: „Există proiectul la Investiţii, îl puteţi vedea. Nu ştiu ce să vă răspund în acest moment.” Liberalul a insistat: „Dacă se va pune piatră cubică, se va pune pe beton sau pe pământ? Se pune pe nisip, pe placă de beton. Acolo este o placă de beton dinaintea turnării asfaltului, care a fost spartă şi dată la o parte. Bănuiesc că, dacă monitorizaţi lucrarea, ar trebui să ştiţi proiectul.” „După proiect, mă uit să văd cum execută, că mai sunt şi alte lucrări, nu pot să stau o zi să mă uit acolo.”, astfel au sunat argumentele celui de-al treilea om în ierarhia Primăriei, după primarul Ţâroiu şi secretarul Ghinea. Judecând după importanţa atribuită de Liviu Ţâroiu directoarei economice, viceprimarul s-ar putea să fi căzut pe locul al patrulea.
După câteva mandate de păruială între primar şi viceprimar, trăim timpuri în care viceprimarul nu vorbeşte dacă nu-i dă voie primarul. În cazul lui Blidaru, ne-am convins cu toţii de ce nu-i dă voie Ţâroiu să se facă de râs în public, cum a făcut-o la finalul lui aprilie, când din spusele sale s-a înţeles că se zgâieşte la nişte săpături fără să fie convins măcar că în zona cu pricina trebuiau efectuate.
Cât timp se lucrează în Piaţa Jurământului, s-ar putea rezolva chestiunea delicată a reţelelor de apă, canalizare şi gaz
Lăsând la o parte contrele dintre politicienii interesaţi să iasă în faţă, un subiect care trebuie lămurit urgent este cel al schimbării reţelelor de apă şi canalizare şi branşării la canalizare a imobilelor cu ţevile trase pe faţadă, în „buricul târgului”. Şi-ar mai fi extinderea reţelei de gaz, care, la fel, trebuie rezolvată tot acum, cât se lucrează în Parcul Jurământului. La şedinţa de Consiliu, înlocuitorului de primar i s-au cerut lămuriri despre aceste investiţii conexe obiectivului principal, care ar fi păcat să se rezume la o cosmetizare la suprafaţă. Atât în plen, cât şi la conferinţa de presă a partidului de a doua zi, şeful opoziţiei liberale a pledat nu numai cauza cetăţenilor care locuiesc în capătul bulevardului, în imobilele încălzite cu lemne şi necanalizate corespunzător, ci şi a municipiului, până la urmă, căci bugetul municipiului are de suferit dacă se sparge asfaltul proaspăt turnat, pentru introducerea reţelelor care lipsesc în prezent. „Mi se pare normal să băgăm gaze şi să schimbăm reţelele de apă şi canalizare înainte de a asfalta. Vorbesc despre Negru Vodă, nr.113, şi pe o parte, şi pe alta, unde avem o grămadă de locuinţe ale noastre. Mai mult de jumătate. Este o nebunie cu canalizarea trasă peste pereţi! Dacă nu facem acum lucrările de canalizare, apă şi gaz înseamnă că ne batem joc de investiţie. Cei care au reuşit să-şi facă canalizarea au făcut-o pe exteriorul clădirii, neavând posibilitatea de racordare la canalizarea municipală. Este absolut obligatoriu, în momentul în care faci asfaltare, să le dai voie cetăţenilor să se racordeze la gaz, apă şi canalizare. Acolo am avut o avarie majoră la magistrala de apă, drumul a fost blocat câteva zile, sunt nişte reţele mai vechi de o sută de ani, care pot ceda oricând.”, a forţat Bogdan David un răspuns de la Mărgărin Blidaru, care nu ştia o iotă despre cel mai important proiect al administraţiei PSD, alături de reabilitarea Pieţei Primăriei. „O să vină domnul primar şi o să vă răspundă. Nu mă ocup de lucrare, există un constructor, un diriginte de şantier. Nu am văzut proiectul.”, a fost mărturisirea compromiţătoare pentru social-democraţii locali, care pot băga lejer şi un paznic în Consiliul Local, dacă ditamai viceprimarul cu pretenţii intelectuale răspunde ca un corigent.
Depăşim momentul penibil, încheiat prin revenirea la „butoanele” reabilitării urbane a lui Liviu Ţâroiu, incomparabil mai versat decât „mielul” din umbră. Prin comparaţie cu tovarăşul împotmolit în explicaţiile-i stângace, primarul părea precum peştele în apă printre muncitorii firmei care lucrează la reconstituirea scorului din 2020, zdruncinat de primii doi ani de acalmie electorală.