Şefii foştilor deţinuţi politici, de la nivel naţional şi judeţean, au trecut peste amănuntul deloc neînsemnat al profesiei colegului din teritoriu, Marian Diniţoiu, preot paroh al Bisericii „Flămânda”, şi l-au criticat destul de dur pe capul Bisericii Ortodoxe Române, pentru refuzul de a-i primi personal. Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, Filiala Argeş, Sergiu Rizescu, fiu de preot arestat de comunişti în Joia Paştelui, spunea că a cerut de patru ori o întrevedere cu Patriarhul României, delegaţia fiind trimisă şi primită de un vicar la Biserica „Sfântul Antim”. „Nu meritam, pentru că noi am luptat pentru istorie şi credinţă şi pentru România, până la Nistru? Nu cred că ne onora prea mult. Era onorat dânsul, că reprezenta Biserica.”, a răbufnit Rizescu, şef peste o filială care a avut în jur de 2000 de membri, majoritatea din Muscel. Din păcate, din zonă mai sunt 42, spunea acesta. Mai acid decât liderul argeşean, preşedintele Asociaţiei la nivel naţional, Octav Bjoza, făcea o comparaţie între România, unde foştii deţinuţi sunt trimişi la subalternii şefilor de instituţii, şi ortodocşii din ţările vecine, care i-au canonizat pe unii dintre martirii temniţelor comuniste. „Dar atâta timp cât Biserica Ortodoxă este condusă politic atât din interior, cât şi din exterior, nu vom vedea vreun sfânt dintre foştii deţinuţi politici. Unii dintre ei au avut o anumită culoare politică în tinereţe.”, şi-a dat singur răspunsul Bjoza, care l-a determinat pe preşedintele Asociaţiei câmpulungene să apere onoarea instituţiei pe care o reprezintă. „Personal, mă simt vizat, făcând parte din clerul ortodox. Dacă Prea Fericitul nu v-a primit nici pe uşa din faţă, nici pe uşa din dos, primiţi din partea mea o călduroasă şi sinceră îmbrăţişare.”, s-a adresat părintele Diniţoiu lui Sergiu Rizescu cu un gest prietenesc, menit să îndulcească atmosfera unei acţiuni comemorative. În mesajul său, preotul de la „Flămânda”, descendent al unei familii care a trăit prigoana comunistă, a realizat o trecere în revistă a martiriului slujitorilor Bisericii, închişi şi ucişi pentru solidaritatea lor cu luptătorii anticomunişti.
Părintele Marian Diniţoiu, descendent al unei familii care a suferit din pricina “terorii roşii”
În deschiderea conferinţei de acum două săptămâni – 16 aprilie 2016 – de la Primăria Câmpulung, un prolog al festivităţii de inaugurare a crucii de la Mateiaş, preotul Marian Diniţoiu le-a vorbit celor prezenţi despre înaintaşii săi, faţă de care şi-a exprimat public recunoştinţa: mama sa, unchiul său şi bunicul său, doctorul Băbiceanu, intitulat „medicul săracilor din Câmpulung”. „Această familie Băbiceanu, alături de multe alte familii din ţara noastră, a suferit în două rânduri din cauza „terorii roşii”, de la Răsărit. Prigoană, sistem de suferinţă nemărginită şi foarte mult zbucium. În 1940 a fost, prima dată, refugiul acestei familii şi al altora, din ţinutul ţării noastre, din Basarabia. Mai precis, de lângă Soroca, unde era un sat, Izvoarele, ca după aceea, la un an după ce s-au refugiat bunicii mei, alături de mama şi unchiul meu, la Iaşi, să plece înapoi, în 1941, de data aceasta, nu în Basarabia, ci în Bucovina de Nord, la Cernăuţi. De acolo s-au întors în ţară în 1944, cu două geamantane după dumnealor. Fiind înconjuraţi de bombe, viaţa nu mai avea absolut niciun preţ. Fireşte, acest tribut al suferinţei este mult mai mic decât al altora dintre cei care sunt prezenţi aici. Al celor care au fost deţinuţi politici. Prea puţini, Doamne, printre noi. Prea puţini pentru sacrificiile, pentru umilinţele, pentru ceea ce au îndurat şi s-au sacrificat pentru noi şi generaţiile care vor veni după noi.”, a afirmat părintele Diniţoiu.
Din aceste considerente, ca descendent al unei familii prigonite de „ciuma roşie”, dar şi ca locuitor al unui pământ scăldat în lacrimi şi sânge, preotul paroh de la „Flămânda” s-a declarat îndatorat să exercite „pro bono” misiunea de preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici Musceleni. „Preoţii au fost alături de oameni în toate suferinţele lor. Părintele Ilie Dragomirescu (n.r. văr primar al Elenei Ion Arnăuţoiu), părintele Drăgoi, părintele Constantinescu, părintele Vasilescu, părintele Andreescu, părintele Mănescu, părintele Popescu au fost alături de oameni şi s-au identificat cu suferinţele lor. Şi, în primul rând, nu au trădat.”, a amintit preotul Diniţoiu câteva nume de slujitori ai Bisericii care au sprijinit mişcarea de rezistenţă anticomunistă.
Potrivit actualului preşedinte, monumentul ar fi trebuit amplasat la jumătatea distanţei dintre Câmpulung şi Nucşoara
„Istoria nu trebuie uitată.”, i-a sfătuit acesta pe tineri. Şi nu numai să nu uite, dar să lupte pentru ceea ce cred. „În pofida tuturor umilinţelor, cărora va trebui să le faceţi faţă în decursul vieţii, nu trebuie să abandonaţi niciodată lupta. Spune Mântuitorul: „În lume, multe veţi avea. Voi aţi biruit lumea.” Doamna Florea (n.r. Elena Ion Arnăuţoiu, mai cunoscută sub apelativul „doamna Florea”, după prenumele soţului, regretatul profesor de Istorie Florea Ion) a fost o luptătoare. Tinerii care se confruntă cu provocări ale vieţii, sentimentale, intelectuale, morale, să nu nu abandoneze lupta! Păstraţi-vă în continuare fruntea sus! Comunicaţi mult cu cei din familie, cu semenii şi cu preoţii! Lucrurile nu trebuie să se ducă spre un dezastru. Omul a fost creat de Dumnezeu să rămână până când îl cheamă Dumnezeu la el, nu să-şi suprime viaţa.”
Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici Musceleni s-a înfiinţat în anul 2000, pe data de 14 noiembrie, prin strădania fostului preşedinte Constantin Puiu Popescu, deţinător al funcţiei de preşedinte până în februarie 2010, când a plecat dintre noi. Demersul a fost susţinut de doamna Elena Ion Arnăuţoiu, implicată în toate acţiunile asociaţiei menite să cinstească memoria partizanilor din grupul „Haiducii Muscelului”. „Domnul Constantin Puiu Popescu – avea o faimoasă librărie lângă statuie – s-a străduit, alături de părintele Movileanu, de la Mănăstirea Nămăeşti, să obţină toate aprobările şi să capete susţinere financiară, prin intermediul domnului fost ministru Ion Caramitru, al doamnei Ana Blandiana, al doamnei Lucia Hossu Longin, realizatoarea „Memorialului Durerii”. Datorită lui Liviu Mihaiu, care era unul dintre conducătorii Revistei Academia Caţavencu, a obţinut banii pentru cumpărarea terenului, pe care este amplasat monumentul în cinstea celor care şi-au sacrificat viaţa în lupta anticomunistă.” În opinia părintelui Diniţoiu, era mai potrivită amplasarea monumentului la jumătatea distanţei dintre Câmpulung şi Nucşoara.