,,PE MUNTELE FERICIRILOR”
INTRODUCERE
Mulţimile constituie un fel de figuranţi ai acestor scene de har ieşite cu totul din comun. Ce mare lucru ar fi ca în acest context, fiecare să fie un ucenic aproape de Domnul Hristos, desprins din marile mulţimi care întotdeauna n-au făcut decât să împiedice sau să dea o altă înfăţişare desfăşurării lucrărilor Domnului Hristos! Ucenici aproape putem fi toţi şi ar fi bine să fim! Toţi pot auzi lucrurile acestea, dar cel mai bine le vor auzi cei care sunt aproape de Domnul Hristos şi care doresc apoi să-L urmeze. Ajutaţi de Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care are o actualitate deosebită, putem şi noi să urcăm pe muntele fericirilor şi, stând jos, ca ucenicii de atunci, putem să ne apropiem de acest secret al fericirii, care prezintă interes pentru fiecare.
Cadrul în care Domnul Hristos Și-a rostit învatăturile are specificul Său, aşa cum şi conţinutul vestit de El are specificul Lui: „niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta” Ioan 7:46. I s-a dus faima, pe bună dreptate, pentru lucrurile pe care le spunea, dar El era deosebit şi în cadrul în care le rostea. Marile învăţături s-au rostit în spaţii special amenajate, însă Domnul Hristos nu avea acces la ele. A încercat în sinagogă, dar a fost dat afara cu brutalitate. Cea dintai sinagoga în care a vestit Cuvantul lui Dumnezeu a fost în satul natal, Nazaret, dar de acolo L-au scos cu brutalitate. S-a apropiat de Templu, dar acolo accesul era împiedicat de mesele zarafilor și de vânzatorii de animale; a încercat să Se apropie de Casa Tatălui Său, având dreptul legitim de Fiu al lui Dumnezeu, dar Templul de la Ierusalim, cu renumele de a fi Casa Dumnezeului celui veșnic și Casa Tatalui Său, era transformat într-o peșteră de tâlhari, încât nu Și-a putut rosti cuvântârile. În sinagogă nu, în Templu nu, Îi mai rămânea spațiul creaței Sale și din cauza aceasta Îl găsim când pe munte, când pe mare. Neavând un loc unde să-Și pună capul, nu este de mirare că nu a avut niciodata un loc potrivit unde să-Și desfăsoare lucrarea de a-i învăța pe oameni.
Domnul Hristos Trimis al cerului, Fiu al lui Dumnezeu, Dumnezeu binecuvântat în veci, așezat jos, smerit, pe un munte, și mari mulțimi adunate în jurul Său, în timp ce vorbea despre fericire – formează în ansamblu o imagine care la începutul Noului Testament și totodată al Evangheliei apare ca o replică față de începutul Vechiului Testament. Imaginea mulțimii de lângă muntele Sinai, pe care Se afla Dumnezeu în gloria atributelor Sale, un munte plin de foc, care se cutremura și de pe care răsuna cu glas categoric ca nimeni să nu se apropie ca să nu fie nimicit Exod 19, deși pare similară, ofera un spectacol îngrozitor. De acolo Moise spunea: ,,Sunt îngrozit și tremur“ Evrei 12:21. Acesta a fost primul munte al revelatiei divine, un munte care îndepărta pe oameni prin dispoziții clare și de pe care au fost rostite cele zece porunci ale lui Dumnezeu care reglementau relațiile între oameni și El, cuprinse ca ,,Legea“ dată de Dumnezeu prin Moise, prin îngeri.
Acum este un alt munte, modest, ,,din ținutul lui Zabulon și al lui Neftali, ținutul întunericului și al umbrei morții“ și pe el coboară Dumnezeul înrupat, făcut Om, ,,Dumnezeu binecuvântat în veci“ Romani 9:5, ca să Se apropie de oameni și să le vina în ajutor. Pe muntele acesta mulțimile sunt atrase, sunt invitate spre Dumnezeu, ,,veniți toți“ și sunt întâmpinate, în locul poruncilor de altădată, cu un cuvânt de o autentica semnificație pentru inima fiecăruia: ,,fericiți“. Cu acest cuvânt, al fericirii, suntem întâmpinați toți pe muntele revelației lui Dumnezeu în Persoana glorioasă a Domnului Hristos. Au fost rostite tot zece articole, dar dintr-o alta lege. Primele nouă sunt fericiri, iar al zecelea, cuprinzându-le pe toate celelalte, este o replică absolută față de cele zece porunci de altădată. Zece articole ale noii legi transmit prin har șansa fericirii pe care o aduce Împăratul Împăraților pe teritoriul spiritual pe care El stăpânește, Împărăția cerurilor.
Secretul fericirii este prezentat într-o formă cu care nu suntem obișnuiți. De la început ne întâmpină o exprimare simplificată şi care nu are nimic comun cu ceea ce am putea gândi referitor la ce este fericirea. Secretul fericirii poate apărea ca un paradox, ca ceva prezentat într-un fel incredibil, care iese din gândirea comună. În imaginea noastră, fericiţi sunt oamenii bogaţi, realizaţi în societate, oamenii care se află în anumite teritorii unde se pare că este mai bine decât în altele sau aceia care au o condiţie morală acceptată în societate. Am putea lărgi supoziţiile fericirii, dar acestea nu au nimic comun cu fericirea despre care vorbeşte Domnul Hristos, o fericire adevărată, deşi pare că este paradoxală în felul cum este înfăţişată. Pentru a o înţelege şi a ne-o însuşi, pentru a-i prinde rostul şi folosul, textul trebuie acceptat cu acea invitaţie care o precede: „Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor este aproape” Matei 4:17. Condiţia pentru a intra în logica acestui secret al fericirii este pocăinţa (metanoia, schim-barea de gândire), ca o altă gândire. Trebuie să gândim ca El, ca Împăratul cerurilor, trebuie să ne adaptăm logica noastră cerului şi atunci ceea ce citim în acest text nu va mai fi un paradox, ci un dox, un adevăr. Fără aceasta, fără să acceptăm condiţia propusă anterior, „împărăţia cerurilor este aproape”, totul s-ar putea să ne apară absolut străin. Acum împărăţia cerurilor este oferită, pentru că se spune, „a lor este împărăţia cerurilor”, dar trecerea de la o afirmaţie la alta presupune o schimbare de gândire.
De fiecare dată, printr-o exprimare simplificată la maxim, şi aceasta pentru că din partea Domnului Hristos lucrurile sunt foarte clare, fericirea are o dublă condiţie: un aspect ţine de om şi de condiţia lui, iar celălalt de Dumnezeu. Unul este interior, în fiinţa noastră, celălalt este exterior, în fiinţa divină, iar prin acest cuplu de condiţii întotdeauna se găseşte secretul fericirii adevărate, al fericirii în sensul cristic al Scripturii.
(Continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea ,,Pe multele fericirilor” de Ion Socoteanu și cu acordul autorului.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu Nr.3 Câmpulung Muscel.
Telefon contact: 0745.021.424.