Dragii mei, Hristos a Înviat!
Câtă bucurie ne-a dăruit Domnul, odată cu Slăvita Sa Înviere; Hristos Domnul a Înviat şi, de aceea, nimeni să nu fie necredincios, ci credincios. A zdrobit porţile iadului, a nimicit moartea şi ne-a arătat că este Dumnezeu Adevărat. Iată, Duminica ce a trecut, Biserica a prăznuit pe Apostolul Toma, cel care s-a îndoit de învierea Domnului, atunci când ceilalţi Apostoli, alături de femeile mironosiţe, mărturiseau că au văzut pe Domnul Înviat. Îndoiala pe care a avut-o Toma a durat doar până când Însuşi Hristos se arată Apostolilor şi „Geamănul” a fost invitat să fie încredinţat direct, prin punerea mâinii în coasta străpunsă de suliţă şi pipăirea rănilor lui Hristos. Doar atât a putut exclama Toma: „Domnul Meu şi Dumnezeul Meu….” Apostolul Toma este, de fapt, mesagerul omenirii, care, prin gestul lui raţional, de a crede după ce vede şi după ce el însuşi cercetează, ne confirmă Dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu. De aceea, avem motive de bucurie sfântă pentru sufletele noastre; ne întărim credinţa şi încercăm, prin rugăciune, să alungăm necredinţa, din mintea noastră, din inima noastră şi din sufletul noastru. Au trecut câteva zile de când Domnul nostru Iisus Hristos a Înviat, un timp al bucuriei pascale, care se trăieşte de către toţi cei care sunt mădulare ale Sfintei Biserici. Este perioada în care ţi se descreţeşte fruntea brăzdată de necazurile vieţii şi, totodată, ai şi nădejde de mântuire. Cât de frumoase sunt slujbele Bisericii în această perioadă şi păcat că unii dintre noi preferăm să facem altceva, numai la Biserică să nu mergem. Şi trece un an, trec doi, trei şi ajungem la momentul când trebuie să încheiem socotelile cu viaţa aceasta trecătoare şi să dăm răspuns înaintea Judecătorului Ceresc de toate faptele noastre. Însă despre acest aspect am mai discutat şi voi mai scrie la momentul potrivit. De data aceasta, vrem să aflăm un lucru, poate, neînsemnat pentru unii, dar pentru cei care poartă pecetea Domnului Hristos în suflet, prin Taina Sfântului Botez, destul de însemnat şi anume: de ce ne sfiim să spunem Hristos a Înviat sau să răspundem Adevărat a Înviat, atunci când ne întâlnim unii cu alţii, în această perioadă pascală? Într-o zi, am intrat într-un magazin, pentru a cumpăra câte ceva şi, bineînţeles, aşa cum e firesc, am dat bineţe cu salutul creştinesc Hristos a Înviat! Am rămas surprins că mi s-a răspuns cu bună ziua. M-am întristat şi nu am înţeles de ce ne sfiim să mărturisim pe Hristos. Când spui Hristos a Înviat, ţi se umple inima de bucurie, de speranţă şi nădejde de mântuire. Chiar şi în perioada comunistă, oamenii, cel puţin la sat, în acest răstimp, de la Paşti, la Înălţare, când se întâlneau unii cu alţii, spuneau Hristos a Înviat şi răspundeau Adevărat a Înviat, fără să gândească că cineva i-ar urmări şi persecuta pentru acest lucru. Iar acum, când ne-a dăruit Domnul această libertate, când putem să ne exprimăm fiecare în parte opiniile, tocmai acum să ne jenăm de faptul că suntem creştini? Dacă ne ruşinăm de Domnul, fiţi convinşi că va fi şi viceversa. De ce să nu păstrăm cu sfinţenie tradiţia noastră şi să învăţăm şi pe cei tineri, care sunt viitorul de mâine, tradiţia Bisericii şi a strămoşilor noştri. Sfântul Serafim de Sarov şi nu numai el, toată viaţa, saluta pe credincioşi cu salutul pascal. Îngerii au cântat primii cântarea Hristos a Înviat, apoi au mărturist femeile mironosiţe, Apostolii, iar apoi a răsunat lumea întreagă. O să spuneţi unii dintre dumneavoastră că nu trebuie să ne afişăm credinţa… iar eu vă răspund cu cuvintele Domnului Hristos: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru pentru el, înaintea Tatălui meu, care este în ceruri; iar cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui meu, care este în ceruri” (Matei. Cap.10. vers.32-33). Grecii au trecut în cartea de identitate a fiecărui cetăţean şi cuvântul ortodox şi nu se jenează nimeni, dimpotrivă, dacă cineva ar cuteza să se lege de acest lucru, ar lua atitudine în masă. Şi, până la urmă, mi se pare foarte corect ca, atunci când cineva atentează la credinţa strămoşească, la neam şi ţară, să nu stau cu mâinile în sân, ci să am curajul necesar de-mi apăra valorile care mă reprezintă. Aşadar, să nu ne ruşinăm de Domnul, ci să-L mărturisim şi, măcar de acum înainte, în această perioadă pascală, să spunem cu credinţă semenilor Hristos a Înviat!, iar ei să ne răspundă Adevărat a Înviat!. Închei cuvântul de astăzi, îndemnându-vă la această scurtă meditaţie, spunând tuturor muscelenilor şi nu numai, HRISTOS A ÎNVIAT! Până data viitoare, vă doresc să fiţi sănătoşi şi voioşi!
Părintele Serafim Caiea, Stareţul Mănăstirii Negru Vodă din Câmpulung
Articolul precedent