O veste din categoria „şoc şi groază” tulbură anosta atmosferă câmpulungeană, cuprinsă de o astenie prematură pe fondul înmuierii colţilor lui Gerar. După a patra, a cincea mărire salarială – cine le mai ţine numărul? – produsă de când municipiul a ajuns pe mâna lui Liviu Ţâroiu, un angajat îşi dă demisia! Postul… unul cheie, mai puţin omul, el făcând parte din acea parte a galeriei executive care face concurenţă fonică mobilierului sălii de şedinţe a Consiliului Local, la care este obligată să participe, în caz că vreunul dintre aleşi are nevoie de lămuriri. Teoretic, atunci când se aşează la masa Legislativului, unde se „fabrică” legile locale, n-ar trebui să mai existe nicio neclaritate, presupunându-se că propunerile Executivului au fost tranşate la comisiile de specialitate şi în timpul muncii de documentare, pe care fiecare consilier trebuie s-o întreprindă pe cont propriu. Adică să vină la Primărie şi să solicite el diferitelor servicii informaţiile de care are nevoie. În realitate, nu se întâmplă aşa. Unii nu „servesc” comisiile, după cum i-a pârât secretarul Ghinea, alţii, din comoditate ori infatuare, că executanţii sunt la dispoziţia creatorilor de legi locale şi nu invers, merg pe varianta deplasării muntelui la Mahomed. Nu excludem nici ipoteza în care legiuitorii, insultaţi de sictirul manifestat de conţopişti plămădiţi din greaţă cronică amestecată cu furia deranjului cauzat de cei care le iau luciul uşii, să fi renunţat la demersul de informare. Atitudine greşită, căci pe cel care te-a jignit cu tonul, cu comportamentul plictisit ori nervos că i-ai dat de muncă, trebuie să-l „omori” în cerinţe şi sarcini. Ca să înveţe să se poarte cuviincios. Mai cu seamă că sunt consilieri locali, adică „fraierii” care le-au aprobat salariile neruşinate.
Secretarul care ba iese, ba nu iese la pensie – la ritmul în care ţopăie lefurile, de nu mai ţii minte cât ai luat de la o lună la alta, îl înţelegem de ce nu pleacă – a rămas din nou fără un om în echipa Secretariatului Primăriei. Într-un an şi jumătate, l-a pierdut pe al doilea consilier juridic al Consiliului Local, un angajat (mult) mai puţin important decât secretarul-dactilograf, doamna Nina, cum este cunoscută în Primărie, care face munca a zece inşi. Cu o asemenea persoană, pentru care lucrul suplimentar a devenit o rutină, având weekend-urile ocupate cu serviciul, juristul Consiliului Local poate să lipsească mult şi bine. Între oamenii din Primărie care-şi merită salariul, doamna Nina este, cu siguranţă, în primii cinci, dacă nu chiar primii trei, fiind îndreptăţită să primească şi chenzina consilierului juridic şi jumătate din cea a şefului Ghinea.
În vara anului 2016, Consiliul Local a rămas fără juristul propriu, prin promovarea lui Dragoş Nicolae, fiul fostului şef al Serviciului Juridic, în funcţia de şef al Poliţiei Locale. N-am înţeles nici până astăzi decizia nefericită, dar dacă aşa a vrut primarul… În ciuda producţiei record de jurişti livraţi de facultăţile de profil în deceniul 1990-2000, organizatorii concursului ţinut în octombrie 2016 n-au reuşit – aşa au zis ei, că n-au reuşit – să găsească un pretendent capabil, cu o vechime minimă de cinci ani, care să-şi dorească să lucreze la Primărie. Salariul mic şi sarcinile copleşitoare, au găsit scuza eşecului primei încercări de recrutare a unui om de Drept pregătit în administraţie publică locală. Privind din afară, ce s-a întâmplat la cea dintâi tentativă de concurs a arătat calitatea profesională a câmpulungenilor rămaşi acasă: slabi şi foarte slabi. Dacă nici statul, care nu cere performanţă, n-a găsit un pârlit de jurist?! Cel puţin, asta au vrut să credem: că piaţa forţei de muncă este atât de „subţire”, încât n-au avut ce să aleagă. Este foarte posibilă şi varianta în care cel tentat de siguranţa locului de muncă să nu se fi complicat, convins că posturile la Primărie sunt „aranjate” şi îşi făcea nervi degeaba. Şi-au făcut, totuşi, curaj să se înscrie două doamne, care, probabil, n-aveau nimic de pierdut, dintre care una a fost respinsă, neavând experienţa de cinci ani cerută, iar cea de-a doua a picat proba scrisă. Nemulţumită de rezultat, femeia a solicitat recorectarea lucrării, dar comisia de soluţionare a contestaţiilor a notat-o cu 0,01 (!) mai puţin decât luase iniţial. Dacă asta nu se cheamă băşcălie…
Aşa că s-a pus în aplicare planul B, unul de succes la Spitalul Municipal, orientat de la alegeri încoace către debutanţi. Primăria a pus, totuşi, condiţia unui an de ucenicie. Aşa s-a ales Ghinea, pe 13 ianuarie, anul trecut, în garnitura de „cronicari” implicaţi în activitatea de pregătire a documentaţiei pentru şedinţele Consiliului Local cu semi-debutanta Irina Vrânceanu, care a „capitulat” după un an de colaborare cu consilierii care… nu ne amintim s-o fi deranjat cu ceva pe la dezbateri. Nimeni n-a întrebat-o nimic, nimeni nu i-a cerut vreo explicaţie, de parcă nici nu era prezentă, toate nedumeririle manifestate în plen avându-l ca destinatar pe juristul nr.1 al municipiului, Nicolae Ghinea. Evident, din raţiuni politice, nu juridice, liberalii nemaiavând treabă nici cu şefa Juridicului, prea puţin vizibilă pe la şedinţe, de când Ţâroiu a adus în Primărie două blonde cu greutate profesională, directoarea economică şi şefa Personalului, extrase din colectivul a două Primării PNL-iste. Şi de când acestea domină flancul rezervat Executivului, jurista şefă nu prea mai apare pe la întrunirile Consiliului. Şi nu din cauză că cele trei bălane n-aveau loc una de cealaltă, dar dacă pentru serviciile juridice este preferat Ghinea…
În fine, în loc de şampania deschisă la împlinirea unui an de activitate, Vrânceanu lasă locul liber unui coleg de breaslă, dispus să accepte un salariu de bază de 3.837 lei. Ca să nu i se zbârlească iar zulufii lui Ţâroiu citind despre salarii, facem precizarea că nu ne referim la ce ia omul în mână, ci la salariul de bază, acela care apare pe statul de funcţii. Irina Vrânceanu s-a angajat, în ianuarie 2017, pe o leafă de bază de 2.087 lei. În februarie, i-a crescut cu 20%, la 2.504 lei. În iulie, la explozia salarială care a încremenit urbea, chenzina i-a săltat la 2.927 lei. Din 2018, ar fi câştigat cu peste 900 lei mai mult.
De ce a renunţat la job-ul garantat pe viaţă, despre care nu se mai poate spune că era remunerat execrabil… greu de zis. O fi fost prea puţin pentru cât avea doamna de oferit, profesional vorbind? O fi auzit cine vine secretar în locul lui Ghinea? Pentru că este greu de crezut că, din punct de vedere al confortului salarial, găsea altceva mai bun. Poate în subordinea unui ministru.