La ordinul primarului Ţâroiu, aleşii municipali au ignorat avertismentele medicilor şi meteorologilor de a nu ieşi din case în intervalul 11.00-18.00 şi, la ora patru a după amiezii de joi, ce-i drept, una de Cod Galben, şi-au reocupat locurile în sala de Consiliu. Cam la jumătate din capacitate, căci n-a fost înghesuială la urgenţa primarului de a rezolva profesorimea şi patronii cu restanţe din târg. Chestiuni importante, întrucât, fără votul aleşilor, dăscălimea nu-şi lua salariile, iar privaţilor rămaşi în urmă la plata dărilor li se restrângea termenul de adunare a hârtiilor cerute de Primărie, ca să li se şteargă penalităţile. Cu condiţia inspirată din experimentul cu persoanele fizice, de a-şi plăti datoriile, din cauza cărora s-au pricopsit cu majorări. Aşadar, aleşii contribuiau din nou la justificarea stimulentelor încasate de recuperatorii feroce ai Primăriei, care sunt ajutaţi, prin recentele hotărâri, să scoată ceva de la deţinătorii de firme. Apropo, stimulentul este stimulent, încasat integral, indiferent de gradul de recuperare. Deci, funcţionarii n-au procent, ci, indiferent cât încasează, mult, puţin – la persoane fizice, încasările au fost sub aşteptări -, stimulentul li se achită neciuntit.
Ajunşi în sala de Consiliu, legiuitorii au constatat că sunt cu dinaintea goală. Adică nimic răcoritor, care să ajute la refacerea forţelor consumate pe drumul de la maşină către încăperea cocoţată în vârful instituţiei. Cei responsabili cu mise-en-place-ul şedinţelor de Consiliu, ştiindu-le meteahna de a veni cu întârziere sau imploraţi la telefon, că nu se întruneşte cvorumul, situaţie în care invitaţia trebuie repetată, n-au pus sticlele pe masă, intuind corect că apa se va încălzi până la sosirea consilierilor. Aşa că le-au lăsat la frigider, de unde se puteau servi singuri. Este posibilă şi varianta în care s-au gândit la un pic de economie – mai cu seamă că era o întrunire scurtă -, dacă tot este nevoie de bani pentru salarii şi, atunci, se taie de unde se poate. Ca, de pildă, protocolul pentru aleşi.
Atenţi la hidratare, primul gest al puţinilor strânşi în sala de Consiliu a fost să-şi procure rezervele de apă. S-a îngrijit de confortul colegilor Estera Ambruş, care a adus şase sticle, două într-o mână, patru în cealaltă, ţinute strâns cu braţul stâng, ca să nu le piardă pe traseu. Şase, căci şase era numărul PSD-iştilor prezenţi la şedinţă. Şapte cu Ţâroiu, la care au ajuns două dintre recipientele aduse de la rece de colega grijulie. Primarul, sesizând traiectoria lui Ionel State, plecat şi el la „fântână”, ca să astâmpere setea grupului PNL, redus la jumătate, a făcut un gest colegial şi i-a întrerupt deplasarea, înmânându-i sticlele primite de la colega de partid. În momentul în care cele două mini-pet-uri au ajuns în mâinile liberalului, Estera Ambruş a cedat încă o bucată din proviziile de partid şefului Ţâroiu, care, într-un final, s-a ales cu apă cât pentru doi inşi. Asta pentru că State a refuzat darul, pe motiv că n-avea bulbuci. În timp ce Ţâroiu se uita lung la apa chioară şi plată din faţa sa, în cantitate dublă, aliatul Sergiu Cicu, aflat în postura de preşedinte de şedinţă, şi-a răcorit coardele vocale, înainte de a purcede la prezentarea ordinii de zi. Fâţâiala aleşilor după apă, care a durat cât discuţiile, nu s-a oprit aici. Pe primar l-au încercat nişte precipitaţii în gâtlejul uscat văzându-l pe Ionel State aprovizionându-şi colegii cu „apă minerală”. Deşi tot mineralizată este şi cealaltă, numai că nu are bule. Ei bine, Ţâroiu voia tot dintr-asta „agitată” şi norocul lui că în tabăra lui State era unul care a preferat sortimentul „potolit” şi, astfel, schimbul dintre PSD şi PNL s-a desfăşurat în condiţii paşnice.
Când a pus mâna pe prada cedată de bună voie de rivali, primarul a realizat că nu poate s-o consume, din cauză că era îngheţată bocnă. Aşa că a pus sticla de-o parte, după încercarea eşuată de a o oferi altuia cu amigdalele mai rezistente. Ei bine, după foiala cauzată de absenţa rezervelor, pe care subalternii primarului le aşează în faţa fiecărui ales într-o cantitate îndestulătoare şi pe alese – căci uite ce risc de deshidratare există dacă îl „otrăveşti” cu plată pe unul care o preferă acidulată -, au putut începe şi dezbaterile, care au mers şnur. Nici nu se puteau lungi, căci mureau de sete doar cu 250 ml de „căciulă”, care nici aceia n-au ajuns la toată lumea, gândindu-se că nu stau mult la Primărie şi că nu iau cuvântul, ca să se aleagă cu vreo uscăciune a gurii.
Dacă ar fi ştiut cu ce zâmbet larg le vorbeşte directorul economic, ca un veritabil şef al finanţelor Primăriei, de salariile cuvenite ale bugetarilor, sigur ar fi comandat ceva tare din stocurile pentru musafiri. Este posibil să ne înşelăm, dar zâmbetul ironic împărţit votanţilor membri ai Consiliului aducea a: De ce vă mai interesează procentul creşterii salariilor? Nu le-aţi votat şi fără procent?
Ditamai directorul economic a preferat să se pună singură într-o postură uşor jenantă, declarând public că nu are procentul cu cât au crescut salariile, că a făcut un calcul, dar că nu avea cifra în acel moment! Stimabila şefă peste suflarea contabilicească a Primăriei ar putea încerca o cură cu Spirulina, dacă nu ţine minte rezultatul unui calcul banal. Zice că nu ţine minte cât e procentul, dar nu este sigur 100%, varianta cu care a căutat să-i stimuleze memoria unul dintre aleşi. Când omul a provocat-o din nou cu 50%, încercând să smulgă de la interpelată o informaţie simplă, pe care nici ultimul economist din Primărie n-avea voie să n-o ştie, aceasta a contrazis cifra cu care i s-a testat aducerea aminte. „Doar anumite salarii.”, a admis economista şefă, parcă intrigată de asemenea insinuări sfruntate, când ei, mititeii, doar au primit ce le-a dat Consiliul!
Remarca cu care directoarea economică a năucit auzul suflării contributoare a fost – ceea ce repetăm de când s-au aprobat noile salarii – că „bugetul (adică banii câmpulungenilor) ne-a permis anul acesta să stabilim un astfel de nivel la salarii”. Să vedem ce-o fi la anul!, a încercat alesul să şteargă zâmbetul deplasat de pe faţa directoarei mulţumite de plinătatea bugetului, care, în mod cert, va permite şi la anul, şi anul următor, şi, mai ales, în 2020!
Probabil că, tolerându-le în continuare aerele superioare, merităm să înghiţim asemenea mojicii din partea unora despre care primarul spunea că o să le ceară din ce în ce mai mult, ca să-şi onoreze salariile gogonate. O mostră că sfidarea va continua este chiar atitudinea unui membru al staff-ului de conducere al Primăriei, care a ales să defileze cu o falsă neştiinţă decât să răspundă în faţa comunităţii unei cerinţe stânjenitoare.