Oricât de incompetenţi ar fi slujbaşii statului – şi nu o dată au dovedit această meteahnă păcătoasă, dar dacă alţii mai buni nu vin din urmă… -, incompetenţa autorităţilor este „apă de ploaie” pe lângă esenţa de nesimţire posedată de orăşeanul care nu pricepe că nu trebuie să mai arunce mizeria la întâmplare. De aceea avem o localitate atât de murdară. Foarte mulţi, prea mulţi, nu au pic de conştiinţă, încât să le fie ruşine de gestul de a goli în natură conţinutul portbagajului, al căruţului, al roabei sau cu ce mai cară gunoiul. Nu doar periferiile Câmpulungului produc scârbă de oameni mai mare decât de întinderea de resturi de toate neamurile, ci aproape tot ce se cheamă spaţiu verde în centru şi cartiere, stradă, alei între blocuri, parcări şi garaje ale blocurilor. Până şi spaţiile din faţa a destule magazine, în special, baruri cu aparate de joc şi pariuri sportive, în dreptul cărora trotuarul şi bordura sunt îmbrăcate de mucuri de ţigară, cutii de bere, energizante şi suc, pahare de cafea, coji de seminţe, ambalaje de snacks-uri ş.a.m.d. Apoi, sacii menajeri se opresc oriunde pe traseul de la domiciliul posesorului până la ghenă. Aşa se face că-i vezi pe caldarâm, lângă treptele scării de bloc, cocoţaţi pe coşurile stradale ori chiar agăţaţi de tufişuri şi crengile arborilor ornamentali. Dacă asta nu se cheamă nesimţire…, deşi termenul s-a bagatelizat tot folosindu-l pentru pomelnicul de defecte ale cetăţeanului, care, în loc să evolueze, că de aia a ajuns european, a involuat la un stadiu care nu s-a pomenit înainte de ’89, când nu vedeai o hârtie pe jos.
Dacă cei care fac mizerie sunt de ordinul sutelor, poate, chiar al miilor, punându-i la socoteală şi pe „turiştii” din comunele Muscelului, veniţi la shopping la oraş, în schimb, curăţenie nu face nimeni. Sarcina pică pe nişte nefericiţi de la ADP, infinit prea puţini, la ce supraaglomerare este pe metrul pătrat de cocină, pângărită printr-un efort colectiv, canalizat spre a distruge. În speranţa că, prin gestul lor, îi vor mobiliza şi pe alţii să le urmeze exemplul, un grup de inimoşi au profitat de vremea bună dintr-o sâmbătă dimineaţa şi au strâns, cât s-a putut, „infecţia” din poieniţa Gruiului, peste drum de blocurile de pe strada General Dragalina. Rândurile voluntarilor nu s-au îngroşat cât a ţinut acţiunea rămasă fără ecou în rândul golănimii insensibile la munca unor cetăţeni cărora le-a ajuns de atâta indolenţă. Nu numai că exemplul nu le-a fost urmat, dar „ţăranul urban” s-a strâns ca la bâlci, ca să se holbeze cum rânesc nişte „fraieri” după toate dobitoacele cartierului. După cum însăşi iniţiatoa a constatat: „Se uitau la noi ca la extratereştri!”