Raluca Busioc, una dintre cele două administratore ale Centrului de Informare şi Promovare Turistică Dâmbovicioara, a împărtăşit celor care apreciază munca ei, a colegei Costina Pantea şi a tuturor colaboratorilor lor, în demersul de a face cunoscut, în ţară şi în străinătate, numele aşezării muscelene, că s-au împlinit şapte ani de când pagina online adună prieteni de pretutindeni. Bilanţul unei activităţi lăudabile se concentrează pe trei conturi de Facebook, pe care le recomandăm călduros tuturor: „Centrul de Informare şi Promovare Turistică Dâmbovicioara”, „Dâmbovicioara C.I.P.T.” şi „Dâmbovicioara Argeş”, pe ultima intrând în legătură chiar cu Raluca Busioc, care nu este străină, fireşte, nici de ceea ce se întâmplă pe celelalte două. La jumătatea lunii martie, pentru a marca trecerea celor şapte ani „de când se tot strânge o gaşcă frumoasă de prieteni” pe pagina îngrijită de ea, unde noutăţile sunt împrospătate zilnic, aceasta a făcut următoarea mărturisire: „De atunci, indiferent de proiectele, job-urile sau pauzele pe care le-am avut, postările despre satul natal nu au încetat. Acum, mă mândresc să fac parte dintr-o echipă ce pune interes şi pasiune în a promova Dâmbovicioara.”
Momentul aniversar, îi putem spune, a fost marcat şi prin debutul unei rubrici interesante, care, tragem nădejde, va fi „alimentată” constant şi care reflectă tocmai aprecierea despre care relatam la început. „Oameni şi Gânduri” a fost deschisă prin reflecţiile lui Ion Brănescu, „Fiu al satului şi om de afaceri”.
„Mulţumesc pentru această invitaţie care mă onorează! În acest moment, când primesc mesajul dumneavoastră, mă aflu departe de ţară, undeva în Golful Persic, pe o ambarcaţiune transoceanică. Privesc oceanul nesfârşit şi văd ca o Fata Morgana peisajul mirific al Satului Natal: Dealul Sasului, Ghimbavul, Posada, Oratia, Valea Cheii, Dâmbovicioara, Rucăr, Fundata. Totul se extinde şi cuprinde Judeţul şi întreaga Ţară Românească.
Acest miracol îl trăiesc adesea în curtea Casei Părinteşti din Podu Dâmboviţei, unde am senzaţia că se află Epicentrul Lumii, Centrul Universului. Asta, pentru că acolo, în acel loc unic şi fără egal pentru mine, mi-am format prima imagine despre Lume şi Univers, despre Viaţă şi Moarte, despre Vise şi Dorinţe, despre Om şi Omenire, acolo mi-am însuşit primele taine despre Dumnezeu. Acolo am învăţat de la Părinţii mei, de la Dascăli şi de la Săteni, Alfabetul Vieţii, care a rămas de bază în tot ceea ce a urmat.
Fac parte din acea categorie de oameni care a evoluat având ca bază Învăţăturile copilăriei, la care am adăugat tot ce am acumulat, iar acest lucru mi-a adus succes şi mulţumire. Nu am uitat şi nu o să uit niciodată originea mea, locurile natale şi punctul de plecare: Podu Dâmboviţei şi Frumoasa Comunitate de aici, Singurele Locuri Sfinte pentru mine!”, le scrie celor de la C.I.P.T. Dâmbovicioara Puiu Brănescu.