Înţelesul spiritual al unor lucruri exterioare. Cu cât înaintează cineva mai mult pe calea credinţei, cu atât observă mai bine că evanghelia este foarte simplă, extrem de simplă. Omul este însă gata totdeauna să complice, să încurce lucrurile, fie prin cugetarea lui, fie prin obiceiurile şi practicile lui religioase. Cine crede că trebuie să aducă şi el ceva din mintea lui sau din practicile religioase, acela încurcă lucrurile. Ceea ce pune omul ajunge piedică în calea evangheliei, chiar dacă pune cu bune intenţii, căci îl îndepărtează pe om de Domnul Isus. Este drept că pentru un popor pământesc erau date îndrumări pentru pământ şi învăţături omeneşti cu privire chiar şi la mâncare. În Vechiul Testament se spune care sunt animalele curate şi care sunt cele necurate (Levitic 11). În Noul Testament ele capătă un înţeles duhovnicesc şi acela este tare frumos. La înţelesul duhovnicesc ne duce însuşi Cuvântul lui Dumnezeu. De pildă, în Vechiul Testament scrie într un loc: “Să nu legi gura boului care treieră”. În Noul Testament, Pavel spune că este vorba de altceva: cei care vestesc evanghelia să trăiască prin evanghelie.
Unghia despicată a animalelor înseamnă viaţa despărţită de păcat şi de cei care trăiesc în păcat. Rumegarea înseamnă meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu. Solzii şi aripile înotătoare de la peşti au şi ele un înţeles duhovnicesc pentru omul duhovnicesc. Cu ele peştele înoată împotriva curentului. Tot aşa, viaţa credinciosului îl face să meargă împotriva curentului; nu l duce lumea cu valurile ei. Solzii nu lasă să pătrundă apa în peşte. Viaţa lui trebuie să fie ca o corabie care pluteşte pe valuri; apa nu trebuie să intre în corabie. Când intră apa în ea, s a dus cu ea.
“Sau cu privire la o zi de sărbătoare” (Coloseni 2.16). În Vechiul Testament erau unele sărbători; în Noul Testament n avem nicio sărbătoare. Inima omenească este foarte pornită să facă sărbători. Totuşi, şi cei din Noul Testament deosebim o zi de alte zile, cu toate că pentru alţii toate zilele sunt la fel. Deosebim ziua întâi a săptămânii, pentru că atunci a înviat Domnul Isus. Aşa au făcut cei dintâi creştini: au deosebit ziua întâi a săptămânii, însă aceasta nu i oprea de la treburile lor. Presupuneţi că un sclav era creştin; de cu noapte el se ducea la adunare. Se adunau pe unde puteau, prin peşteri, prin păduri, în locuri secrete, pentru că erau prigoniţi, şi de aceea păstrau secretul, ştiau să păstreze secretul. Sclavul creştin se ducea deci la adunare, acolo citeau Cuvântul, frângeau pâinea, iar la ziuă fiecare se ducea la treburile lui. Cu timpul lucrurile s au schimbat, dar s au schimbat în rău, căci s au rânduit o mulţime de sărbători.
Ziua de sabat. “Nimeni dar să nu vă judece … cu privire la o zi de sărbătoare, sau de lună nouă, sau de sabat” (Coloseni 2.16). Cu acestea umblau iudaizanţii. Luna nouă era la evrei o amintire şi o prevestire a învierii lor naţionale. Ziua de sabat a fost ziua pe care a serbat o omul de când l a făcut Dumnezeu. Dumnezeu Însuşi S a odihnit în ziua aceasta. Iudaizanţii spuneau: “Trebuie să ţineţi ziua de sabat, fără aceasta nu sunteţi mântuiţi!” Pavel le spune: Acestea sunt lucruri începătoare. – Bine, dar dacă Dumnezeu a aşezat sabatul pentru om înainte de căderea omului în păcat, nu trebuie ţinut?
Ce era însă ziua de sabat? Era ziua de odihnă. Dar cum a venit păcatul, Dumnezeu nu S a mai odihnit şi Domnul Isus a spus: “Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu de asemenea lucrez” (Ioan 5.17). Şi Dumnezeu va lucra continuu, până când răul va fi înlăturat cu desăvârşire de pe pământ, până când va fi un cer nou şi un pământ nou. În ziua sabatului, Domnul Isus a fost în mormânt. Noi însă stăm pe temelia învierii Domnului Isus, şi El n a rămas în mormânt, ci a ieşit de acolo. Sabat înseamnă odihnă; şi Domnul Isus este sabatul nostru, odihna noastră. Şi o avem câtă vreme rămânem în El.
Apostolul spune deci: Nimeni să nu vă bată capul cu astfel de lucruri, “care sunt umbra celor viitoare; dar trupul este al lui Hristos” (Coloseni 2.17). Deci: Te ţii de umbră? Ţine te de realitate! Realitatea o avem în Domnul Isus: Am pe Domnul Isus, nu mi mai trebuie nimic. Dacă, în loc de “trup”, am pune înţelesul de “realitate”, vom avea în aceasta un puternic argument despre zădărnicia discuţiilor cu privire la sabat. Cine dă zor cu sabatul, cred că n a ajuns să L cunoască pe Domnul Isus, care este odihna şi pacea noastră. Umbra arată spre Domnul Isus, dar noi am trecut de la umbră la realitate.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel.
Telefon contact: 0745.021.424