Liviu Ţâroiu a intrat în conflict cu Anca Coşa (şi invers), proiectantul preferat al lui Călin Andrei, la ale cărei servicii primarul anunţă că va renunţa la cea de-a doua încercare cu „Kretzulescu”. Sigur viitoarea „regenenare urbană”, împărţită în felii pentru constructorii cu saliva târâş după plăcinta aburind din cuptorul lui Ţâroiu, se va lipsi de talentul şi inspiraţia specialistei, a cărei carieră a încasat eşec după eşec în această vară. Nici n-a apucat să se consoleze cu ideea că lumea n-a vrut-o primăriţă peste târg, căci şi postul de arhitect şef, a cărui obţinere depindea exclusiv de ea, de experienţa ei profesională, nu de votul „turmei”, s-a dovedit un deziderat imposibil de atins. Şi, totuşi, Anca Coşa nu poate sta departe de „Kretzulescu”, care, se apără ea, a ieşit cum a ieşit, din cauză că nu i-a fost respectat proiectul, nu că ar fi făcut un proiect slab.
Arhitecta s-a prezentat în faţa Consiliului cu o propunere care i-a lăsat muţi pe cei ale căror urechi au fost penetrate de glasu-i cristalin: câmpulungenilor să li se permită să lucreze în Grădina Publică şi „Kretzulescu” la investiţia aflată în termenul de valabilitate! Asta pentru că autorizaţia de construire este valabilă încă un an şi poate fi prelungită cu încă un an. Oameni buni, dar nu autorizaţia de construire, al cărei termen se iroseşte prin inacţiune, era grija municipalităţii, ci faptul că am pierdut banii de la Uniunea Europeană. Am pierdut un proiect de 600 de miliarde! Asta l-ar aduce în pragul nebuniei pe cel care ar fi investit în acest rateu istoric banii şi timpul lui. Dar au fost investiţi banii şi timpul Câmpulungului, nu ai primarului. Miliarde cu nemiluita în maculatură refăcută încontinuu şi nouă ani de paralizie totală a progresului meritat de municipiu, după şocul distrugerii voite a industriei locale. Deci nu de hârţoaga valabilă încă doi ani se crampona Primăria, ci de faptul că a pierdut o avere, într-o manieră halucinantă, stând cu mâinile în sân.
N-am înţeles cine sunt câmpulungenii care vor să trebăluiască în parcuri. Cei care nu s-au deranjat să măture trotuarul din faţa casei de frunze uscate, care, de atâta udătură, s-au terciuit şi transformat într-o mocirlă alunecoasă?! Apropo, luaţi aminte cum circulaţi prin dreptul Muzeului, căci e pericol pe mozaicul deasupra căruia bălteşte mâzga hoaţă, în care, odată intraţi în capcană, sunt şanse maxime ca galoşii să vă saboteze echilibrul.
Sesizând expresia de profundă şovăială pe faţa primarului luat la rost de arhitectă, cum că „noi, câmpulungenii, de ce nu putem să lucrăm aici?”, adică în parcurile ai căror ctitori sângerează din lumea de dincolo, văzând ce s-a ales de moştenirea lor, s-a pornit răzbelul. De la ce s-au luat cei doi? De la locul de joacă din Grădina Publică. Reamintim pentru cei care au uitat cine este binefăcătorul: Holcim, căruia îi datorăm o atenţie tot mai crescută pentru sănătatea noastră. Ca o paranteză, după acest părculeţ a cărui factură de 21.000 de euro au plătit-o mai mult decât bucuroşi, oamenii combinatului se pregătesc să ne cadorisească din nou: un aparat de radiologie mobil la Spital şi o amenajare a izvorului din „Olga Bancic”, de care lumea va fi, intuim, mai mult decât încântată. Dacă acum calcă prin noroaie pentru o butelcă, două, cu apă, cum să nu le placă ce va ieşi după ce Holcim va băga banii într-o reabilitare pe care Primăria n-a fost în stare s-o întreprindă într-un sfert de veac?!
Anca Coşa i-a strigat primarului, cât a ţinut-o vocea-i suavă, că rezultatul parteneriatului Primărie – Holcim, în Grădina Publică, reprezintă caz penal. Adică el, ca primar, din punct de vedere al regulilor de restricţie în materie de construcţii, a încălcat legea, amenajând un loc de joacă ce nu respectă normativele. Apoi, arhitecta şi-a îndreptat nemulţumirea către Holcim, căruia i-a predat documentaţia respectivului părculeţ, aşa cum l-a gândit ea în proiectul de reabilitare urbană, dar nimeni n-a chemat-o la consultări. Vestea arhitectei pentru Ţâroiu: ca proiectant, dar, mai ales, ca mamă a şase copii, a dat o declaraţie la Notariat, care serveşte oricărui părinte din Câmpulung interesat să acţioneze în judecată autorităţile locale în caz că fetiţa sau băiatul lui se răneşte în incinta amenajării executate cu nesocotirea legii.
La şedinţa de Consiliu, la care a “plouat” cu acuzaţii la adresa primarului, că a făcut locul de joacă „pe prietenie”, Ţâroiu şi-a pierdut cumpătul şi i-a strigat Ancăi Coşa că, dacă ea crede că se poate face un loc de joacă „pe prietenie” cu Holcim, să-l facă şi ea. Deşi nu asta era esenţa intervenţiei prin care femeia şi-a exprimat o temere firească: cine poate, pentru că e prieten cu Holcim, ci hai să verificăm şi să îndreptăm.
Cinci zile mai târziu, la partid, nemaiavând-o în faţa ochilor pe arhitecta Coşa, primarul, calm, primind mingea la fileu de la un ziarist de mucava, s-a pus pe lăudat combinatul de ciment, care a sponsorizat lucrarea. După fabrică a venit rândul la omagii al constructorului parcului, o societate acreditată, autorizată, care a respectat toţi parametrii de siguranţă. Aşa zice primarul. Firma este aceeaşi care a amenajat parcul de 13 miliarde din Grui. Un colaborator al fostului primar Andrei, care ar avea o relaţie de rudenie cu Sergiu Cicu.
După elogiile la adresa partenerilor, a urmat replica pentru Anca Coşa, a cărei supărare Ţâroiu o pune pe seama faptului că nu-i împărtăşeşte viziunea în materie de costuri. Asta deoarece Coşa a pus în proiectul ei ce a găsit mai scump. Afirmaţie valabilă şi pentru locul de joacă “depistat” taman prin Suedia, care trebuia să coste în jur de 140.000 de euro, nu 21.000 de euro, cât s-a cheltuit pe actualul, despre care Ţâroiu spune că are aceleaşi dotări. Mergeau şi 140.000 de euro, filosofează tot primarul, dacă banii erau de la UE. Acum înţelegeţi de ce am plătit stâlpi de iluminat de 180 de milioane bucata sau bănci care la fostul Liceu Industrial se făceau la sfert din preţ. Plus că erau mai frumoase decât ce au cumpărat specialiştii în tocat bani.