Magda BĂNCESCU
În absenţa sufleorului de nădejde, care este doamna Iarca, aflată încă în spital, aşteptând să se „negativeze” de două ori, Liviu Ţâroiu a adunat presa la Primărie, ca să anunţe cine îl înlocuieşte pe suspendatul Alexe. Anunţul conducerii a fost pretextul, căci, în realitate, gazda aproape că nici n-a băgat-o în seamă pe musafira sa, directoarea Marinela Cristian, teoretic, „omul zilei”. Faptic, şefa „cifrelor”, care exercită atribuţiile manageriale, împreună cu Iuliana Podea, directoarea medicală, n-a putut să spună nimic de turuiala plină de erori în cronologia faptelor recente. Neavând-o pe Iarca alături, ale cărei şoapte corectează insuficienta documentare a primarului pentru şedinţele de Consiliu, publicului i-au fost prezentate date trunchiate pe toată durata conferinţei. În ciuda bunăvoinţei invitatei, de a se face utilă, prin informaţiile deţinute.
Remarcăm din nou discreţia directoarei medicale Podea, care a preferat să se ţină la distanţă de circul întreţinut de politic. Şefa de la Boli Infecţioase, care, ca o coincidenţă, s-a întâmplat să ajungă în conducerea unităţii sanitare cu un an şi un pic înaintea izbucnirii pandemiei, a preferat să nu participe la conferinţa de presă a primarului. Şi bine a făcut, căci îţi compromiţi imaginea ca medic, punându-te alături de un politician care justifica orgolii de partid, nicidecum nu aborda situaţia pe punctul de a se înrăutăţi la spitalul nostru, către care sunt direcţionaţi mulţi pacienţi din judeţ, pe fondul atingerii capacităţii maxime de către Mioveni şi Piteşti. Marinela Cristian a îngăimat ceva de 56 de pacienţi, însemnând o creştere simţitoare într-un timp foarte scurt, dar nu avem siguranţa că am înţeles bine, întrucât Ţâroiu bruia enervant puţinele încercări ale directoarei de a lua cuvântul. N-a tăcut insul acesta deloc, ca să auzim şi nişte lucruri cu adevărat interesante, în afara jelaniei la adresa victimei Alexe, „lucrat” de prefect, de politic, de Aron şi de oamenii de afaceri, care au complotat să-l pună pe dentist director.
Verva lui Ţâroiu, văzându-se cu microfoane la „bouchon-ul” fără mască, a vărzuit puternic istoricul căderii, ridicării şi iarăşi căderii lui Alexe, un fel de „Hopa Mitică” în funcţia de director de spital, căruia nişte oameni buni şi grijulii îi dau încontinuu concediu. Ce înseamnă să n-ai o cască îndesată în ureche şi pe Iarca la capătul „firului”! Prima bâlbă a monologului întrerupt de răsfoirea haotică a dosarului – căci tot e pe buzele tuturor „dosarul” -, pe care primarul şi l-a adus pentru inspiraţie, a sunat astfel: „Anul trecut, în luna iunie, am susţinut un contract de management la Spitalul Câmpulung.” O greşeală nevinovată, de care ne legăm de insensibili ce suntem. Şi incapabili să înţelegem că e totuna… concurs, contract. Şi nouă tot contract fără concurs ni s-a părut, aşa că suntem în asentimentul vorbitorului.
Următoarea, în schimb, a fost simpatică. „A început starea de urgenţă, nu mai are importanţă când (!)”, nu reuşeşte Ţâroiu să-şi amintească o dată proaspătă, 16 martie, greu de uitat de românii „sechestraţi” două luni în case. „În luna aprilie, până în mai.”, insistă primarul să greşească, deşi putea să-şi lase ideea încheiată cu importanţa care nu mai contează. Deşi are importanţă, fiind un eveniment istoric, ai cărui martori suntem, în ciuda contestatarilor bolii, nişte ignoranţi cu gândul la ţopăiala colectivă. Debutul şi sfârşitul etapelor de restricţii vor rămâne date istorice, care, însă, nu mai au loc de alte cifre, incomparabil mai atractive, în memoria primarului nostru. Adevărul este că, la Câmpulung, cam din aprilie, au început să se mişte, fără urgenţă, ai noştri, aşa că, din nou, ne legăm degeaba de orator.
Trei: „Aron Nicolae, dacă nu mă înşel.”, se înşeală Ţâroiu în momentul în care povestirea de adormit reporterii a ajuns la capitolul întineririi conducerii spitalului, căreia primarul îi datorează un miel. Şefa Economicului de la spital a făcut ce face şefa Economicului de la Primărie, suflându-i încurcatului data începerii stării de urgenţă, prenumele corect al lui Andrei Aron şi, mai târziu, data până la care cheltuielile întreprinse în pandemie de spitale, direct legate de COVID – ediţia 2019, sunt acceptate în programul UE, pentru a fi rambursate. Liviu Ţâroiu trăgea nădejde că scoate de la UE ce cheltuiesc spitalele până la 30 decembrie, însă Marinela Cristian i-a scurtat entuziasmul până la 30 septembrie, UE nefiind dispusă să plătească şi cadourile de Crăciun.
Cum conferinţa de presă a fost deviată, din start, de organizator de la tema centrală propusă – prezentarea celor două directoare -, în favoarea „ping-pong-ului” cu funcţia de manager, Liviu Ţâroiu trebuia să repete temeinic, înainte de a se arăta camerelor tv, următoarele date: 3 iunie 2019, ziua încheierii concursului de director la spital, pe care a nimerit-o; 14 iunie 2019, ziua în care el, ca primar, a emis dispoziţia de numire a lui Nicolaie Alexe ca manager, pe care a confundat-o, în faţa ziariştilor, cu data de 20 iunie 2019, când a încheiat contractul de management cu Alexe. Pe asta n-avea voie s-o greşească, întrucât dispoziţia lui din 14 iunie este atacată de prefect la Tribunalul Argeş. Zăpăcit de maldărul de hârtii, în care nu găsea nimic din ce căuta, primarul spunea, confuzat, că a dispus numirea lui Alexe la 17 zile după concurs. Greşit, la 11 zile. Următoarea dată neclară în memoria „cronicarului” verbal Ţâroiu: ziua în care Tătaru l-a dat jos pe Alexe şi l-a pus pe Aron. 28 aprilie, după primar, 30 aprilie, în realitate. Nu era suficient că Iarca s-a lăsat contaminată de COVID, a trebuit să se izoleze la domiciliu şi purtătorul de cuvânt al Primăriei! Care putea să-i facă o listă, ca pe Wikipedia, cu momentele de referinţă, cam „ceţoase” în mintea primarului.
Încheiem cu regretul lui Liviu Ţâroiu legat de întârzierea cu care prefectul i-a atacat dispoziţia de după concurs, motiv de pierdere a procesului, din cauza termenului depăşit cu o zi. Cel puţin, asta am dedus din formularea „din păcate, (n.r. nu „din fericire”, cum s-ar fi exprimat, în mod normal, un pârât care anticipează eşecul reclamantului), legea spune că ea se face în şase luni de la data emiterii, cel mult un an.” Dacă magistratul ia în calcul succedarea a doi prefecţi în acest ultim an, dintre care unul dezinteresat de ilegalităţile din teritoriu, din fericire, primarul nu mai are motive să se consume că pierde prefectul.