Nici că se putea un context mai potrivit decât Festivalul de Satiră şi Umor, pentru a povesti despre maniera incredibilă în care Executivul PSD-ist, în complicitate cu colaboratorii, prin votul majorităţii de partid, se ţine de poante pe seama bugetului local, sub pretextul că actul cultural n-are preţ. Sau, mai bine spus, că niciun preţ nu e prea mare atunci când îl plăteşti pentru un scop pompos: cultura câmpulungeană. Cea pe care publicul şi presa n-o gustă, de vreme ce nu-i urcă în slăvi realizările, aşa cum a avut grijă Sergiu Cicu să ne pârască la emisiunea Corinei Chiriac. Actorul, juristul şi directorul Cicu s-a zbârlit ca un arici în Consiliul Local, catran nevoie mare pe „inculţii” care pun problema banului când în joc este înălţarea spirituală a târgului. „Batem apa-n piuă ca să ne vedem la televizor!”, cu direcţie către cei cu ochii bulbucaţi la cifrele prelinse din averea strânsă din munca noastră în contul Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”. Cont de care s-a lipit ca ventuza cealaltă Casă de Cultură, rămasă în titulatură cu Sindicatele, răposate ca fostele fabrici şi uzine cărora le-au aparţinut. Cultura este folosită, mai nou, pe post de aspirator de fonduri din buget, sub pretextul că lui Liviu Cioacă nu i-au ajuns finanţele pentru explozia culturală din trimestrul IV. De înţeles, de vreme ce puşculiţa de început de an a fost mai goală cu 170 de milioane decât era nevoie. Numai că directorul nu cerea 170, diferenţa cu care a fost pălit când Primăria şi-a făcut socotelile cu subordonaţii, ci 340 de milioane. Penalizare de întârziere ca la portărei!
Să vedem de unde se trag pretenţiile lui Cioacă, umflate precum gogoşile primarului. E corect să spunem că nu-l bănuim de treburi necurate pe directorul de la „Tudor Muşatescu”, prea fricos să dea tonul în combinaţiile lui Ţâroiu şi Cicu. Dar, de dragul funcţiei în care a fost aşezat de liberali şi păstrat de PSD-işti, acceptă să fie unealta mânuită de tandemul pomenit mai sus, cu interes să extragă un supliment financiar din vistieria publică, argumentat într-o manieră halucinantă. Chipurile, o parte din bani ar fi pentru o „Toamnă Musceleană”, alta decât cea care a blocat centrul la jumătatea lui octombrie. O „Fata Morgana” în rândul evenimentelor autumnale, care ar fi altceva decât degustarea de tulburel, care a însoţit talpa servită pe post de pastramă, la cumetria în asociere cu patroana de caravană plimbată la sărbători PSD-iste. Ca să înţelegeţi cine conduce Câmpulungul, graţie voinţei populare, timp de aproape o oră, încasatorii de indemnizaţii din salariile şi pensiile dumneavoastră s-au ciondănit ca să depisteze în ce lună s-au întâmplat cele trei zile de „Toamnă Musceleană”, pentru care Cioacă, înghiontit de Michiduţă cu păr creţ, cerea 50 de milioane. Asta pentru că Ţâroiu, în apărarea ediţiei I a unei „Toamne”, care, de la anul, pentru evitarea confuziunii, se va numi, ca urmare a unui plagiat comis în dauna lui Georgescu de la Mioveni, „Ziua Recoltei”, insistă că nu pentru paranghelia realizată în asociere cu afacerista de la Târgovişte se cere acest surplus.
Alt lucru pe care nu l-am înţeles, graţie împotmolirii în explicaţii când a lui Ţâroiu, când a lui Cicu: de ce au dezbătut o oră o alocare pentru un eveniment nedepistat, în condiţiile în care el nu figura decât într-o cerere „deconspiratoare” a lui Cioacă? Asta pentru că în documentul care trebuia aprobat de consilierii locali, nici briză de „Toamnă Musceleană”, lungă ori scurtă, nouă sau veche! Ţâroiu, cinstit pe jumătate, n-a pus la finanţare cele trei zile de „Toamnă” inventate, ci „Focul lui Sumedru”, care, din păcate, în 2016, nu s-a mai ţinut la Câmpulung. Iar pentru un eveniment care nu s-a mai ţinut, el propunea Consiliului o alocare de 30 de milioane!
Cum a motivat ditamai primarul tentativa de cacealma?! Vezi Doamne, documentaţia de şedinţă era deja transmisă consilierilor locali şi n-a mai putut să se opereze corectura în nişte materiale ţâşnite ghiulea din e-mail-ul Primăriei către destinatari. Dar de ce l-a pus pe listă din capul locului?! Întrebăm, pentru că, dacă nu se întâmpla să sesizeze cineva prezenţa la finanţare (o finanţare de 30 de milioane!) a unei acţiuni inexistente în 2016, probabil că banii erau dislocaţi din buget, poate, chiar pentru „Toamna” aia, pe care n-a descoperit-o nimeni când s-a ţinut, dar la care au prestat nişte solişti şi nişte dansatori, răsplătiţi cu premii şi mese. Deci, nu ne linişteşte că ne spune primarul, prins cu cioara vopsită, că s-a tăiat „Focul” de pe listă. Dimpotrivă, ne nelinişteşte de ce Direcţia Economică l-a trântit pe lista de alocări la rectificarea de buget, într-un referat din 24 octombrie 2016, deşi se ştia clar că, a doua zi, nu se face niciun foc la Câmpulung. Oare, nu se încerca cumva ca din banii câmpulungenilor să le fie achitate onorariile artiştilor care i-au binedispus pe vecinii de la Măţău?
Trecem peste focul din imaginaţia fierbinte a unora, care era să pârjolească bugetul de vreo 30 de milioane, ca să constatăm că, după sărbătorile de toamnă, vărzuite financiar, vin unele de iarnă, ce respectă tiparul bulibăşelii în materie de justificări.
Dacă nu s-au putut pompa cele 50 de milioane într-o „Toamnă” rămasă la stadiul de anchetă la nivel de Primărie, pentru depistarea intervalului în care a avut loc, găsim un supliment fix în acest cuantum peste suma cerută de Cioacă pentru a-şi ţine datinile de Crăciun şi Anul Nou. La începutul anului, omul a prognozat 25 de milioane pentru a încheia 2016 în clinchet de clopoţei. În trimestrul IV, a plusat la 100 de milioane, adică s-a gândit el că i-ar trebui de patru ori mai mult pentru a-l primi corespunzător pe Moşu’. L-o fi aducând pe Fuego ori pe Hruşcă. Nu vă bucuraţi prematur, căci suma s-ar putea să acopere ce nu s-a putut scoate cu acţiunile petrecute în visele unora. Aşadar, Cioacă a cerut o sută de milioane, ca să-şi mobilizeze caprele, urşii şi colindătorii pe uliţele înzăpezite, operaţiune care presupune masă, cazare, transport, sonorizare şi publicitate. Puţin, a considerat Ţâroiu, care (teoretic) i-a îndesat în traistă şefului Ansamblului „Ne daţi ori nu ne daţi” 50 de milioane în plus, ca să-i ajungă. Iată cum „Iarna Musceleană”, din blândă financiar, de 25 de milioane, a devenit o viforniţă pentru bugetul local, de 150 de milioane, suficiente şi pentru restanţele toamnei. Iar noi plătim această învârtită cu finanţele noastre, ca că celebrăm belşugul (pentru unii) celor patru anotimpuri.