Şefii Transporturilor sunt categorici în privinţa tronsonului din DN 73 care străbate Câmpulungul: nu face parte din proiectul de reabilitare a şoselei Piteşti – Braşov, nu-l repară ei. Şi-apoi legea nu pe ei îi obligă să menţină drumul în condiţii bune de circulaţie, ci pe administratorii locali, adică administraţia publică municipală, care este responsabilă de întreţinerea lui. Oficialii de la minister au insistat asupra acestui aspect în două documente care reflectă poziţia Transporturilor, puse la dispoziţia A.S.C.M. În primul răspuns, aceştia motivează neincluderea sectorului de drum de pe teritoriul Câmpulungului în contractul de modernizare a DN 73 prin faptul că este administrat, după cum am precizat, de la nivel local. În al doilea răspuns, aceştia îşi nuanţează punctul de vedere, argumentând cu extrase din cele mai proaspete acte normative răspunderea autorităţilor locale de a îngriji tot ce ţine de un drum naţional, şanţuri, poduri, trotuare, etc., aflate în localitatea lor. Aşadar, este limpede ca lumina zilei că municipalitatea nu va fi ajutată, aşa cum s-a întâmplat în primul mandat al lui Călin Andrei, când Guvernul Tăriceanu a finanţat repararea variantei Câmpulungului, este adevărat, nu de dragul primarului PNL, ci pentru a rezolva o problemă naţională, deviind traficul greu prin zona noastră.
Aceasta fiind opinia vehementă a ministerului, nu înţelegem de ce aceleaşi creiere i-au mai pus pe ai noştri să se complice, anul trecut, cerându-le cei 11 kilometri de arteră naţională, care ar trece prin centrul Câmpulungului, după cum indică toate hărţile moderne! Aşa o fi, dar, când s-a reparat DN 73, în timpul lui Andrei – repetăm, a fost realizarea mandatului 2004-2008 – era sigur sinonim cu centura. Chiar subalternii lui Liviu Ţâroiu, când au lucrat, în vara lui 2016, documentaţia de predare a tronsonului împricinat, au enumerat străzile care i se suprapun: „Traseul DN 73 prin municipiul Câmpulung asigură în prezent tranzitul auto pe direcţiile Piteşti şi Braşov, pe străzile Grigore Alexandrescu, Mărăşti, Ion Mihalache, I.C. Brătianu, Alexandru cel Bun şi Cuza Vodă. Acest traseu reprezintă o variantă ocolitoare a tranzitului auto prin municipiu.” Aşa figurează drumul în evidenţele Primăriei şi Consiliului Local Câmpulung, care l-au preluat pe la sfârşitul lunii martie a anului 1998. Deci, de aproape 20 de ani, cheltuielile pentru lucrările de întreţinere şi reparaţii sunt în sarcina municipalităţii. Nu că s-ar fi „omorât” Primăria să-l întreţină şi să-l repare, dar, dacă era s-o facă, ce DN 73 repara: cel pe stil vechi, pe variantă, cum scrie în hârtiile din momentul transferului, sau cel pe stil nou, pe centru, după cum i-au fost actualizate cunoştinţele lui Liviu Ţâroiu, la o discuţie cu unul dintre şefii de la Transporturi?
Cum a fost povestea cu predarea-primirea nefinalizate, în sensul că ai noştri au vrut să dea, dar n-a vrut ministerul să primească? La finele lui iulie 2016, un secretar de stat de la minister, în fruntea unei echipe de directori de la Compania Naţională de Drumuri, a venit în Argeş. Liviu Ţâroiu, primar oficial de o lună, a dat fuga la întâlnirea organizată la invitaţia şefului judeţului, care din birou s-a mutat în teren. Printre drumurile inspectate au fost şi DN 73 Piteşti – Câmpulung şi DN 73 C Câmpulung – Curtea de Argeş. Spre deosebire de colegul de la Mioveni, care le-a cerut delegaţilor să-i dea drumul naţional în administrare, ca să-l poată repara, dorinţa lui Liviu Ţâroiu a fost taman invers. Cum în după amiaza acelei zile s-a întâmplat să fie şi o şedinţă de Consiliu la noi, primarul le-a povestit aleşilor ce recomandare i-a făcut secretarul de stat. Adică să înainteze o situaţie către minister şi companie, prin care să le propună să preia şi să modernizeze porţiunea de 11 kilometri care străbat Câmpulungul. După care să le-o restituie modernizată, rămânând ca ai noştri să se ocupe de întreţinerea ei. De parcă au întreţinut ei vreodată ceva! În fine, după ce se reabilita, DN 73-ul câmpulungean era transferat pe centură. Asta pentru că, „din păcate, DN 73 nu este pe variantă, este pe centru”, a informat Ţâroiu Consiliul şi comunitatea locală după ce s-a întors de la şedinţa cu lumea bună de la Bucureşti.
Hotărârea de Consiliu s-a dat foarte repede, la o săptămână şi ceva, pe la începutul lunii august, când aleşii, bucuroşi că scapă de o belea, au aprobat numaidecât să predea ministerului şi companiei sectorul cu „fisuri, crăpături, faianţări, cedări ale sistemului rutier, pe aproximativ 90% din suprafaţa carosabilă”, cităm din scriitura conţopiştilor de la Investiţii, care descriau varianta, pe unde s-au împiedicat ei în crăpături şi fisuri, nu centrul, pe care Liviu Ţâroiu intenţiona să-l „doneze” temporar (nu pentru 15 ani, câţi se fac de când Ministerul Culturii posedă Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”).
În cazul în care contribuabilii nu erau suficient de bulversaţi de faptul că primarul şi subalternii erau în complet dezacord în privinţa amplasării DN 73, a plusat Liviu Ţâroiu cu intenţiile rămase la nivel declarativ de a înlocui infrastructura de apă-canal. Măcar pe variantă!, a zis el. Planurile au fost expuse în contextul asfaltării drumului naţional, care: 1.Trecea prin centru. 2.Exclus să „pupe” covor asfaltic nou, de vreme ce, indiferent ce traiectorie avea, pe centru, pe lângă centru, reţelele de apă şi canalizare trebuiau schimbate. Ce n-au fost în stare să facă în decursul câtorva decenii ai noştri visau că le iese în regim de urgenţă, ca să poată „agăţa” asfaltarea DN-ului câmpulungean de contractul Piteşti-Braşov. Imposibil, când n-ai de niciunele: n-ai timp, n-ai bani, n-ai specialişti, n-ai gospodari care să gospodărească oraşul, nu portofelele subordonaţilor.
Ministerul s-a răzgândit în privinţa preluării, dacă a existat vreodată o intenţie serioasă şi n-a fost doar o vorbă aruncată de un secretar de stat, ca să scape de un primar de orăşel neînsemnat, care poate să trăiască aşa cum a trăit şi până acum. Întoarcerea guvernanţilor cu faţa către Câmpulung, după atâţia ani în care ne-au tratat cu spatele… era prea frumos ca să fie adevărat.