Circ, o nepregătire totală, şi teoretică, şi practică, şi iar circ. Asta ne-au arătat aleşii câmpulungeni la a doua întâlnire, într-un cadru oficial, şi de asta s-au acuzat unii pe ceilalţi. De fapt, liberalii l-au acuzat pe secretar, iar secretarul, pe ei. Chiar dacă Ghinea a greşit, moral vorbind, că n-a luat atitudine, în cazul olimpicului internaţional Costin Oncescu, văzând că iniţiatorii demersului de recompensare financiară a acestuia nu sunt în stare să facă un proiect de hotărâre – dacă n-au făcut niciunul în trei mandate! – în rest, cam avea dreptate. Inşii aceştia, care pierd vremea în Consiliul Local, ne referim la cei vechi, şi care insistă să deschidă gura, ca să ne arate cât de nepregătiţi sunt, nu cunosc nici măcar legea care le guvernează activitatea de aleşi locali. Nu ştiu că e datoria celui care are o iniţiativă s-o ducă până la capăt, nu doar să facă paradă cu performanţele unui copil, care au la bază un studiu intens, noţiune străină de o parte din grămada cu care ne-am pricopsit pentru următorii patru ani.
Cu riscul de a ne atrage reproşuri de părtinire a unei tabere politice – pentru că dacă îi critici pe unii, clar lucru, ţii cu ceilalţi – trebuie să spunem că cei care au făcut din nou dovada lipsei bunei cuviinţe, prin halul deplasat de a dialoga (de a face opoziţie, zic ei, dar noi zicem că e un tărăboi între nişte vânzătoare de pătrunjel, după o duşcă), au fost liberalii, care nu se pot dezbăra de obiceiul păcătos de a face pe şmecherii, atunci când nu fac pe victimele. La şedinţa de la finele lui august, s-au şi victimizat, ameninţându-l pe preşedintele Cornel Băjan, care nu-şi făcea decât datoria de a-i disciplina, că părăsesc sala, ca să nu se mai poată ţine lucrările. Cu zece absenţi, şase „dezertori” de la PNL şi patru de la PSD, pe care Ţâroiu n-a fost în stare să-i mobilizeze să vină, ştiind că a pus pe ordinea de zi proiecte de hotărâri pentru a căror aprobare avea nevoie de votul a două treimi din numărul aleşilor, dezbaterea chiar nu mai putea continua.
Aşa că, decât „să se pună cu nebunul”, vorba românului, Cornel Băjan le-a tolerat până la un punct urletele peste masă, destinate duşmanului Ghinea. Le-a tolerat până în punctul în care Ţâroiu i-a sugerat lui Băjan să-i dea afară. Iar acesta i-a anunţat că urmează avertismentul, după care eliberează sala de elementele turbulente. S-a zis cu decenţa şi eleganţa dezbaterilor cerute de Constantin Ivan la prima întrunire ordinară din acest mandat, căci, pentru a se atinge acest deziderat, ai nevoie de persoane educate, cărora bunul simţ şi anii serioşi de şcoală să le oprească pornirile de a face spectacol.
Scandalul nu s-a purtat între consilieri, fiindcă puterea unită, adică PSD, ALDE şi PAM, a asistat pasivă la tămbălăul de proporţii între doi-trei liberali şi secretarul, care i-a făcut de băcănie în public că, deşi au statut de legiuitori locali, sunt cu totul pe lângă lege. Şi pe lângă situaţia din teren. Un proiect de hotărâre a fost amânat a doua oară, iar pentru altul s-a cerut a treia amânare, pentru documentare la faţa locului. Faţa locului însemnând „buricul târgului”, peste drum de Primărie, lângă fosta bancă de lângă notariatul Corneliei Zipiş şi lângă biroul executorului judecătoresc Mihai Mitu, pentru vizionarea unor imobile. Este un lucru care depăşeşte puterea noastră de înţelegere. Cum să te duci la o şedinţă de Consiliu, ca să aprobi o închiriere sau un Plan Urbanistic de Detaliu sau orice este legat de un teren, fără să-l vezi înainte?! Cum e posibil să propui amânarea votului, ca să te duci să vezi terenul, când acel proiect de hotărâre fusese amânat deja de două ori?! Mai cu seamă când este unul ultracentral, deşi aleşii sunt obligaţi să se documenteze înainte şi dacă parcela este la marginea Câmpulungului. Şi cer amânarea, pentru ca la următoarea şedinţă să se abţină!
Uite cum practici despre care credeam că sunt istorie sunt perpetuate şi în actualul Legislativ, unde, vorba lui Ghinea, „mişto-ul” este maniera de lucru, nu seriozitatea şi respectul pentru banul plătit de cetăţean, în schimbul căruia primeşte un „mişto”. „Am venit în Consiliu numai ca să facem mişto. Aţi văzut rezultatul la alegeri cu mişto-uri.”, i-a apostrofat Ghinea în câteva rânduri, care le-a aruncat în faţă, cu alte vorbe, că la luat peste picior n-au rivali.
Atâta orăcăială a fost de capul lor, încât secretarul a fost nevoit să ceară votul „pentru” de patru-cinci ori la o hotărâre, din cauză că toată lumea a fost debusolată de strategia distragerii atenţiei prin zbieratul ca din gură de şarpe. Şi dacă tot era harababură şi nimeni nu se mai înţelegea cu nimeni, pacifistul Constantin Staicu i-a propus lui Cristi Creţu, unul dintre liberalii cuminţi, două metode de calmare a nervilor colegilor de partid ai acestuia din urmă. Metoda românească: „Mergem undeva la un şpriţ şi mai socializăm.” Dacă n-are efect, se aplică modelul japonez. „Punem manechine pe arc, la uşă, cu chipuri schimbătoare şi, când intrăm în Consiliu, le luăm la bătaie, în funcţie de interes.” Pe ăştia nu-i calmează nici băutura, nici manechinele. Dar ar fi fost bun ca preşedinte de şedinţă unul dintre torţionarii închisorilor comuniste, în vremurile în care erau în putere.