„Eu, dacă vin cu oameni din Bucureşti sau din alte colţuri ale lumii, nu mai am ce să le arăt”
Pornind de la tentativa eşuată a lui Liviu Ţâroiu de a-i convinge pe locuitori că, din afară, Câmpulungul este bine văzut şi că doar noi, cei din interior, cârcotim nemulţumiţi de neputinţa ori dezinteresul autorităţilor de a oferi contribuabililor oraşul pe care şi-l doresc, prezentăm mesajul unei personalităţi de talie naţională, internaţională chiar, care contrazice teoria primarului. Un eveniment nefericit, un deces în familie, l-a împiedicat pe şeful Executivului să participe la conferinţa organizată de Ionuţ Stuparu, în sala de festivităţi a Primăriei, unde a avut-o printre invitaţi pe Cristina Chiriac, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Antreprenorilor din România şi fondatoarea conceptului „Flori de Ie”. Un proiect care, ca să-l cităm pe moderatorul acţiunii, a avut o influenţă extraordinară chiar asupra caselor de modă internaţionale. „Aşteptăm cu nerăbdare să vă faceţi apariţia în cadrul unui Festival al Iei în Câmpulungul nostru natal şi să revigorăm această tradiţie.”, era dorinţa lui Ionuţ Stuparu mărturisită în faţa publicului venit s-o asculte pe câmpulungeanca Cristina Chiriac, un veritabil ambasador al obiceiurilor româneşti în afara graniţelor ţării. Cristina Chiriac nu a apărut în faţa concetăţenilor de care s-a desprins la vârsta de 18 ani cu un discurs care să stoarcă lacrimi. Dimpotrivă, a fost foarte directă la adresa autorităţilor, pentru cei 25 de ani în care în Câmpulung nu s-a întâmplat nimic. Nimic bun, pentru că unele dintre “rele” au fost atinse şi de reputata oratoare în prezentarea sa. Ne aplecăm asupra unuia dintre evenimentele acestei veri, consemnând în continuare mesajul adresat câmpulungenilor de o veritabilă personalitate a României, care şi-a exprimat întreaga disponibilitate de a ajuta Câmpulungul, prin pârghiile pe care le deţine ca preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Antreprenorilor. Bineînţeles, nu singură, ci prin implicarea autorităţilor locale şi a comunităţii câmpulungene, care nu se pot resemna într-o eternă aşteptare.
„Eu îmi aduc aminte de un Câmpulung Muscel, cu un bulevard frumos, care astăzi nu mai este frumos”
„Aşa cum v-a spus Ionuţ (n.r. Ionuţ Stuparu, organizatorul acţiunii), sunt câmpulungeancă. Unii dintre voi mă cunoaşteţi, alţii aveţi ocazia cu acest eveniment. Eu mă simt ca acasă. Am asistat, timp de o oră, puţin curioasă şi nerăbdătoare să văd ce-o să se întâmple. Am să vă spun de ce. Eu am venit aici nu neapărat ca promotor al iei româneşti, ci, în primul rând, ca fiică a Muscelului. Pentru că am trăit 18 ani în acest oraş. Câmpulungul pentru mine înseamnă un oraş idilic, cu tradiţii, un oraş frumos, cu oameni frumoşi şi drepţi. Când v-am văzut puţin mai devreme că v-aţi răzvrătit, am zis: ăştia sunt ai mei. Aşa sunt şi eu. Peste tot unde merg, fie că sunt la Bucureşti, New York sau Viena, aşa sunt şi eu, nu mă dau bătută. Aşa că, dragii mei, dacă vreţi să facem un dialog, îl facem până la douăsprezece noaptea, pentru că n-o să mă dau bătută. Vreau să avem respect, aşa cum vă ştiu eu, pentru că în sală, alături de noi, sunt şi bucureşteni, şi din alte colţuri ale României, care au venit să susţină Câmpulung Muscel.
Eu îmi aduc aminte de un Câmpulung Muscel, cu un bulevard frumos, care astăzi nu mai este frumos. Îmi aduc aminte de un Câmpulung Muscel cu asfalt frumos. Nu sunt expert în transporturi, nu sunt expert în nimic. Sunt un simplu om, o femeie, astăzi mamă a doi copii, care îşi doreşte să-şi aducă copiii în Câmpulung Muscel, aşa cum am făcut şi cu prietenii mei, să le arăt locurile frumoase din Câmpulung Muscel. Din păcate, pot să vă spun că sunt foarte puţine acele locuri frumoase. Unul ar fi Liceul Pedagogic şi vreau să-l salut şi să-l felicit pe domnul director general. Eu am făcut doi ani de Pedagogie şi, după doi ani, am renunţat. Acel liceu este un monument istoric şi cultural. Domnilor care sunteţi consilieri, domnule viceprimar, domnule primar, care astăzi lipsiţi de la acest eveniment şi nu este frumos. (Viceprimarul Mărgărin Blidaru a scuzat absenţa primarului Liviu Ţâroiu, care, în acea zi, avusese o înmormântare în familie). Atunci, îl scuzăm pe domnul primar, pentru că este un eveniment nefericit, dar la următorul va trebui să fie prezent. Dacă noi venim de la Bucureşti sau din alte colţuri, ca să promovăm Câmpulung Muscel, vreau ca următorul eveniment să fie o dezbatere, un dialog constructiv.”
„Oameni de renume au ales să trăiască în Câmpulung pentru aerul curat, zona frumoasă, mirosul de tei, pentru Parcul Central şi „Olga Bancic”. Unde sunt locurile acestea?”
„Câmpulungul este prima capitală a Ţării Româneşti. Avem istorie, avem poeţi, matematicieni, oameni de renume, care s-au stabilit aici, chiar dacă nu erau câmpulungeni, dar au ales să trăiască în Câmpulung pentru aerul curat, pentru zona frumoasă, pentru mirosul de tei, care era în centrul Câmpulungului, pentru Parcul Central, pentru „Olga Bancic”. Unde sunt locurile acestea? Eu, dacă vin cu oameni, fie că vorbim despre oameni care locuiesc în Bucureşti sau în alte colţuri ale lumii, oameni pe care i-am adus, din păcate, nu mai am ce să le arăt. Pentru că iubitorii de artă promovează mai frumos decât oricine Câmpulungul în lume, prin arta lor. Eu am pe mine o cămaşă musceleană, pe care am primit-o de la o doamnă judecător, care este din Câmpulung. Câţi medici faimoşi nu a dat Câmpulungul? Câţi matematicieni, economişti? Aceşti oameni trebuie readuşi aici.”
„Să nu mai merg pe stradă şi să văd iarba netunsă. Copacii atârnând!”
„Eu sunt preşedintele Asociaţiei Naţionale a Antreprenorilor. Înainte de a fi promotor al valorilor româneşti, am înfiinţat Asociaţia Naţională a Antreprenorilor, unde sunt companii mici, mijlocii şi mari. Se redirecţionează cei 2%. Am înţeles, nu sunt bani publici. Eu nu fac politică. Singura politică pe care o fac este politica antreprenoriatului, politica omului frumos, politica valorilor româneşti. M-am săturat de vorbele lor. Eu cred că şi voi v-aţi săturat. Vreau să văd oamenii care, într-adevăr, pot să facă ceva. Am înţeles, Primăria nu are bani sau nu are cadrul legislativ, pentru că, de multe ori, se poate întâmpla şi acest lucru. Aveţi ONG-uri. Înconjuraţi-vă de ONG-uri, care pot să adune voluntari alături de voi. Şi, astfel, să nu mai merg pe stradă şi să văd iarba netunsă. Copacii atârnând! Şi să nu mai aud… a fost campanie electorală şi piatra din faţa blocului mamei mele a dispărut şi s-a turnat asfalt. Când am întrebat-o, mi-a zis: „Cum, mamă, nu ştii de ce? A fost campanie electorală!” Şi, timp de 25 de ani, vă repet, timp de 25 de ani, nu s-a întâmplat nimic! Acesta este oraşul în care chiar nu se întâmplă nimic! Fac un apel către cei care sunteţi în Consiliul Local şi ştiu că sunteţi în sală. Sunteţi oameni tineri, oameni frumoşi. Nu vreţi ca oraşul vostru să redevină capitala culturală a României? Nu vreţi să reînviem istoria acestui oraş frumos? Eu mă lupt pentru acest lucru şi nu mă dezic de zona în care m-am născut. Dar singură n-o să pot niciodată să fac mare lucru. Dacă voi mă susţineţi, dacă voi ne susţineţi, dacă voi îi susţineţi, atunci lucrurile se pot întâmpla. Îmi doresc să se întâmple lucruri bune. Îmi doresc să pot să mă duc la antreprenorii pe care îi cunosc şi care au cifre de afaceri de milioane de euro şi să le spun: redirecţionează 2% ca să se întâmple nişte lucruri în Câmpulung, pentru că eu sunt de acolo şi eu pot să garantez că se vor întâmpla.”
„Cimitirul din Vişoi este un contrast total faţă de ceea ce se întâmplă în Câmpulung. Acolo este un management bun”
„Îmi doresc ca lucrurile să se schimbe în bine. Normal că este nevoie de educaţie, de cultură, de lucruri frumoase, dar lucrurile frumoase se întâmplă pe alocuri. Am să vă spun un lucru cu care n-am fost fericită în viaţa mea. De curând, a murit tatăl meu. La cimitir, locul unde oamenii pierd bătălia cu timpul, acolo intră în eternitate… Am ajuns în cimitirul din Vişoi şi am rămas uimită. Nu mai era acelaşi pe care îl ştiam. Este un contrast total faţă de ceea ce se întâmplă în Câmpulung. Acolo este un management bun. Preotul Tarbă a făcut un lucru extraordinar. Dacă avem manageri care pot fi preoţi, doctori, profesori, de ce nu se pot întâmpla astfel de lucruri şi în administraţia publică? Eu spun că trebuie să se poată. Eu spun că trebuie să existe un dialog constructiv între autorităţile locale şi ONG-uri. Eu spun că cei care sunt responsabili, mă refer aici la inspectorii şcolari, indiferent că vorbim de locali sau judeţeni, trebuie să reintroducă în curricula şcolară dreptul sau obligativitatea cumva… să nu-i spunem nici drept, nici obligativitate, ci să vină de la profesori către elevi şi să-i îndemnăm să facă voluntariat. De ce? Acesta este mersul societăţilor. Cum să-i spui unui elev de clasa a XII-a: Fă-te doctor sau farmacist! Când el sau ea nu ştie care este diferenţa? Dacă ar fi făcut voluntariat, timp de trei luni, într-un spital sau într-o farmacie, atunci lucrurile ar fi stat diferit. Pe vremea mea, pe vremea ta, pe vremea dumneavoastră, exista acea practică, ce se făcea în fiecare an şcolar. Astăzi, totul este dispărut. Nu mai există şcolile profesionale. Toţi trebuie să fim deştepţi? Există o ierarhizare normală dată de societate, de când lumea şi pământul. Ea are rolul ei în orice societate. Avem nevoie de muncitori, care sunt bineveniţi, avem nevoie de profesori, de doctori, de aviatori, de primari, de preoţi. Avem nevoie de toţi. O comunitate nu poate fi doar un om. Sau cinci, sau zece. Daţi-le o şansă! Eu le-am dat o şansă. Şi vreau să vă dau şi vouă o şansă, pentru că sunteţi ai mei. Vreau să mă duc la Bucureşti, la New York, la Viena şi peste tot unde eu merg şi să spun: aceştia sunt oamenii mei. Sunt încăpăţânaţi! Ştiu, şi eu sunt la fel. Sunt drepţi. Ştiu, şi eu sunt la fel. Sunt slobozi la gură. Eu sunt şi mai şi, căci am luat şi de la mama, şi de la tata, şi de la alte neamuri.”
„Învăţaţi să vă aduceţi oamenii înapoi!”
„Îmi doresc să mă pot întoarce în Câmpulung. O fac destul de des. Dar îmi doresc să mă pot întoarce cu oameni mulţi, nu neapărat români, care să descopere Câmpulungul. Turismul poate deveni principala sursă de venit a Câmpulungului. Nu mai avem ARO. Nu e vina mea sau a dumneavoastră. Nu mai există Melana. Ştiu ce s-a întâmplat la ARO, am studiat acel dosar. Pot să detaliez în amănunt. Vreau să felicit Evenimentul Muscelean, ale cărui articole le-am citit. Vreau să felicit oamenii care au ieşit în stradă pentru a nu-şi pierde locurile de muncă. Dar dacă toate aceste lucruri s-au întâmplat şi a fost involuntar faţă de noi, faţă de puterile pe care eu le aveam atunci, astăzi există o soluţie. Iar soluţia se numeşte antreprenoriat. Dacă sunteţi antreprenori, vă felicit. Dar împărtăşiţi din experienţa dumneavoastră tinerilor, ca aceştia să nu mai plece ca să devină căpşunari, bone, îngrijitori în Spania sau Italia. Ţine de educaţie, vorbiţi cu vecinii dumneavoastră, vorbiţi cu cei pe care îi puteţi influenţa. Natalitatea în acest oraş a scăzut. Copiii buni pleacă. Un oraş trăieşte prin tinerii lui, prin viziunea lor, prin curajul şi inocenţa lor, prin iniţiativa lor. Învăţaţi să vă aduceţi oamenii înapoi!”