GÂNDURI ŞI NĂZUINŢE LA ÎNCEPUT DE AN!
A mai trecut un an din cartea neamului omenesc şi, implicit, din viaţa fiecăruia dintre noi şi cu elan tineresc s-a instalat deja noul an, pe care cu ajutorul Domnului, nădăjduim să-l petrecem după voia cea sfântă a Lui, în pace şi dragoste, având credinţă şi omenie, propunându-ne şi încercând să lucrăm fiecare la menţinerea şi păstrarea valorilor spirituale şi umane, aşezate cu bună rânduială de Dumnezeu în lume, pentru a nu se lua binecuvântarea Domnului de la noi. Cum se măsoară timpul, într-un fel sau altul este lucrarea lui Dumnezeu, cum petrecem viaţa noastră pe acest pământ este lucrarea noastră, lucrare care contribuie major la mântuirea sau osândirea noastră. Firesc este să ne întrebăm, cum am putea să mai luăm din viteza desfăşurării evenimentelor care vin peste noi vrând sau nevrând? Cum să facem să selectăm totuşi din multitudinea de griji şi probleme, pe cele mai puţin păguboase pentru viaţa noastră? Şi mai important, cum să reuşim să rămânem statornici în credinţa noastră, în păstrarea valorilor spirituale, istorice şi culturale ale neamului nostru românesc? Cu siguranţă, ne-am învăţat să trăim foarte comod, să beneficiem de toată tehnica modernă la cel mai înalt nivel şi să obţinem ceea ce vrem fără de a depune prea mult efort. Dar ce facem dacă într-o bună zi se virusează calculatorul de nu mai poate nimeni să-l repare? Cum reacţionăm dacă nu am mai avea maşină mică pentru a ne putea deplasa? Cum comunicăm fără telefonie mobilă? Dacă n-am mai primi salariu pentru munca prestată, cum ar fi comportarea noastră? Cu siguranţă, pentru unii dintre noi ar fi catastrofal…! Însă soluţia nu este de a ne plânge de milă unii la alţii ci soluţia este de a învăţa să trăim simplu. Să ne obişnuim să mergem pe jos, să începem să scriem cu mânuţa noastră scrisori aşa cum părinţii, bunii şi străbunii noştri o făceau; şi ce bucurie aveam când primeam o scrisoare… O sută de mesaje sau de e-mailuri nu se pot compara cu un text aşezat cu grijă în pagină şi apoi trimis celor dragi… O soluţie ar fi şi întoarcerea la munca câmpului, la agricultură, ca să te poţi bucura de o legumă bio fără chimicalele care îţi bolnăvesc trupul; apoi la bucuria de a avea în ogradă animale care să-ţi asigure hrana necesară, toate aceste lucruri ne-ar asigura un trai decent fără prea multe griji. Nu vreau să vă întristez şi să vă spun că ne aşteaptă vremuri grele deşi se simte acest lucru, ci doar vă spun să fim pregătiţi pentru orice greutate care va apăsa pe umerii noştri şi să nu deznădăjduim niciodată, pentru că nu suntem singuri, ci deasupra tuturor se află Atotputernicul Dumnezeu care poartă de grijă la întreaga făptură şi în special omului, care se bucură de o atenţie deosebită din partea Domnului, devreme ce perii capului ne sunt număraţi. Deşi multă lume se plânge de traiul tot mai greu pe care îl duce de la an la an, cred că încă este bine. Nu suntem în stare să mulţumim Domnului pentru toate câte ne-a dăruit şi cât ne dăruieşte în fiecare zi. Să renunţăm la viaţa păcătoasă, căci păcatul duce la pieire, păcatul ne dezumanizează, ne îndepărtează de Dumnezeu. Să avem răbdare unii cu alţii să fim uniţi în a face binele; tristeţea să o alungăm din inima noastră prin chemarea numelui lui Dumnezeu permanent. Dacă privim la anul pe care tocmai l-am încheiat să fim recunoscători pentru ajutorul primit de la Dumnezeu şi să învăţăm din greşelile făcute. Pentru anul care şi-a intrat din plin în drepturi, să fim încrezători în Domnul şi să nu ne luăm după tot felul de previziuni şi zvonuri care ne aduc tulburare. Să fim statornici în credinţă, să fim oameni harnici şi să luăm atitudine atunci când cineva încearcă să atenteze la valorile spirituale şi culturale ale poporului român. Să fim solidari unii cu alţii în rugăciune, să ne rugăm mai mulţi pentru un lucru şi Domnul ni-l dăruieşte fără întârziere, căci Dumnezeu face voia celor mulţi. Cu aceste gânduri să pornim încrezători în noul an şi să ne rugăm lui Dumnezeu, aşa: „Dumnezeul meu, cred întru Tine şi mă rog Ţie, întăreşte-mi credinţa! Te iubesc, sporeşte-mi dragostea! Mă pocăiesc, fă-mi căinţa să prisosească! Te slăvesc ca pe întâiul meu început! Te doresc ca pe cea mai înaltă dorinţă a mea! Îţi mulţumesc ca Binefăcătorului meu Cel veşnic! Te chem ca pe puternicul meu ajutor. Dumnezeul meu, binevoieşte si povăţuieşte-mă cu înţelepciunea Ta, călăuzeşte-mă cu dreptatea Ta, mângâie-mă cu milostivirea Ta, apără-mă cu puterea Ta. Îţi închin, o, Dumnezeule, gândurile, faptele, suferinţele mele, ca în viitor să mă gândesc la Tine, să grăiesc de Tine, să lucrez după voia Ta, să sufăr pentru Tine. Doamne, eu voiesc ceea ce voieşti Tu, pentru că Tu voieşti să mă supun voii Tale şi făgăduiesc să fac ceea ce voieşti Tu. Te rog cu umilinţă, luminează-mi mintea, oţeleşte-mi voia, curăţeşte-mi trupul şi-mi sfinţeşte sufletul! Amin”. Până data viitoare vă doresc să fiţi sănătoşi şi voioşi!
Protosinghelul Serafim Caiea, stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung