Dragii mei,
Lumea creată de Dumnezeu avea statut de Biserică, dar primii oameni nu au apreciat-o aşa cum nici unii dintre noi nu o facem astăzi! Biserica este mult mai mult decât un edificiu al unui grup de oameni, aşa cum cred unii, ea este Instituţia Sfântă, divino -umană, adică rânduită de Dumnezeu pentru noi oamenii, drept loc şi mijloc binecuvântat de sfinţire a vieţii. Această lucrare a fost realizată de Domnul nostru Iisus Hristos prin jertfa Sa pe Cruce în mod tainic şi de Duhul Sfânt în mod văzut la Pogorârea Duhului Sfânt. De ce a fost şi este nevoie de Biserică? Din două motive: primul, pentru că prin păcatele noastre natura se perverteşte, se pătează prin răutatea noastră şi este necesar să ne rugăm Domnului împreună într-un locaş dedicat acestui dialog, adică un spaţiu curat; celălalt, pentru că noi fiind şi trup, nu numai suflet nevăzut, avem nevoie de împrejmuiri văzute şi de indicii sensibile (pe care să le putem atinge trupeşte), ca să ne simţim cuprinşi de Dumnezeu în dragostea Sa în mod complet. Dacă cineva mai crede că nu este nevoie de Biserică, pentru că Dumnezeu este pretutindeni, atunci să locuiască pe drumuri, pentru că nu are nevoie de casă, de vreme ce Dumnezeu ne-a creat toată lumea drept locaş!
Rugăciunea de acasă sau de oriunde este foarte importantă şi necesară, dar fără coordonarea vieţii noastre după principiile evanghelice putem să ne adresăm de fapt unei închipuiri! De aceea, avem toţi nevoie de îndrumare şi aceasta ne este oferită de Dumnezeu prin Biserică, adică prin harul care ne vine prin contactul cu tot ceea ce înseamnă elementele Bisericii; ca să nu mai vorbim de unirea cu Hristos prin Sfânta Împărtăşanie. Am făcut această introducere pentru că v-am promis data trecută o prezentare a poruncilor bisericeşti, adică a datoriilor noastre faţă de Dumnezeu în legătură cu Biserica Sa! Îndrumările acestea sunt 9 şi anume:
• Să ascultăm cu evlavie Sfânta Liturghie în fiecare duminică si sărbătoare. Slujbele Bisericii, dragii mei, sunt modele de rugăciune neîncetată şi chiar dacă nu putem să participăm la toate rânduielile de peste zi şi săptămână, suntem chemaţi să ne aplecăm cu toată atenţia şi căldura de care suntem însufleţiţi măcar în fiecare duminică şi sărbătoare; sunt motivaţi a lipsi cei foarte bolnavi şi cei care sunt la servici.
• Să ţinem toate posturile de peste an. Postul este o abţinere trupească, ce însoţeşte atenţia sporită de a nu păcătui. Dacă nu-l ţinem, nu-i simţim folosul şi ne privăm de mult bine; postul în primul rând trebuie să fie discret şi dacă sănătatea ne permite bine este să ţinem posturile rânduite, inclusiv miercurea şi vinerea de peste de an, în afară de zilele de harţi.
• Să cinstim pe slujitorii bisericeşti. De ce? Pentru că au asupra lor nu numai o pregătire de specialitate, ci har de la Dumnezeu primit prin Taina Hirotoniei, puterea de a lega şi dezlega păcatele. Această putere este dată de Mântuitorul doar apostolilor şi, prin ei, toturor slujitorilor bisericeşti, după Învierea Sa din morţi (Ioan 20, 23). „Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cel ce se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine” (Luca X, 16). Până unde trebuie să cinstim pe un slujitor bisericesc? Până când cade în erezie; iar dacă ne sminteşte vreunul cu vreun păcat, să ne rugăm pentru el şi nu să-l judecăm.
• Să ne spovedim şi să ne împărtăşim în fiecare dintre cele patru posturi mari de peste an, sau, dacă nu putem, cel puţin o dată pe an, în postul Sfintelor Paşti. Dar nu neapărat în Vinerea şi-n Sâmbăta Mare, buluc, doar ca să bifăm şi treaba asta, ci din timp şi cu rugăciune pentru întelepţirea duhovnicului! Spovedania este ca baia pe care o facem constant ca să fim curaţi; deci ar trebuie să ne mărturisim păcatele foarte des pentru că în fiecare ceas suntem supuşi păcatului. Iar împărtăşirea cu Insuşi Trupul şi Sângele Domnului este ca îmbrăcarea cu haine curate; dacă nu ne spovedim mereu şi nu ne spovedim complet, ne îmbrăcăm peste murdarie şi e ca şi cum încercăm să-L înşelăm pe Dumnezeu, Cel ce ştie tot din totdeauna.
• Să ne rugăm pentru ocârmuitorii nostri. E, aici probabil că o să mă bombăniţi! Dar nu ne ajută şi nu-I ajutăm cu nimic dacă îi criticăm şi-i tot arătăm cu degetul, ci suntem datori să ne rugăm pentru înţelepţirea lor, fie ei bisericeşti, fie civili, ca să ne conducă cum trebuie, nu cum li se pare că e bine, pentru că le e foarte greu să-şi limpezească vederea duhovnicească fără rugăciunea noastră.
• Să ţinem posturile pe care le-ar orândui episcopul sau mitropolitul locului, în vreme de primejdii, de boli sau de necazuri. Aşa cum în caz de incendiu ne modificăm comportamentul obişnuit şi sărim să-l stingem, tot aşa, la mari calamităţi şi erezii, Sfântul Sinod sau doar ierarhul unei eparhii poate rândui un post special, ca Dumnezeu să se milostivească de noi, aşa cum a făcut de i-a iertat pe locuitorii postitori din Ninive la avertismentul lui Iona proorocul şi a salvat pe evrei de la moarte după ce Estera i-a îndemnat pe toţi să postească, aşa cum citim în Vechiul Testament; Să nu citim cărţile ereticilor. Lui Adam, Dumnezeu n-a vrut să-I descopere şi răul, pentru ca să nu fie atras de el mai usor; aşa şi noi, trebuie să ne studiem învaţăturile de credinţă, dar e de preferat să nu luăm contact prea mult cu lucrări neortodoxe, pentru că ne pot influenţa negativ, adică ne pot da impresia că acele păreri sunt tot de la Dumnezeu; Să nu înstrăinăm, nici să folosim spre scopuri străine lucrurile bisericeşti sau averea Bisericii. Adică, odată ce un obiect a fost dedicat folosului bisericesc, să nu-l mai retragem spre folos personal, pentru că mâniem pe Dumnezeu.
• Să nu facem nunţi şi ospeţe sau alte petreceri în timpul posturilor. De ce să nu ne serbăm ziua de nume sau de naştere cu prietenii la un grătar, cu muzică şi dans, dacă ele pică în posturi sau în zi de post? Pentru că măcar în acele zile suntem datori să ne ostenim doar pentru cele ce ţin de mântuire şi de strictul necesar vieţii! Putem să-i primim şi atunci pe oaspeţi, dar să le oferim o atmosferă şi mâncare de post, fără hărmălaie. Nunta presupune o bucurie prea mare, faţă de înfrânarea postirii, de aceea ele sunt incompatibile! Când faci nuntă faci un mare pas în viaţa ta! De ce să-l începi cu stângul! Dumnezeu să vă dăruiască veşti bune în continuare, aşa cum ne-a oferit şi duminica ce a trecut, prin aceea că S-a ţinut de promisiunea de a salva omenirea din păcat în mod obiectiv, prin întruparea Fiului Său din Preacurata Fecioară Maria! Până data viitoare vă doresc să fiţi sănătoşi şi voioşi!
Părintele Serafim Caiea,
Stareţul Mănăstirii „Negru Vodă”, din Câmpulung