La începutul lunii decembrie a anului 1998, Sindicatul Liber ARO sesiza Fondului Proprietăţii de Stat proasta gestionare a societăţii de la Câmpulung de către conducerea ei, reprezentată la acel moment de directorul Sorin Olteanu. Preşedintele FPS, Radu Sârbu, a trimis la ARO o comisie de control formată din: Nicolae Săndulescu şi Vasile Dumitrache, experţi în cadrul Direcţiei Control Societăţi Comerciale, şi Victor Ionescu, expert la Direcţia Restructurare. Rezultatul cercetărilor acestora a îmbrăcat forma unei Note aprobate de preşedintele Consiliului de Administraţie al Fondului Proprietăţii de Stat, Radu Sârbu. În această ediţie ne vom opri la câteva fragmente din documentul respectiv, care confirmă cele sesizate de sindicalişti şi, mai mult decât atât, constituie un preambul al măsurii de schimbare a directorului uzinei.
Veniturile realizate de ARO în 1998 – 11,6% din veniturile obţinute în 1989
„În perioada 1990-1999, nu au avut loc divizări ale societăţii. În anul 1995, SC ARO SA a fuzionat cu SC Cesar SA Piteşti – Filiala Câmpulung Muscel şi s-a asociat cu SC Parc SRL Câmpulung Muscel, având ca obiect activitatea cantinei, microcantinelor şi înfiinţarea unei brutării. În 1997, în urma programului de restructurare organizatorică, care prevedea desprinderea unor centre de profit cu personalitate juridică şi obiect de activitate distinctă, au fost înfiinţate patru centre de profit cu statut de societăţi comerciale (în cadrul cărora ARO este acţionar majoritar, spaţiile şi mijloacele fixe în valoare de 53.620,2 mil.lei fiind închiriate de la ARO SA):
SC Centrul de Studii Cesar ARO SA (valoare contabilă 44,5 mil.lei, 89,88%);
SC FPS Auto ARO SA (valoare contabilă 50 mil.lei, 91%);
SC CGC ARO SA (valoare contabilă 505,5 mil.lei, 90%);
SC FSM ARO SA (valoare contabilă 50 mil.lei, 91%);
SC AUTORO SA Piteşti (valoare contabilă 273,7 mil.lei, 5,35%).
Personalul societăţii a evoluat de la 11.599 salariaţi, la înfiinţare (30 ianuarie 1991, când ARO s-a constituit ca societate comercială, în baza Legii 15/1990, prin preluarea patrimoniului Întreprinderii de Automobile ARO), la 8.642 în 1995, 8.131 în 1996, 6.193 în 1997 şi 4.853 în 1998 (în 1997 şi 1998, 2.285 de salariaţi au fost transferaţi la cele patru centre de profit cu statut de societăţi comerciale). Personalul, la sfârşitul anului 1998, are o structură inadecvată: dintr-un total de 4.740 de salariaţi, 2.051 sunt muncitori direct productivi, 1.573 sunt muncitori indirect productivi şi 1.116 sunt personal TESA şi maiştri, ceea ce explică atât cheltuielile ridicate cu personalul (23,2% din cheltuielile de exploatare la 31.10.1998), cât şi productivitatea deosebit de scăzută în 1998 (70,76 mil.lei/persoană calculată la producţia marfă în preţuri comparabile 1989).
Societatea este reprezentată de Sorin Olteanu, preşedinte al Consiliului de Administraţie, director general, şi Ion Simion, director economic.
Din studierea documentelor financiare ale societăţii pe ultimii trei ani, rezultă că societatea a înregistrat un pronunţat regres în această perioadă şi, în special, în anul 1998. Astfel, rezultatele nete ale exerciţiilor pe anii 1995, 1996, 1997 şi 1998 (9 luni), de 23,08 mld.lei, 22,59 mld.lei, 18,09 mld.lei şi -10,43 mld.lei, reflectă o deteriorare gravă a situaţiei financiare a societăţii.
În aceeaşi perioadă, datoriile societăţii au crescut de la 76,4 mld.lei în 1995, la 112,8 mld.lei în 1996, la 161,5 mld.lei în 1997 şi la 205,8 mld.lei în trimestrul III al anului 1998, din care plăţi restante: 27,3 mld.lei în 1995, 59,5 mld.lei în 1996, 114,8 mld.lei în 1997 şi 155,3 mld.lei în trimestrul III 1998. Gradul de îndatorare a ajuns astfel în trimestrul III 1998 la 104,5% (datoriile depăşind capitalul propriu al societăţii), iar durata de plată a datoriilor a atins 255 de zile. Activitatea defectuoasă de la SC ARO SA grevează asupra bugetului statului, căruia societatea îi datora, la 30.10.1996, 118,9 mld.lei, din care 113,6 mld.lei plăţi restante.
O privire asupra evoluţiei veniturilor totale ale SC ARO SA, în preţuri comparabile, arată că veniturile totale realizate de ARO SA în 1998 reprezintă 11,6% din veniturile obţinute în 1989. În 1997, comparativ cu 1996, a realizat venituri de circa 75%, iar, în perioada 1998, în proporţie de 46%, faţă de 1996.
Deplasări masive în străinătate, deşi exportul scăzuse la jumătate
Pieţele tradiţionale ale produselor societăţii (Italia, Belgia, Europa Centrală, Columbia) au fost pierdute, deşi deplasările în străinătate cu caracter comercial au fost frecvente (37 de deplasări în 17 ţări a 51 de persoane, în 1997, şi 39 de deplasări în 22 de ţări a 78 de persoane, în 1998). Se remarcă desele deplasări ale directorului comercial Iustin Preoteasa, 5 deplasări a 45 de zile în Franţa, în 1997, şi 7 deplasări a 49 de zile în Franţa, Portugalia, Turcia, în 1998). Societatea nu a putut să prezinte eficienţa acestor deplasări, materializate în creşterea vânzărilor sau cucerirea de noi pieţe.
Activitatea de export a scăzut aproape la jumătate în anii 1997 şi 1998. În 1995 şi 1996 s-au exportat 1.651 şi 1.693 de automobile, în 25, respectiv 19 ţări, însumând 12,7 mil. USD, respectiv 13,5 mil.USD (în total, 18,6 mil.USD şi 20 mil.USD, prin adăugarea pieselor de schimb exportate şi exportul derulat în contrapartidă pentru stingerea datoriilor României către Cehia, Polonia, Ungaria, Slovacia). În 1997 şi pe primele nouă luni din 1998 s-au exportat 1.370, respectiv 565 automobile, în 14, respectiv 11 ţări, însumând 8,7 mil.USD, respectiv 4,1 mil.USD (în total, cu piesele de schimb exportate 11,98 mil.USD, respectiv 7,9 mil.USD). De fapt, peste 80% din export se derulează pe trei relaţii: Franţa, Venezuela, Argentina. Ponderea exportului în cifra de afaceri a scăzut de la 30% (o cifră relativ modestă faţă de cele din 1990-1991), la 19% în 1998.
Unele firme au prezentat documente de decontare şi au depus garanţii imobiliare, care s-au dovedit a fi false
Verificările efectuate asupra unor aspecte negative sesizate de Comitetul Sindicatului ARO au evidenţiat implicarea necorespunzătoare a Consiliului de Administraţie şi, în special, a preşedintelui, respectiv directorului general Sorin Olteanu, în executarea atribuţiilor ce compun activitatea managerială.
Un prim aspect pe această linie vizează Compartimentul Comercial a cărui pondere în totalul nerealizărilor şi chiar al pierderilor efective suferite de societate este mare. Astfel, segmentul desfacerii de autoturisme a fost total neglijat de conducerea societăţii, fiind lăsat exclusiv în sarcina Centrului General de Comercializare ARO (C.G.C.A.). Acest organism, prevalându-se de statutul său de autonomie în raport cu societatea, a desfăşurat o slabă activitate pe linia promovării vânzărilor de autoturisme şi piese de schimb produse la SC ARO SA. De asemenea, există informaţii potrivit cărora C.G.C.A. comercializează piese de schimb produse de firme private, făcând, astfel, concurenţă produselor similare ale societăţii. Atât Compartimentul Comercial al societăţii, cât şi C.G.C.A. nu au întreprins măsuri conjugate pe linia marketingului, a publicităţii şi reclamei produselor proprii. Aceste elemente explică slaba activitate în ceea ce priveşte asigurarea portofoliului de comenzi. Pentru a concluziona la acest capitol, menţionăm şi activitatea nesatisfăcătoare a reţelei de dealeri autorizaţi.
O problemă distinctă o comportă şi volumul mare al cheltuielilor neeconomicoase efectuate cu terţi (societăţi private care au încheiat diferite contracte de prestări servicii cu unitatea). Exemplificăm în acest sens lucrările de renovare clădiri şi reparaţii la acoperişul halelor (izolaţii) efectuate de firma Cimentul – Giurgiu. În acest caz, exceptând activităţile de strictă specialitate, majoritatea lucrărilor puteau fi efectuate cu muncitorii secţiilor, care, neavând comenzi, erau în gol de activitate.
Datele prezentate de organele sindicale, coroborate cu cele continuate în raportul Comisiei de Cenzori din data de 21.12.1998, evidenţiază volumul ridicat al creanţelor vechi, nerecuperate de la firmele private, a căror sumă este de 2.037 mil.lei. Analiza a relevat că, în aceste cazuri, au fost efectuate vânzări de autoturisme şi piese de schimb, fără să se încaseze contravaloarea. Unele firme, ale căror debite sunt din anii 1993 şi 1994, au prezentat documente de decontare şi au depus garanţii imobiliare, care s-au dovedit a fi false (exemplu: SC Danciu SNC – Craiova, SC Iulimex SRL – Deva, SC Valex SRL – Câmpulung Muscel, etc.). Un caz aparte, în această categorie, îl reprezintă vânzările către SC General Market – Satu Mare, despre al cărui document de plată (CEC) se afirmă că „s-a pierdut în circuitul bancar”.
Asemenea aspecte negative au fost depistate şi în alte sectoare de activitate ale societăţii, cum ar fi organizarea defectuoasă a licitaţiilor de comercializare a unor mijloace fixe (tractoare, motoare electrice, motostivuitoare, etc.), în ceea ce priveşte publicitatea, favorizarea ilicită în stabilirea unor adaosuri comerciale minime în vânzarea de autoturisme, cum este cazul SC Sporting SRL – Câmpulung Muscel şi altele.
Aspectele negative prezentate, a căror enumerare nu este limitativă, coroborate cu o curbă ascendentă a pierderilor înregistrate pe ansamblul activităţii economico-financiare, relevă slaba implicare a conducerii societăţii şi, în special, a directorului general în îndeplinirea atribuţiunilor ce le reveneau. Acestor elemente li se adaugă şi faptul că activitatea managerială deficitară a generat, în mod firesc, nerealizarea veniturilor salariale şi reducerea sau oprirea activităţilor de producţie ale unor secţii de fabricaţie cu disponibilizarea de personal şi, în final, crearea unor stări tensionale în rândul salariaţilor, cu impactul înrăutăţirii raportului cu sindicatele.
Verificările au relevat faptul că situaţia economico-financiară precară cu care se confruntă societatea se răsfrânge, implicit, şi asupra celor patru centre de profit cu statut de societăţi comerciale. În acest context, stările de nemulţumire create în cadrul salariaţilor societăţii, având la bază neasigurarea veniturilor şi perspectiva disponibilizărilor, au avut impactul corespunzător şi asupra personalului celor patru societăţi. Situaţia celor 2.285 de salariaţi, care au fost angajaţi prin transfer de la SC ARO SA – Câmpulung Muscel la aceste centre de profit este agravată de faptul că, având în prezent statutul de personal încadrat la aceste unităţi cu caracter privat, nu pot beneficia de măsurile speciale de protecţie instituite prin OUG nr.9/1997, în cazul disponibilizărilor colective.
Faţă de datele prezentate, rezultate din verificări, propunem următoarele măsuri:
1.AGA să analizeze oportunitatea destituirii directorului general Sorin Olteanu pentru lipsa de profesionalism în exercitarea actului de conducere, ceea ce a condus la agravarea situaţiei economice a societăţii comerciale.
Completarea Consiliului de Administraţie cu un nou reprezentant al FPS şi, pe această bază, alegerea preşedintelui Consiliului de Administraţie şi a directorului general.
Potrivit programului de redimensionare a personalului tehnico-administrativ, noul Consiliu de Administraţie va proceda la desemnarea bordului de directori executivi.
Răspunde: Direcţia Coordonare Filiale Management şi Reclamaţii;
2.Analizarea şi identificarea posibilităţilor legale de declarare a nulităţii actelor de constituire a celor patru societăţi comerciale mixte şi, pe acest fond, menţinerea statutului de salariaţi la societatea comercială cu capital de stat pentru întreg personalul încadrat în unităţile respective.
Răspund: Direcţia Juridică, Direcţia Restructurare şi Pregătire Privatizare;
3.Principalele aspecte negative prezentate în Notă, care comportă caracter infracţional, completate cu cele care vor rezulta din raportul Comisiei de Cenzori (ce va fi întocmit la încheierea exerciţiului financiar al anului 1998), să fie sesizate organelor abilitate ale statului, să efectueze cercetări de specialitate (Poliţie, Parchet).
Răspunde: Direcţia Control Societăţi Comerciale;
4.O copie a Notei să fie transmisă, cu adresă, la Blocul Naţional Sindical, care a făcut sesizări în legătură cu SC ARO SA Câmpulung Muscel.
Răspunde: Direcţia Control Societăţi Comerciale.”