Secretosul Liviu Ţâroiu a avut ceva de transmis colegilor consilieri, fără să audă presa, şi ca să nu-i piardă pe puţinii adunaţi cu rugăminţi, cu telefoane, cu minute de aşteptare peste ora convocării la şedinţa cu „Cetăţeanul de Onoare”, a comis o imprudenţă. În timp ce Dragoş Nicolae, secretarul Consiliului, plimba o ditamai urna pentru colectarea celor 12 voturi care încăpeau în podul palmei – dar, fireşte, nu putea să meargă cu mâna întinsă pe la fiecare – i-a atenţionat pe colegi să mai rămână puţin. „După ce se încheie şedinţa”, a ţinut să precizeze acesta apăsat, ca iapa purtătoare de şa bătută de călăreţul din fruntea cetăţii aflate într-o săptămână de „mare bâlci, mare” să priceapă ce voieşte acesta. Iar voia stăpânului nostru provizoriu era să le facă o informare aleşilor „după ce se încheia şedinţa”, de la care, publică fiind, nu putea da presa afară. Dar ce urma după ce preşedintele dezbaterii declara închisă întrunirea avea caracter confidenţial. Prin urmare, valea presa!, căci Ţâroiu avea de făcut o informare!
Momentul destul de stânjenitor din cauza „informatorului” Ţâroiu, care găsea sigur o altă modalitate de comunicare a informaţiei secrete, a arătat astfel. Cei 13 aşteptau, într-o linişte mormântală, ca jurnaliştii – la şedinţa cu pricina, s-au nimerit să fie cinci femei şi un bărbat, toţi din presa scrisă – să părăsească sala. Cum cei invitaţi afară cu privirea nu s-au grăbit să-i facă pe plac viceprimarului, pe care rivalii penelişti s-au îndurat să-l numească „primar interimar”, fiindcă le-a luat tablete cu internet, a fost un moment de pauză uşor penibilă, în care ambele părţi aşteptau ceva. Ziaristele şi ziaristul, să audă ce nelinişti frământau materia cenuşie de sub zulufii neîncărunţiţi ai interimarului şef, iar aleşii, ca „indezirabilii” să se mişte mai cu talent către ieşire, căci şi aşa pierduseră o oră pentru o chestiune care era musai să fie votată, de vreme ce nominalizarea lui Constantin Ciotei ca „Cetăţean de Onoare” ajunsese în spaţiul public.
În fine, presa a ieşit, întrucât la „masa tăcerii” creştea nervozitatea puţinilor aflaţi pe baricada îndatoririlor de reprezentanţi remuneraţi ai comunităţii. Ce nu pricepe Ţâroiu, care a simţit nevoia de discreţie, este că, la cât este de „iubit” în Consiliu şi în administraţie, puteau rămâne în sală, fără probleme, toate reportofoanele care fuseseră în funcţiune până la momentul “ejectării” posesorilor din încăpere. Cel puţin jumătate dintre consilieri s-ar fi oferit bucuroşi să li se încredinţeze aparatura de înregistrat sau s-o folosească ei pe-a lor, ca mesajul „top secret” al lui Ţâroiu să ajungă dincolo de uşile ferecate. Dacă li s-ar fi cerut. Aşa că, domnule viceprimar, nu vă mai feriţi, că, şi daţi afară, şi fără înregistrări pe ascuns, prin bunăvoinţa colegilor care vă împing bagajele cu câte o treaptă mai jos, în afara Primăriei, în fiecare zi, subiectul răsufla înainte să-l terminaţi de rostit.
Stângăcia vicelui, care s-a vrut misterios în transmiterea unei informări, a fost compensată de zâmbetele produse de o idee naivă a lui Lucian Ionescu: la alegeri, partidele să facă publice numele informatorilor aflaţi pe lista de candidaţi. Glumele cu informatorii au fost începute de Ion Dumitraşcu, a cărui mimică nu inspiră deloc umor. Dar iată că posedă. „Noi avem şi informatori pe la Primărie?”, l-a pişcat liberalul pe pesedist. Răspunsul i l-a oferit militarul din Consiliu, Chiţulescu, foarte sigur pe el că sunt doi. Ţâroiu şi David, oamenii responsabili cu informarea. Creţu a intrat şi el în dialogul despre informatori, părând că-i place subiectul. „Avem mai mulţi decât credem”, a continuat jocul cuvintelor Cristi Creţu, nelăsat fără replică, servită de cel spre care se îndreptau aluziile liberalilor. „S-ar putea să ai surprize”, l-a atenţionat Ţâroiu. „Să nu fim surprinşi”, n-a cedat mai tânărul rival. A revenit în discuţie Chiţulescu, ca informaţia să nu rămână incompletă: unii sunt cu plată şi alţii fără plată. Când Luci s-a încăpăţânat să repete prostioara cu partidele, cărora să li se impună să-şi deconspire informatorii, colegul Chiţulescu l-a asigurat că pe cei deştepţi (şi acoperiţi) n-o să-i găsească niciodată. „Dixit”, a întărit savant, în latineşte, Iustinian Stănescu, martor mut până atunci la discuţia despre informatori/turnători mai vechi şi mai noi. Te pomeneşti că asta voia Ţâroiu să le transmită colegilor fără presă de faţă! Numele informatorilor din PSD!