4.6 C
Campulung Muscel
07/12/2022

GAL-ul şi lăutăria

Mai povestim puţin despre GAL-ul lui Liviu Ţâroiu, pentru care succesul acestui proiect, care scoate din nou la interval nevoile marginalizaţilor, care numai nevoia de muncă n-o simt, constă în faptul că-i aduce bani pentru asfalt şi utilităţi. Primarul este conştient de „gogoaşa” integrării în muncă a celor 1.500 de inşi inutili în prezent, lor şi societăţii, mai cu seamă după ce a trecut prin eşecul primei încercări de integrare a nordiştilor amărâţi, imuni la îndemnul „Schimbă-ţi viitorul!” Cu toată înflăcărarea consultantului faţă de gestul UE, care aruncă un milion şi jumătate de euro numai pe încercarea de a netezi drumul în viaţă sudiştilor fără calificare şi fără serviciu, Liviu Ţâroiu nu este naiv să creadă că GAL-ul va schimba stilul de viaţă al unor cetăţeni care n-au muncit niciodată. Şi nici n-au dorinţă, curiozitate, interes, nici nu ştim cum să-i spunem, să vadă cum e. Dar primarul e bucuros că GAL-ul îi asigură finanţarea unor lucrări, care, în lipsa fondurilor din afară, n-ar fi fost posibile. De fapt, el nu s-a ferit s-o spună de anul trecut, când Grupul de Acţiune Locală a făcut ochi, că acesta este oful lui: să bage gaz, canalizare, chiar apă în teritoriile municipale care stau prost cu utilităţile. Şi să şi asfalteze, ca să nu mai „omoare” anual bugetul cu zecile de miliarde păpate de reabilitările stradale, care nici nu se simt pe măsura scumpătăţii. Adică dacă o stradă din Grui înghite zeci de miliarde, nu e ceva anormal ca banii să nu ajungă şi pentru îndulcirea condiţiei execrabile a spaţiilor pietonale şi carosabile din cel mai populat cartier, Vişoiul. Aleile dintre blocuri, esplanadele din cele mai centrale zone, pline de magazine mari şi mici, trepte, tot, dar absolut tot ce atinge piciorul este zob!       

Să revenim la GAL şi la ideea de muncă, susţinută, repetăm, cu 1,5 milioane de euro. O valoare colosală, a cărei finalitate să dea Domnul să se traducă, hai, nu în 1.500 de câmpulungeni angajaţi, cum zice consultantul, ci măcar în jumătate dintre ei şi tot ar fi o victorie. Invitaţi să facă propuneri de ameliorare a existenţei în Sudul Câmpulungului şi în Grui, aleşii prezenţi la consfătuire nu s-au înghesuit să ia cuvântul, că nu-i mai filma nimeni. Tocmai de aceea au şi întins-o mârlăneşte, sesizând părăsirea Primăriei de către cameramani, aşteptaţi peste drum, la Sergiu Cicu, la Satira Socială.                                       

Singura propunere a zilei, despre cum ar putea fi convinşi semenii aşa-zişi defavorizaţi să facă ceva bun cu viaţa lor, a plecat, mai pe ocolite, de la întrebarea referitoare la numărul minoritarilor. Sau, cum direct a întrebat Dumitrescu, autorul iniţiativei pe care v-o dezvăluim imediat: „Aţi spus înainte – i s-a adresat acesta consultantului -, că, într-un fel sau altul, aţi recenzat numărul ţiganilor. Cam câţi avem, domnule?” În jur de 900 declaraţi, zice consultantul, referindu-se, bineînţeles, la teritoriul acoperit de GAL. Altminteri, 900 erau numai pe un colţ de Vişoi. Însă Vişoiul a ratat treaba cu GAL-ul, la fel ca Mărcuşul, din cauza veniturilor locuitorilor. Altfel spus, se trăieşte bine în Mărcuş şi în Vişoi, iar UE n-are de ce să dea bani, ca să îmbunătăţească starea acestor cartiere şi nivelul de trai al oamenilor de aici. Deşi, dacă ar merge domnii şi doamnele de la UE prin Vişoi, s-ar îngrozi de imaginea cumplită, cauzată şi întreţinută de locuitori şi autorităţi. În fine, să depăşim amărăciunea pricinuită de „bunăstarea” Vişoiului, cuprins, trebuie să recunoaştem, cu câteva ghetouri, în proiectul „Schimbă-ţi viitorul!”. 

Din cei 900 de minoritari declaraţi, 545 sunt concentraţi la Pescăreasa. Mai puţini trăiesc în zona unităţilor militare, cu străzile către Măţău, şi mult mai puţini, în Grui. Liviu Ţâroiu zice că mai apropiat de realitate este un număr de 1.200 de etnici romi, din cei 12.548 de locuitori în cele trei zone ale GAL-ului.

Unde voia să ajungă cel care a deschis subiectul? Entuziasmat de prestaţiile artiştilor participanţi la Festivalul de muzică lăutărească de la Piteşti, un eveniment unic în ţară, pe care Dumitrescu l-a caracterizat drept „fabulos”, acesta a sesizat, ca punct slab, numărul redus de participanţi, fiind aleşi pentru finală doar şapte oameni. După melomanul încântat de „Zavaidoc”, asta trebuie înviat în Muscel, o zonă care a dat lăutari vestiţi. GAL-ul să-i atragă către muzică pe minoritarii care nu se spetesc cu munca. „Ţiganul este făcut pentru muzică!”, trâmbiţează Dumitrescu, necăjit că nu mai avem un ţambalagiu în Muscel! S-au dus toţi care, zice el ca un cunoscător al genului, băteau bine ţambalul. Educaţia prin muzică, este propunerea acestuia pentru romi, după ce Ţâroiu era să provoace un infarct în masă cu sperietoarea lui cu munca. Chit că le aranja locuinţele şi blocurile. Autorul ideii vede şi unde s-ar putea ţine cursurile şi repetiţiile ca să fie cât mai aproape de ei: la parterul blocurilor de la Grădişte, unde sunt spaţii prin care bate vântul. Muzica lăutărească nu se face la Casa de Cultură!, mai spune iniţiatorul, a cărui dorinţă de formare a lăutarilor, în teorie, e realizabilă. 

Asta pentru că Grupul de Acţiune Locală chiar conţine o componentă interesantă la prima auzire, care a înlocuit ideea proastă a construcţiei unei şcoli în Grui. Când nimeni nu mai face copii, iar şcolile existente suferă teribil din pricina numărului de elevi tot mai scăzut. În locul şcolii va apărea, dacă se doreşte, ceea ce abstract se numeşte „un centru educaţional integrat”. Aici, toţi copiii, nu numai defavorizaţii, au posibilitatea să-şi dezvolte un talent ori o aptitudine: sport, desen, muzică – chiar lăutărească, dacă sunt doritori – şi alte activităţi culturale. Tot aici îşi pot organiza zilele de naştere şi onomasticele, deşi moda este să te „spargi în figuri” la restaurant.

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!