Editorialul de vineri
În caz că Liviu Ţâroiu nu are destule teme de făcut în scurtul timp în care joacă rolul primarului, îi dă încă una Tofan, cel cu deşeurile de la ARO. În anul în care a rămas „şomer” la noi, „răzeşul” a trambalat pe ruta Câmpulung – Iaşi cam a o sută parte din cantitatea de otrăvuri strânse în curtea „parcului industrial”. Dacă o ţine în acest ritm, în 35 de ani, când patronul va avea fix 100 de ani, va termina de cărat deşeurile. Tupeul incredibil nu s-a limitat la învârtita cu cei de la Mediu, culminând cu „afumătoarea” care a „păstrămit” şobolanii ce invadau bătăturile nefericiţilor ale căror gospodării se învecinează cu hala sacrificată în incendiul din 2013. Nu, acum, când s-a pus bine mersi la adăpostul insolvenţei, cerute şi de el, şi de gazda care se căzneşte să-şi aducă ferma de vite la statutul de „parc verde”, vrea ca Primăria să plătească degajarea unei proprietăţi particulare de peste 3.000 de tone de substanţe, în mare majoritate periculoase!
Ce scriam cu câteva luni înainte de „proiectul de promovare turistică”, în varianta Tofan, care ne-a adus la Câmpulung, gratis, cele mai tari televiziuni naţionale, s-a adeverit întru totul. Moldoveanul înghesuit de amenzile de miliarde şi-a băgat firma în insolvenţă, a lăsat cu buza umflată o grămadă de creditori, inclusiv pe proprietarul ARO, care nici nu se gândeşte să-şi debaraseze ograda, pe banii lui, de moştenirea ieşeanului. Alt lucru pe care l-am intuit acum doi ani a fost că, într-un final, fiind o chestiune care priveşte sănătatea şi siguranţa publică, Primăria va fi nevoită să suporte, din banii câmpulungenilor, eliberarea halei de nenorocirile depozitate la ARO.
A spus-o şi prefectul, iar ideea a prins-o şi Tofan, pe care îl aranjează al naibii de tare să plătească proştii care i-au suportat terapia cu „vălătuci negri” îndesaţi în plămâni: dacă afaceristul nu se ţine de angajamentele asumate faţă de Mediu, legea direcţionează responsabilitatea către autoritatea locală. Auzindu-l pe şeful judeţului indicând responsabilul final, imediat i s-a aprins lui Tofan beculeţul: să plătească Primăria evacuarea deşeurilor, că le cară el la Iaşi şi, când şi-o reveni financiar, ne returnează banii!
Este exact ce ne lipsea în acest moment în care se caută constructorul/constructorii care să îndrepte dezastrul de care nu se îndură să se despartă efectivele de la Grup Corint, înmulţite post-contract. În acest moment în care se caută, tot la ordinul prefectului, sursa de rezervă de apă. Când credeam că bomboana pe colivă este deja aşezată, s-a trezit unul dintre consilierii bine intenţionaţi – doi sau trei sunt în tot Consiliul – să-l avertizeze pe Ţâroiu că este musai să meargă pe varianta de a aduce apă dintr-o sursă de adâncime. Este foarte bine, l-a lăudat Constantin Chiţulescu, militarul, contabilul şi arhivarul Consiliului Local, pe Liviu Ţâroiu, pentru faptul că a înţeles să meargă pe formula repunerii în funcţiune a puţurilor de la ARO. De fapt, Ţâroiu merge mai mult pe varianta staţiei de pompe de la Hidroelectrica, dar nu l-a contrazis pe domnul maior. Cu o voce gravă, cam cum sunau, acum 70 de ani, vocile crainicilor din jurnalele care anunţau noutăţile de pe front, Chiţulescu le-a spus-o verde în faţă, şi colegilor din Consiliu, şi câmpulungenilor aflaţi în căutare de miel şi ouă, ce îi „paşte”: „Vă informez că, în caz de atac nuclear sau accident nuclear, populaţia trebuie aprovizionată în primele zece zile cu apă de adâncime. De-abia după ce trece norul radioactiv, după zece zile, cu apă de suprafaţă. Vă rog să mergeţi pe acest proiect (n.r. puţurile de la ARO), pentru că este o sursă de rezervă foarte bună în caz de ce se poate întâmpla la nivel mondial.”
Doamne, şi noi ne frământam de parcuri, când avem atacul nuclear la poartă! Bălan, care şi-a abţinut admirabil zâmbetul, din respect pentru colegul care ne cerea să ne pregătim de Apocalipsa nucleară, l-a întrebat dacă el crede că mai avem timp să bem apă, în cazul unui astfel de atac. „Avem, dacă luăm măsuri!”, i-a răspuns milităreşte Chiţulescu. Dacă expertul în strategii de evitare/reducere a efectelor calamităţilor de război ne asigură că putem depăşi astfel de răscruci ale istoriei, cu condiţia să ne pregătim din timp, atunci, ce mai aşteptaţi?! Reparaţi puţurile! Lăsaţi tranşeele săpate de Grup Corint aşa cum sunt, că avem nevoie de ele! Verificaţi în ce stare sunt buncărele de la ARO! Iar Tofan ducă-se învârtindu-se, cu sau fără deşeuri, că noi am intrat în stare de alertă!
Articolul următor