„Sunt mai mulţi cei care se vor bucura că vor scăpa de garaje decât cei care sunt împotriva demolării lor”, s-au amăgit liberalii, din ziua în care au venit cu această neinspirată propunere în faţa câmpulungenilor, imaginându-şi că populaţia îşi doreşte civilizaţie, curăţenie şi ordine într-o aşezare cu aspect de colonie de barăci muncitoreşti părăsite. La vot s-a văzut care au fost mai mulţi. Chiar să fi fost mai mulţi cei încântaţi de eliberarea câmpului vizual de ruginiturile ticsite de vechituri, aceştia nu s-au obosit să includă în plimbarea duminicală un raid lejer pe la urne. Dărâmarea garajelor, acţiune care se putea face pe muteşte, fără un sunet înainte de alegeri, deoarece echivala cu tragerea scaunului de sub picioarele spânzuratului, a fost cartea câştigătoare a PSD-ului. Au fost şi alte greşeli ale liberalilor care credeau că se vor descurca fără un lider adevărat, dar asta cu garajele a fost lumânarea pe colivă. Taman ei, apărătorii proprietăţii, n-au înţeles că a atenta, fie şi cu gândul, la bunul câmpulungeanului, un etern Gică contra progresului, era cea mai bună campanie pentru rivalii aflaţi, conform sloganului, „aproape de oameni”.
De ce niciun primar n-a cutezat până acum să bage buldozerele în „infecţia” de la marginea Vişoiului, unde, de la o ulicioară a coteţelor încropită în timpul lui Buta, s-a ajuns, în timpul lui Bălan, dar, mai ales, în cel al lui Andrei, la acapararea teritoriului, ca în vremea cotropitorilor, şi transformarea lui într-o întindere de cocini, saivane, staule mizerabile? De ce trei primari, unul cu trei mandate, nu s-au legat de orăşenii care se simt bine cu porcul, cu găina, cu capra şi vaca lângă bloc? De ce n-au făcut-o, ştiind că o eventuală sesizare către Garda de Mediu, pentru împuţiciunea tolerată cu deceniile, uşura bugetul Câmpulungului de miliarde, ca sancţiune a acceptării unei bombe pentru sănătatea populaţiei lângă zona locuită? Pentru că pierdeau voturi. Despre asta este vorba. Despre voturi. Şi dacă ar fi fost amendaţi de inspectorii Mediului, cu nările paralizate de putoarea animală şi părul măciucă la vederea dealului împânzit de orătănii, proviziile orăşenilor, depozitate după sacrificare în cămările apartamentelor, uscătoriile blocurilor şi garaje, bineînţeles, nu s-ar fi atins de ele. Pentru că un politician nu accede la conducere cu texte despre sănătatea cetăţenilor şocaţi de practicile primitive ale vecinilor, ci menţinând lătura celorlalţi.
Aşa şi cu garajele, pentru care PSD-iştii au motive să-i pupe pe PNL-işti, care le-au făcut o campanie nesperată. Fenomenală. Ar fi lipsit de onoare ca liberalii să pună eşecul catastrofal pe seama imaginii şifonate a partidului la nivel naţional, căci, per total, diferenţa între PSD şi PNL n-a fost de nouă procente ca la Câmpulung. La Câmpulung au pierdut pe prostia lor, pe inacţiune, pe vorbitul gurii fără cap, pe lipsa prudenţei, pe lipsa unui sondaj de opinie, care să le arate realitatea din teren, pe lipsa unui şef de campanie, pe lipsa unei lansări oficiale a candidatului. În general, pe lipsa campaniei electorale, şi aia puţină permisă de lege. Am spus-o şi înainte de alegeri: PSD a fost permanent în stradă, la ore straniu de matinale, nerămânând neacoperită în marşurile electorale nicio viroagă locuită de vreun pustnic posesor de buletin. PNL-ul nu s-a deranjat să-şi ude galoşii în băltoacele neuscate pe toată durata campaniei, pe motiv că nu mai ţine contactul cu alegătorul. A ţinut, însă, la PSD.
Mai mult, s-a apelat la serviciile taximetriştilor, care au purtat mesajele anti-David şi pro-Ţâroiu în lungul şi-n latul Câmpulungului, cu fiecare client urcat în maşină. Dacă nu te-a pasionat vizionarea ori lecturarea ştirilor locale, odată nimerit într-un taxi, aveai ocazia să afli despre toate asfaltările lui Ţâroiu, ca viceprimar şi înlocuitor de primar. Şi, mai ales, despre genocidul plănuit de David la adresa hârdaielor cu murături şi garniţelor cu jumări ţinute în garaje. Au mai apărut şi nenorocitele de jaloane în parcarea Primăriei, ca să nu-i blocheze nimeni maşina, gest interpretat drept o sfidare, în condiţiile în care, din ineficienţa a două Poliţii plătite din bani publici, cetăţeanul strânge cu nerv din măsele, fie căutând un loc de parcare, fie căutând să iasă din „claia” de maşini lăsate pe apucate de ţăranul cu permis. Iar tu, trezit ca scroafa în vârful prunului, îţi permiţi să pui interdicţii, că eşti primar şi ai slugi care să marcheze pentru tine teritoriul!
Adăugăm manevrelor periculoase răfuiala cu Spitalul, roşu de la intrare, până la ultimul etaj, un colos în rândul bugetarilor din târg, care l-a votat masiv pe Ţâroiu. Numai puhoiul care a protestat ca să-l convingă pe Gore Stănescu să nu-şi dea demisia trebuia să dea de gândit liberalilor de partea cui e „grosul”. Le fel, purtatul sâmbetelor lui Auraş Ghiţă, în a cărui subordine sunt peste 30 de inşi la Poliţia Locală, care evident că nu-şi doreau un poliţist ca şef, ca să scoată untul din ei.
Prin votul din 5 iunie, alegătorii au arătat ce vor: să umple maţul cu ce cresc la doi paşi de cartier, să-şi ştie în siguranţă putineiul cu varză, să aibă cui să-i îndese plicul, care, vorba lui David, pune lucrurile (mai ales angajările) în mişcare, să nu le fie tulburat aleanul zilnic cu vreo revoluţie în materie de infrastructură, soldată cu praf, gălăgie şi deranj. Şi să fie ca până acum, că a fost bine.