11.2 C
Campulung Muscel
September 26, 2021

“Şcoala Altfel”, o bună ocazie pentru Oprea să mai facă nişte bani pe seama copiilor

Pe e-mailul unor „dragi colegi media” ai directorului Alexandru Oprea, categorie în care nu se află, din păcate, şi redactorii Evenimentului Muscelean, au fost expediate, zilele trecute, un anunţ şi o invitaţie, în acelaşi timp, de a fi părtaşi ai unei acţiuni organizate de Muzeul Municipal într-o săptămână cu o altfel de şcoală. Adică distracţie cât cuprinde şi carte ioc. S-a aliniat instituţiilor organizatoare de evenimente dedicate şcolarilor – tot ce înseamnă instituţie publică, dar şi societăţi comerciale private şi-au manifestat disponibilitatea de a deschide larg porţile elevilor – şi Muzeul Municipal. Dacă majoritatea nu ştiu cum să se pregătească mai bine ca să-i întâmpine ca nişte gazde cuceritoare pe copii, cu dulciuri, cu mici daruri, cu povestiri captivante, cât mai pe înţelesul lor despre activitatea desfăşurată în incinta respectivă, Alexandru Oprea a văzut în „şcoala Altfel” o oportunitate de a aduce nişte venituri, cât de modeste, la bugetul Muzeului. Cum? Taxându-i pe şcolarii implicaţi în acţiunea „Vreau să fiu şi eu soldat!”, cum scria în anunţul înşirat dezordonat în mail, sau „Pot să fiu şi eu soldat?”, cum aflăm din invitaţia ataşată mesajului electronic. Dacă însuşi titlul manifestării era în “ceaţă”, ce pretenţii să avem de la conţinut?! „Vreau să fiu şi eu soldat!”/ „Pot să fiu şi eu soldat?” venea la pachet cu vizitarea Mausoleului Mateiaş, pentru care publicul trebuia să bage mâna în buzunar, aşa cum se întâmplă peste tot în lume. Departe de a-l condamna pe Oprea că taxează serviciul de la Mateiaş. Însă el s-a folosit de “şcoala Altfel” şi de prezentarea antrenantă a vânătorilor de munte ca să-şi asigure vizitatorii plătitori de bilete.    

Oprea a făcut praf tot: denumirea şi data acţiunii, unitatea de vânători, uniformele, dar i-a avertizat pe ziarişti că datele nu corespund realităţii
Trecem peste denumirea acţiunii, din care înţelegem că unii vor, alţii pot, şi, în încercarea de a ne edifica în privinţa zilelor de desfăşurare a manifestării, dăm de altă nebuloasă: „mâine (n.r. marţi) şi miercuri (7-8 aprilie)”, în anunţ, „miercuri şi joi”, în invitaţie. Să fi luat scriitorul textului păştiţele cu carafa, la începutul săptămânii?! Până acum, informaţia este zob şi devine praf şi pulbere când lectura ajunge în dreptul organizatorilor: Muzeul Municipal şi Batalionul 13 Vânători de Munte (!) La Câmpulung îşi desfăşoară activitatea Batalionul 30 Vânători de Munte „Dragoslavele”, care va sărbători, în 2015, 46 de ani de existenţă. Pe camarazii lor de la Batalionul 13 i-am găsit plasaţi, ca perioadă de timp, în cel de-al Doilea Război Mondial, ca structură a Grupului 8 Vânători de Munte, aflat în subordinea Brigăzii 4 Munte, înfiinţată în iulie 1939,  mai slab echipată decât celelalte trei existente. În ’42 s-a transformat în Divizia 4 Munte, dispărută în 1944, fiind absorbită, împreună cu Divizia 3, de primele două. Exclus să fi participat la atelierele interactive, de acum trei, respectiv două zile, bieţii soldaţi, mulţi căzuţi pe câmpul de luptă.
Alexandru Oprea a anticipat o prezenţă de peste 150 de elevi ai şcolilor din Câmpulung şi „satele limitrofe”. Programul, în schimb, a fost creionat în amănunt. În cele două zile, care, într-un final, au fost marţi şi miercuri, acţiunile erau cuprinse între orele 9.30 şi 13.30 şi durau maxim o oră pentru fiecare grupă de participanţi. Grupele puteau fi constituite din minimum 10 copii, maximum 30 de copii/oră. Cel mai important amănunt, preţul era de 3 lei/elev şi 5 lei/adult.
Pornind de la participarea minimă, 10 copii pe oră, în cele două zile, care însemnau opt ore adunate, câştigul Muzeului Municipal, numai pe seama elevilor, se ridica la 240 de lei. Evident, cei mici nu veneau neînsoţiţi la Mausoleul Mateiaş. Cel puţin un profesor a supravegheat o grupă de participanţi, ceea ce înseamnă opt adulţi care au plătit fiecare biletul de 5 lei. În total, 280 de lei, făcuţi cât ai pocni din degete.
Câştigul minim pe seama şcolarilor şi profesorilor – 280 de lei, câştigul maxim – 760 de lei, în opt ore!
Însuşi Oprea a intuit că se vor perinda mai mulţi copii pe la Mateiaş, fiind, probabil, stabilit un program cu şcolile. Taxa despre care se face vorbire în anunţ şi invitaţie a fost încasată pentru turul Mausoleului Mateiaş, oferit micilor vizitatori. Dar, ca să-i atragă într-un număr mulţumitor pentru cârmuitorul instituţiei de cultură, au fost aduşi vânătorii de munte, care, oricum, organizau, absolut dezinteresat, acţiuni în cadrul săptămânii „şcoala Altfel”. Ideea a aparţinut directorului Muzeului, a cărui manifestare s-a bucurat de un real succes datorat exclusiv Unităţii de Vânători de Munte şi tradus în încasări satisfăcătoare pentru două zile, acesta fiind, de altfel, scopul principal urmărit de Alexandru Oprea.              
În cazul fericit în care participarea a fost maximă, adică 30 de copii pe oră, asta însemnând 240 de copii în cele două zile, suma colectată din taxă sau bilet, ce-o fi fost, se ridică, teoretic vorbind, la 720 de lei. Plus cei 40 de lei de la adulţii supraveghetori, 760 de lei, fără ca Muzeul să fi mişcat un deget. Singurul „deranj” a fost al vânătorilor de munte, care au deplasat în parcarea de la Mateiaş militari şi tehnică de luptă (armament, TAB, camion, ARO, maşină de transmisiuni). Maximul prevăzut, de 240 de copii, a fost depăşit în mod sigur, numai în prima zi participând peste 200 de copii.
Faţă de anii trecuţi, vânătorii de munte, şi ei gazde pentru “şcoala Altfel”, au optat pentru parteneriatul cu Muzeul, care a împins în zona hilarului propriul eveniment, descris astfel în invitaţie: „Elevii vor asista la demonstraţiile de folosire a armelor, realizate de militarii îmbrăcaţi în uniforme din perioada Primului Război Mondial. Elevii vor putea astfel învăţa noţiunile de bază despre armamentul utilizat în război.” Vânătorii de munte au prins ceva lupte pe finalul Primului Război Mondial, fiind înfiinţaţi abia în toamna lui 1916. Cât despre costumaţie şi echipamentul de luptă… aveţi grijă, copii, ce învăţaţi şi de la cine învăţaţi!
Oprea îşi avertizase colaboratorii din presă că a ataşat mesajului expediat ziariştilor selectaţi pe sprânceană „o poză cu un pic de ilustraţie, dar atenţie că datele nu corespund realităţii.” Bine că ne-a avertizat, altfel nu făceam diferenţa între umilele uniforme de pe manechinele de la Mausoleu, purtate în Primul Război Mondial, şi actualul echipament al vânătorilor de munte. „Coverage (n.r. acoperire) pe eveniment pot să asigur şi eu (adică Oprea), dacă nu puteţi deplasa echipe.” Mulţumim, dar ne-am descurcat.

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!