Parcă le era teamă de Melania Voinescu, şefa Edilului, că au deranjat-o, convocând-o la o şedinţă a Consiliului Local „de îndată”, aşa s-au comportat aleşii cu directorul subordonat lor, cu tot cu societate, joi după amiază, când a fost nevoie ca împreună să formuleze un răspuns la cerinţele imperative ale Prefecturii. Mai precis, prefectul le-a pus în vedere autorităţilor locale să facă ceva cu alimentarea cu apă, cât mai repede cu putinţă, ca să nu mai supună 48.000 de oameni chinului de a fi privaţi de o utilitate vitală cu zilele. Consilierii municipali au ţinut s-o asigure că, deşi aveau unele întrebări „banale” – ca, de pildă, de ce, în 30 de ani, cât are aducţiunea de apă a Câmpulungului, nu s-a făcut decât o revizie, acum 20 de ani – nu este ţintită ea, ca manager al Edilului. Iar problemele sunt la Departamentul Tehnic, unde, din câte au lăsat aleşii să se înţeleagă, se opreşte răspunderea întreţinerii reţelei de apă a municipiului. Din nou, am auzit aceeaşi scuză ruşinoasă pentru întârzierea de opt ore şi jumătate cu care s-a urnit echipa de intervenţie a Edilului în teren: că a trebuit obţinut acordul proprietarului de a putea pătrunde cu oameni şi cu utilaje pe coclaurile pe care a plesnit conducta. Dacă proprietarul era plecat în străinătate şi nu putea fi contactat pentru a obţine aprobarea acestuia, clar lucru, nu aveam apă nici astăzi, la aproape trei săptămâni de la prima avarie. La faţa locului, s-a aflat, din prima clipă, viceprimarul comunei Lereşti, Marian Toader, care a asigurat că deţinătorul pământului este un om de toata isprava, care va înţelege gravitatea situaţiei şi nu se va opune intervenţiei. Mai mult, vicele a luat asupra lui răspunderea încălcării respectivei proprietăţi particulare, într-un caz de forţă majoră. Păcat că, în loc de o recunoaştere a vinei, împărţite, este adevărat, între Edilul şi Consiliul Local, responsabilii se ţin de justificări patetice.
Cele două conducte, despre care şefa Edilului spunea că nu pot funcţiona independent, au fost create ca să funcţioneze independent, în caz de avarie
La o săptămână distanţă de al doilea incident previzibil, în urma căruia Câmpulungul şi cinci comune au rămas fără apă timp de 24 de ore, jumătate din timpul cât a fost sistat serviciul la prima avarie, consilierii locali s-au întâlnit, pentru discuţii, într-un cadru oficial, public, cu directorul societăţii Edilul CGA SA. Din păcate, după cum am constatat, aleşii noştri au rămas tot la stadiul de întrebări, nefiind edificaţi nici după două săptămâni de la momentul cedării reţelei de aducţiune cum funcţionează singura posibilitate de alimentare a Staţiei de Tratare din Calea Pietroasă. ştie tot câmpulungeanul: a doua sursă nu există, iar lipsa ei, susţine Melania Voinescu, este cauza pentru care nu s-au făcut, în ultimii 20 de ani, revizii ale conductei de aducţiune. Motivul nu ţine, deoarece, cu anunţarea prealabilă a populaţiei, ca să-şi facă rezerve de apă, se puteau întreprinde foarte bine reviziile necesare la ce intervale de timp considerau specialiştii Edilului că este nevoie să le facă.
Am mai spus-o şi o mai spunem o dată, reţeaua de alimentare a Staţiei de Tratare este formată din două conducte paralele, care formează un tot unitar. Ele compun, aşadar, o singură reţea, legată prin by-pass. Melania Voinescu le-a explicat consilierilor aflaţi în dilemă că nu poate să lucreze independent una de cealaltă, din cauză că vanele de pe cele două reţele nu mai funcţionează. Perfect adevărat. De acest lucru ne-am convins cu toţii la prima avarie, când, în timpul manevrelor de închidere a circulaţiei apei pe firul întrerupt, pentru ca alimentarea să se facă pe traseul neafectat, o vană a cedat şi apa s-a întors pe conducta spartă.
Ca să izolezi un fir, adică să-l scoţi din exploatare şi să lucrezi pe el, trebuie să blindezi aceste vane. Dar, ca să întreprinzi orice lucrare pe aducţiune, insistă directorul Edilului, trebuie să existe o alimentare de rezervă. După Melania Voinescu, n-a existat şi nu există nicio posibilitate de a asigura mentenanţa celor două tronsoane, decât dacă se opreşte alimentarea cu apă în Câmpulung, o zi – două. Chestionată de Lucian Ionescu dacă cele două fire ar putea să lucreze independent, în condiţiile în care, bineînţeles, ar funcţiona vanele, şefa Edilului s-a încurcat în propriul răspuns: „Nu, nu pot să lucreze independent, trebuie să fie în presiune amândouă, pentru că, dacă unul este gol, acela este compromis. Sunt două fire, pentru a putea face sectorizarea. Dacă ai o avarie pe unul, să poţi să sectorizezi.” Cu alte cuvinte, pot funcţiona independent, în caz de avarie, fiindcă de aceea au fost proiectate şi construite două, în loc de unul. Numai că teoria nu se poate pune în practică, deoarece vanele de închidere n-au fost mişcate cu anii.
S-a făcut o revizie, acum 20 de ani!
În urmă cu cinci ani, Melania Voinescu atrăgea atenţia Consiliului Local că nu a fost supusă reviziei reţeaua de aducţiune de 15 ani. Deci, sunt 20 de ani de când nu s-a întreprins o revizie a magistralei Câmpulungului. Această operaţiune a fost efectuată în 1995, la 10 ani de la punerea ei în funcţiune. În plus, acum 20 de ani, aducţiunea fiind nouă, se făceau doar întreţinerile. Mai târziu, când se pretau intervenţii care depăşeau graniţele unor întreţineri, se apără şefa Edilului, nu s-a putut interveni pe aceste vane. În momentul în care Bogdan David şi-a exprimat scepticismul legat de imposibilitatea executării manevrelor asupra reţelei, din cauza riscurilor şi a pericolului de a exploda pe kilometri buni, în condiţiile în care, acum 15 ani, n-avea decât 15 ani vechime, directorul Edilului a dat exemplul celor patru avarii survenite între 2000 şi 2005. „Am făcut şi am avut patru avarii. Se făceau revizii, dar, neexistând alimentare de rezervă, se făceau decât o închidere şi o deschidere de vane, pentru că nu se putea face golirea şi intervenţia pe reţea.”, a precizat aceasta, ca replică şi la remarca lui Lucian Ionescu, potrivit căruia, cu cât se învecheşte o instalaţie, cu atât trebuie făcute reviziile mai des, nu mai rar.
Edilul nu se bagă să separe cele două conducte
David a propus chiar să se întrerupă, conştient, livrarea apei în municipiu, o zi sau două, cu anunţarea populaţiei, pentru a separa cele două circuite. „Este riscant, pentru că aceste tuburi sunt foarte vechi şi, neavând o alimentare de rezervă, nu putem risca. În momentul în care intrăm să lucrăm la vane (sunt 28 de vane), nu putem să ştim cât ne ia ca timp. Neavând o alimentare de rezervă, nu cred că-şi ia cineva această răspundere. Dacă nu ne încadrăm în 72 de ore (n.r. perioada maximă de sistare a furnizării apei), dacă intervine o altă avarie?”, a replicat Melania Voinescu.
Pe durata discuţiilor, aceasta s-a apărat şi a apărat societatea, direcţionând responsabilitatea, ce-i drept, nu pe faţă, ci voalat, către autorităţile locale, pentru lipsa sursei de rezervă. „Noi, Consiliul Local, suntem de vină, că n-am alocat bani. Haideţi să vedem cine mai este de vină în afara noastră, căci am impresia că aruncăm „cartoful fierbinte”. Verificaţi puţin la dumneavoastră, la Departamentul Tehnic, de ce nu lucrează aceste vane şi de ce n-au fost întreţinute.”, a intervenit Lucian Ionescu. „Fiindcă nu există alimentare de rezervă.”, i s-a servit acelaşi răspuns-laitmotiv al dialogului cu şefa Edilului. „Atunci, sistemul acesta, cu două fire, nu se mai justifică.”, a replicat liberalul. „Categoric.”, a confirmat Melania Voinescu. „şi de ce a mai fost creat cu două fire?” „Aşa a fost făcut la vremea respectivă, cu două fire, aşa se gândea atunci.”, asta însemnând anul 1985, când, totuşi, se construia ceva în Câmpulung, spre deosebire de 2015, când am ajuns în halul de a nu putea nici măcar întreţine ce s-a realizat în vechiul regim.
Concluzia unei ore irosite, pentru a afla că Edilul nu poate lua nicio măsură clară, este că tot ce va face societatea de apă este o simplă aprovizionare cu materiale pentru reparaţia conductei, în caz că se produce altă avarie. şi se va produce. La aşa strategie, faceţi bine şi ţineţi prin casă, garaj ori uscătorie cât mai multe provizii de apă, fiindcă ne aşteaptă vremuri „secetoase”.