Google vă deschide mintea, stimaţi aleşi!

Editorialul de marţi
Păcat că aleşii câmpulungeni, care au alocat jumătate din timpul şedinţei de Consiliu în care s-a votat bugetul subiectului aparaturii menite să ne ţină informaţi în privinţa nivelului de poluare, nu au plecat de la premisa achiziţionării ei din fonduri europene. Banii de la UE ar fi trebuit să fie prima variantă luată în calcul de municipalitate, nu cei ai comunităţii, despre care am înţeles că au suferit o reducere drastică, graţie gândirii Finanţelor de a lăsa fără ajutor un orăşel pricăjit, cu posibilităţi financiare limitate. A spus-o primarul de vreo două ori, iar la şedinţa de buget s-au găsit să repete acelaşi lucru şi şefa Economicului, şi viceprimarul, în contextul argumentării imposibilităţii cumpărării celei mai performante staţii din vistieria localităţii, în primul semestru al anului. Dar nici în al doilea nu trebuie s-o cumpere din resursele câmpulungenilor, dacă nu sunt de ajuns. În condiţiile în care Uniunea Europeană, unde grija pentru mediu este una din temele la ordinea zilei, pompează milioane de euro care aşteaptă să fie accesate, ar fi mare păcat să fie cheltuite taxele şi impozitele câmpulungenilor pentru o dotare ce poate fi susţinută cu finanţare din afară.
Acest lucru trebuie să-l înţeleagă cititorii: că redacţia noastră nu-şi doreşte să fie consumat ce plătesc ei la ghişeul Primăriei dacă edilii au la discreţie banii europenilor. Iar europenii dau bani pentru orice. Nu este nevoie decât de un specialist care să le deschidă ochii autorităţilor. Dacă aleşii sunt speriaţi de ceea ce i s-a întâmplat lui Călin Andrei, ca urmare a unui proiect cu fonduri externe, într-adevăr, un eveniment nefericit, de neînţeles pentru majoritatea câmpulungenilor, atunci zecile de patroni din municipiu, care au accesat proiecte sprijinite de UE, cum ar trebui să se simtă? Dacă mergem pe raţionamentul că, dacă ai obţinut o finanţare europeană, rişti o condamnare penală, înseamnă că ar trebui construită o puşcărie numai pentru oamenii de afaceri câmpulungeni. Iar cei care au accesat finanţare pentru mai bine de zece proiecte să primească detenţie pe viaţă. De aceea insistăm că trebuie depăşit momentul demoralizator, care nu poate fi pus pe seama sentinţei primite de Călin Andrei, pentru că nici înainte de acest episod regretabil aleşii n-au dat din coate măcar cât să umple o pălărie din milioanele de euro revărsate de UE peste România.
Unul dintre liberali a încercat să inducă în eroare populaţia, invocând o lege care stabileşte că responsabilitatea şi atribuţiile în privinţa activităţii de măsurare a calităţii aerului revin doar autorităţilor de protecţie a mediului. Fals! Şi autorităţile locale au atribuţii de protecţie a mediului enumerate chiar în legea din care el a citat doar ce i-a convenit. În cadrul Primăriei există un Compartiment de Mediu, ale cărui atribuţii, bănuim, fiindcă n-am ştiut niciodată pentru ce-şi iau salariile angajaţii respectivi, la câtă mizerie vezi în orice direcţie întorci capul, sunt legate de protecţia mediului.
Nicio lege din ţara asta nu interzice autorităţilor administraţiei publice locale să se doteze cu astfel de aparaturi menite să verifice permanent aerul respirat de populaţia localităţii respective. La Bucureşti, primarul general Oprescu a cumpărat, în 2011, o unitate mobilă, pe care o foloseşte, în special, pentru monitorizarea calităţii aerului în jurul celor 21 de spitale aflate în administrarea municipalităţii. Primăria Capitalei a achiziţionat autolaboratorul printr-un parteneriat cu o firmă privată.
Alt exemplu: la Galaţi, municipalitatea s-a dotat încă din 2008 cu un laborator mobil în acelaşi scop, achiziţionat printr-un program Phare, în valoare de aproape 300.000 de euro. Deci, primarul n-a cheltuit banii gălăţenilor ca să afle când se înregistrează depăşirea valorilor acceptate „în privinţa calităţii aerului, solului, apei potabile, a celei menajere şi industriale şi chiar a apelor curgătoare.” De ce a cumpărat Primăria Galaţi acest laborator? Ca să-l deplaseze oriunde în oraş, pe drumul de centură, la limita cu zona combinatului siderurgic. Iar primarului nu i-a cerut nimeni acest lucru, ci a făcut-o din proprie iniţiativă. În schimb, primarul de la Ploieşti avea planuri similare, ca urmare a reclamaţiilor cetăţenilor după un incident de mediu.
Toate aceste lucruri aleşii câmpulungeni le puteau afla în timpul unei banale căutări pe Google. Şi câte alte lucruri extraordinare ar afla şi ar face lucrând cu oameni pregătiţi, care văd în fondurile europene răspunsul la orice nevoie a comunităţii.