Pantelimonul 2017 a însemnat la Câmpulung împerecherea pe viaţă a electoratului cu majoritatea PSD-istă condusă de Liviu Ţâroiu, care a „cumpărat” pentru partid victoria din 2020. Moneda plătită: salariile exagerate, pe care subalternii din Primărie le vor încasa de la 1 iulie, într-un cuantum care depăşeşte cu mult câştigul din privat, unde un comportament asemănător multora dintre angajaţii la stat îţi aduce sigur concedierea. Nu este cazul în sectorul bugetar, al cărui personal este răsplătit pentru lene, incompetenţă, greaţă şi umilinţa la care este supus contribuabilul venit la Primărie, sigur nu de dragul funcţionarilor cu chenzine de infarct pentru comunitatea amăgită la alegeri cu dezvoltarea localităţii. Deziderat sacrificat din nou în favoarea umflării lefurilor conţopiştilor din subordinea lui Ţâroiu, la adresa cărora el însuşi şi-a actualizat nemulţumirea, chiar la şedinţa în care s-au aprobat sumele năucitoare.
În ciuda majorării retribuţiilor, din februarie 2016 şi până în prezent, cu peste 65%, el, ca primar, n-a sesizat nicio îmbunătăţire, a mărturisit în faţa câmpulungenilor, care sunt forţaţi să accepte, din taxele şi impozitele lor, o a treia creştere. Creştere care nu numai că le îngheaţă sângele în vine angajatorilor şi angajaţilor din Câmpulung, dar i-a încăierat deja şi pe beneficiarii sumelor pe care veţi avea plăcerea să le lecturaţi în această ediţie a ziarului nostru. Asta pentru că nu toată lumea beneficiază de stimulentele acordate de primar în completarea salariilor de bază aprobate de Consiliul Local, stimulente care vor depăşi, după cum anunţă semnatarul deciziilor de salarii, două salarii minime pe economie.
Ca o paranteză, promisiunea măririi remuneraţiilor bugetarilor, cu care PSD a câştigat zdrobitor alegerile, a fost motivată prin faptul că astfel nu mai pleacă românii la muncă în străinătate. În caz că e cineva atât de naiv încât să creadă că plecau masiv în afară fericiţii câştigători ai unui post din Primărie, care numai ei ştiu ce sacrificii au făcut ca să prindă un serviciu retribuit mizerabil, să ridice mâna! La muncă plecau cei care obişnuiau să muncească şi în ţară, adică angajaţii din privat, nicidecum obosiţii din Primării, care vin la serviciu ca la staţiune. Iar de la stat pleacă medicii şi asistentele, care ştiu că se pot reangaja oricând la revenirea în ţară, la ce criză de personal există în spitale. Exclus, repetăm, bugetarii din Primărie, unde este „omor” la angajare şi a fost şi cât lucrătorii acestei instituţii erau consideraţi cei mai prost plătiţi bugetari.
Mai mult ca sigur, nemulţumirea împărtăşită de primar publicului va persista, căci nu mai schimbi metehne perpetuate cu deceniile şi scuzate prin lipsa motivaţiei financiare. Opoziţia a vorbit doar despre obiceiul cutreierării supermarket-urilor locale în timpul programului de lucru, dedicând studierii promoţiilor toată energia care ar fi trebuit să se consume la birou. A vorbit despre vacanţele la hoteluri de lux, mascate sub titulatura de cursuri de perfecţionare, unde informaţiile predate nu se simt deloc în progresul instituţiei.
Dar n-a pomenit nimic despre chiolhanurile petrecute în miezul zilei, la pensiunea din buricul târgului, preferata bugetarilor din Primărie, unde se pun la cale investiţiile din oraş. Sau despre starea bahică a unora dintre angajaţii pentru care a fi băut la muncă a devenit o normalitate, pe care primarul se încăpăţânează să n-o stârpească punându-i să sufle în fiolă când vin la serviciu. Sau despre cei care îşi văd de afaceri private la biroul public.
Ideea este că lefurile şocante pentru nivelul Câmpulungului nu vor schimba nimic în Primărie, ai cărei salariaţi sunt prea rutinaţi, prea învăţaţi să nu facă mare lucru şi prea îmbătrâniţi ca să se mai schimbe. Secretarul Ghinea a avut o încercare de tot râsul, când primarul a vorbit ca un politician care este, despre „majorare”, termen care sună electoral, să-i convingă pe câmpulungenii plătitori ai acestor creşteri sfruntate, că, vezi Doamne, legea nu pomeneşte nimic despre mărire, ci doar stabileşte. Dar, vorba lui Cicu, tupilarea după cireş nu prosteşte pe nimeni, căci, în fond, se produce o mega-creştere.
Îngroaşă rândurile privaţilor dezgustaţi de lectura cifrelor – oricât de tare am încerca să ocolim termenul „nesimţite”, aşa sunt în comparaţie cu cât valorează munca la patron – şi figuranţii de pe grilele Edilului şi Pieţelor, cărora, fiind societăţi comerciale, constituite în baza Legea 31, care guvernează acest domeniu, nu li se aplică acest sistem de salarizare. Le-a tuflit-o şi primarul, care a anunţat că angajaţilor celor două societăţi ale Consiliului Local nu li se măresc remuneraţiile lunare, fiindcă ei le au deja mari. Şefii, au sărit liberalii, căci prestaţiile muncitorilor valorează minimul pe economie.
Principiul aplicat de Executivul lui Ţâroiu la calcularea retribuţiilor a fost că toate veniturile salariale însumate, adică salariul de bază, cu sporuri şi stimulente, nu trebuie să depăşească indemnizaţia viceprimarului, care este 7.975 lei. Tare de tot socoteala: şefa Economicului va lua, cu stimulentul de rigoare, fix cât ia vicele. Niciun leu mai mult sau mai puţin. Secretarul, fericit înaintea pensionării, cu o leafă de 7.830 lei, lăsat de Ţâroiu nestimulat – căci primarul, viceprimarul şi secretarul nu iau stimulente -, se plasează al treilea în topul celor mai bine plătiţi salariaţi din Primărie. Primul este, fireşte, primarul, cu 9.425 lei, care, în ianuarie, avea 5.657 lei.
Acestea fiind zise… nu ne mai rămâne decât să ne facem bagajul şi să lăsăm în urmă o mizerie de oraş, în care este plătită regeşte nemunca. Să vedem atunci de unde vor mai avea bani ca să-şi tragă salarii „decente”!