Când au cântat Tita Bărbulescu şi Ileana Constantinescu pe stadion, înaintea unui meci,
Lui Victor Naghi i-a plăcut sportul, pe lângă florile şi vietăţile cu care a înviorat imaginea uzinei. Atât de mult suflet punea în echipa de fotbal, în susţinerea căreia s-a implicat personal, încât, în anul 1961, i-a asigurat cinci maşini, ca să facă deplasarea la Sibiu, pentru un meci de baraj. Prelata a fost coborâtă de pe autoturisme şi, astfel, fotbaliştii musceleni, câte patru într-un vehicul decapotabil, şi-au făcut intrarea în Sibiu, în ovaţiile iubitorilor sportului rege. „Când am intrat în Sibiu, era lumea grămadă pe noi.”, îşi aminteşte Ion Fulga, component al echipei „Muscelul Câmpulung”, care, în iulie 1961, a participat la Sibiu, la barajul de fotbal, pentru calificarea în Categoria B. „Naghi a ţinut foarte mult să fie ordine, curăţenie şi disciplină în uzină. Era un om al disciplinei şi, de aceea, conducea cu „mână de fier”. Pe lângă faptul că a construit atâtea hale, s-a implicat în sport. Nu erau fonduri pentru a întreţine echipa şi, atunci, cotizau muncitorii. Fiecare contribuia cât voia. Aşa am ajuns să ne batem cu „Minerul”, cu Colibaşi-ul, „Dacia Piteşti”, cum îi ziceam noi atunci. Era o ambiţie mare în Câmpulung ca Naghi să nu piardă meciurile cu aceste două adversare.”, relata protagonistul episodului de astăzi al serialului ARO. Un episod despre fotbal şi oamenii pătrunşi de această pasiune.
„Motorul” a fuzionat cu „Minerul” şi a rezultat „Unirea”
Câmpulungeanul Ion Fulga, născut la Valea Româneştilor, în urmă cu 72 de ani, şi-a început activitatea la IMS în anul 1958, după ce a finalizat cursurile Şcolii Profesionale. S-a calificat în meseria de frezor, despre care, copil fiind, în momentul înscrierii la şcoală, a crezut că este „frizer”. Cum a ajuns la Şcoala Profesională reprezintă o povestioară care confirmă vorba românească, potrivit căreia de destin nu te poţi apăra ca de câini. Ion Fulga şi-a dorit să studieze la Liceul Pedagogic, întrucât sora sa era învăţătoare. „Clasele primare le-am urmat la Şcoala 1. Veneam pe jos, de la Valea Româneştilor, până în centru. Încă de atunci jucam fotbal la copii şi m-a văzut Costică Dima (n.r. preşedintele Secţiei de Fotbal a uzinei), care mi-a luat actele şi mi le-a dus la Şcoala Profesională. Nici acum nu ştiu de ce nu am reuşit la Pedagogic. Doamna profesoară Irimescu, de Matematică, îmi spunea: „Ai intrat la Pedagogic”. Dar m-am trezit la ARO, unde am dat examenul la Şcoala Profesională. M-am şi speriat când am auzit „frezor”… am crezut că este frizer şi am început să plâng.”, mărturisea Ion Fulga.
După cei trei ani de profesională, a fost angajat, cu categoria a III-a, la Sculărie, unde i-a avut ca maiştri pe Stelică Rucăreanu, Mitu Isaia şi Răileanu, „nişte oameni de nota zece”, cum ni i-a descris. Sculăria s-a împărţit ulterior, unii dintre angajaţi fiind trecuţi la dispozitive, alţii la scule, sector în care a activat şi interlocutorul nostru. În acest domeniu a lucrat timp de 17 ani, după care a ocupat un post de maistru la Secţia „25”. O bună perioadă de timp, Ion Fulga a jucat şi fotbal, a mers şi la serviciu. Echipa era înfiinţată dinaintea anului 1958, când s-a angajat el la întreprindere, şi se pare că autorul ei a fost directorul Gheorghe Grosaru, care a pus bazele „Metalului IMS”. Cel puţin, aşa îşi aminteşte naratorul nostru, că ideea de a avea o echipă de fotbal a fabricii i-ar fi aparţinut unuia dintre predecesorii lui Victor Naghi. De la „Metalul IMS”, s-a trecut la „Motorul”, apoi şi-a luat numele „Unirea”. Într-o vreme, până să primească titulatura de „Muscelul Câmpulung”, pe care o ştie toată lumea, s-a chemat şi „Energia”.
„Unirea” a luat naştere ca urmare a cooptării unor fotbalişti aduşi din alte părţi, pentru a o face mai puternică. Unul dintre aceştia a fost Petre Libardi, inginer de mină la Petroşani. Mai târziu, Petre Libardi a ajuns la Jiul Petroşani. Altul, Ghiţă Broscăţeanu, a jucat la „Minerul”, cu care a fuzionat „Motorul”, transformându-se în „Unirea”. „Când am câştigat campionatul, am făcut fuziune cu „Minerul”, ca să-i luăm pe cei mai buni de la mină. Practic, ne-am unit cu minerii, ca să-i avem pe cei mai buni jucători de la ei. Şi, astfel, i-am luat pe Petrică Libardi, pe Ghiţă Broscăţeanu şi pe Toni Fianu (a murit şi el). În ultimul meci, am bătut pe Drăgăşani cu 4-0, la Câmpulung. Pentru fotografia de grup, Naghi a cerut să ni se facă fiecăruia câte o eşarfă şi a adus toate fetele de la Proiectare. Această echipă a mers la Sibiu, pentru meciul de baraj, după ce am câştigat campionatul. Dar nu ne-am calificat mai departe. Am pierdut cu Dunărea Giurgiu şi Carpaţi Sinaia, care ne-au bătut.”, ne-a povestit Ion Fulga despre formaţia pregătită în acele timpuri de antrenorul Tinel Popescu (decedat). Din toată echipa de vis a uzinei, foarte puţini mai sunt în viaţă: Ion Fulga, Ghiţă Broscăţeanu, Mişu Broscăţeanu, Florin Bivol şi Titi Tănase. „Am avut o echipă frumoasă.”, spunea cu nostalgie privind fotografiile din 1961.
Lotul de acum 52 de ani îi avea în componenţă pe Vîlceanu, Bivol, Tănase, Craioveanu, Rizea, Broscăţeanu, Popa, Libardi, Fulga, Delca, Dumitrescu, Lungeanu, Bădescu, Simion, Bordea.
A jucat contra lui Dobrin, în meciurile amicale cu FC Argeş
Ion Fulga a jucat fotbal de copil. La vârsta de 14 ani, evolua deja la „Metalul”. Dintre colegii pe care i-a avut la juniori, şi-a amintit de Petrică Tonghioiu şi Virgil Moarcăş, al cărui părinte, Eugen Moarcăş, directorul Şcolii Profesionale, era un mare iubitor al fotbalului. „Când eram elev la profesională, aveam masă specială la cantina şcolii şi mâncam separat. Când veneam din deplasări, dormeam la internat, căci nu puteam să mă duc în Vale (n.r. Valea Româneştilor), noaptea, fiind departe. Întâi am jucat la juniorii lui „Metalul”, cu nea Fănică Stănculescu, după care am promovat la „Metalul 1”, unde i-am avut colegi pe Dima, Mitu, Ghica, Bica, Vili Matei, Pistol. Apoi am schimbat generaţiile.”, a adăugat el.
În cantonament, echipa era dusă la Voina. „Peste Râului Târgului, la cabana veche, aveam un stadion, pe care ne făceam antrenamentele. Venea FC Argeş acolo, jucam contra lui Dobrin.”, relata Ion Fulga, care, în timpul unor partide amicale, a avut prilejul să-l cunoască pe renumitul fotbalist. „Nicolae Dobrin era foarte talentat. Îmi ascundea mingea. Te duceai spre el, dar nu puteai să i-o iei. A fost un fotbalist foarte bun.”, a completat el.
Cum Câmpulungul nu avea stadion – cel actual era în construcţie în urmă cu cinci decenii – echipa susţinea meciurile la Voineşti. „Secretarul de partid Nicolae Poteraşu a contribuit mult la construirea stadionului, a dat de la uzină toate materialele de care era nevoie… pentru tribune ciment, fier beton… Poteraşu a fost un om cheie, în această privinţă, care, alături de Naghi, a contribuit la dezvoltarea mişcării sportive din Câmpulung.”, ne-a mai spus Ion Fulga.
Frântu, şeful Secţiei de Fotbal, îi ierta pe jucători dacă nu veneau la serviciu a doua zi, după meci
Preşedintele Secţiei de Fotbal era Victor Frântu, pe care Ion Fulga l-a avut şef de secţie la Sculărie. Din acest motiv, fotbaliştii erau protejaţi de liderii implicaţi în fenomenul sportiv. „Meciurile se disputau în diverse zone: Arad, Timişoara, Constanţa, Tulcea, Craiova, Corabia, Calafat, Bucureşti, Giurgiu, Olteniţa, Călăraşi. Veneam chiar şi „agăţaţi” de portbagaj. Nu erau condiţii ca acum, cu autobuzul făceam nu ştiu câte ore! Din cauza asta, nu ajungeam luni la serviciu, ci marţi. Iar marţi aveam antrenament la patru după amiază. Ne mai protejau şi nu ne puneau absenţi.”, povestea el, referindu-se la unul dintre oamenii deosebiţi ai lui ARO. În aceeaşi categorie intră Costică Dima, preşedintele Secţiei de Fotbal, care a dus greul. Calangiu, de asemenea, în calitatea sa de preşedinte al Asociaţiei de Fotbal.
„Am făcut sport de plăcere.”, recunoştea Ion Fulga, care, pe lângă plăcere, a avut parte şi de durere, mărturie fiind un genunchi prăpădit şi o claviculă ruptă. În timpul unui antrenament, a fost împins de un coleg şi a dat cu umărul de colţul barei. „Am fost operat de doctorul Apostu, care mi-a băgat un inel de argint, fiindcă nu se mai sudau oasele. După operaţie, am jucat în continuare.”, a precizat Ion Fulga. Genunchiul şi l-a făcut praf în timpul unui meci. „Prima dată, am jucat extremă stângă. Nici să mă omori nu dădeam cu stângul în minge. M-a pus extremă stângă Fănică Stănculescu. El a fost primul meu antrenor, venit de la Dinamo Bucureşti. După aceea, am jucat peste tot. Am avut colegi buni, care m-au ajutat, căci fotbalul este un joc de echipă. Au fost jucători buni la Câmpulung.”
Un fotbalist evocat cu plăcere este Mitu Isaia, pe care Ion Fulga l-a înlocuit în echipă. N-a jucat cu el decât vreo două meciuri, după care Isaia, fiind mai vârstnic decât restul, s-a lăsat. „A fost schimbul de generaţii. Au mai jucat aici Calonfir şi Dinescu, aduşi de la Bucureşti, ca să întărească echipa şi să ne înveţe şi pe noi, fiindcă eram foarte tineri. Bordea (a murit şi el) a fost un jucător bun, el era cu golurile. La fel, Virgil Rizea şi Mitică Cargol, ultimul, un inginer, care jucase în Divizia B, pe la Timişoara. Rizea era profesor de Sport şi a venit de la Fălticeni, cu Tinel Popescu.” Dintre antrenori, i-a amintit pe Tinel Popescu, succedat de Rugiubei (care a stat puţin), Suciu şi alţii, însă primul rămâne cel mai important.
„Tot oraşul ne iubea. Nu puteai să faci doi paşi prin oraş, că erai oprit şi invitat la o bere”
„Au fost băieţi care au învăţat şi meserie, au făcut şi şcoală, dar au jucat şi fotbal, totul din plăcere. Echipa era iubită de muncitorii de la Câmpulung. Tot oraşul ne iubea. Nu puteai să faci doi paşi prin oraş, că te opreau şi te invitau la o bere. Fetele de la Pedagogic rupeau gardul după noi.”, relata, cu un zâmbet nostalgic, Ion Fulga. Conducerea de la ARO ştia cum să atragă lumea la stadion. Periodic, la Câmpulung se organizau meciuri amicale. Directorii nu se limitau la fotbal, ci plăteau artişti faimoşi ai acelor timpuri, care concertau pe stadion, înaintea partidelor. Unul dintre aceste spectacole a fost susţinut de renumitele interprete de muzică populară, Tita Bărbulescu şi Ileana Constantinescu. Atunci, s-a umplut stadionul până la refuz de musceleni dornici să le vadă şi să le asculte pe îndrăgitele artiste. Lume multă însemna încasări bune pentru finanţatoarea echipei. Tribuna şi gardul de lemn al Liceului Pedagogic au cedat din cauza mulţimii fremătând. „S-au rupt cu totul când au cântat Tita Bărbulescu şi Ileana Constantinescu în oraşul nostru.”, a încheiat acesta.
