În anul 1995, a fost întocmit “Studiul de restructurare” al S.C. ARO S.A., în care a fost inclus Programul de Restructurare şi Redresare Financiară al uzinei, conform metodologiei Agenţiei de Restructurare şi Fondul Proprietăţii de Stat, studiu a cărui prezentare am început-o în ediţia trecută. La acel moment, S.C. ARO S.A. Câmpulung era unicul producător de automobile de teren din ţară şi principalul producător de automobile de teren din Sud-Estul Europei. Caracterizarea generală a societăţii, pentru activitatea din înainte de 1990, era considerată una bună, iar, de după 1990 şi până în 1995 inclusiv, a fost una satisfăcătoare, cu tendinţe de revigorare în perioada 1995-1996. În anul 1995, Uzina ARO a beneficiat de 7.495 milioane lei, fonduri F.P.S., pentru obiective de investiţii. În acelaşi an, S.C. ARO a încheiat activitatea pe profit, situaţie mult îmbunătăţită faţă de 1994, când a încheiat activitatea cu pierderi însemnate. Având în vedere experienţa Uzinei ARO în producţia de camionete, cum au fost cele din familia ARO 32, s-a luat în considerare executarea fără probleme a camionetei „LUBLIN”. Dezvoltarea unei fabricaţii de camionete cu greutatea totală de până la 3,5 tone era necesară din următoarele considerente: dezvoltarea sectorului privat în România, care impunea transportul unor partide de mărfuri în cantităţi reduse; transportul de mărfuri în condiţii de eficienţă şi apariţia unor legi care interziceau transportul greu în oraşe. Studiul de restructurare s-a realizat numai în vederea implementării camionetei „LUBLIN” în S.C. ARO S.A., avându-se în vedere necesitatea fabricării camionetei pe linii separate faţă de cele existente. Pentru realizarea noilor linii de montaj şi sudură erau necesare fonduri suplimentare de la FPS, în valoare de 6.990 milioane de lei. Principalii indicatori economico-financiari şi de eficienţă ai S.C. ARO S.A. în perioada 1994, 1995, 1996 erau, în general, valabili. Din situaţia virării dividentelor către FPS rezulta că, în anul 2001, dividentele cumulate vor depăşi fondurile acordate în anul 1996. S.C. ARO trebuia să se încadreze în termenele propuse privind asimilarea noului produs şi să respecte programul de producţie prevăzut.
Evoluţia Uzinei ARO în perioada 1989-1995
Conform Studiului de Restructurare din 1995, cifra de afaceri, faţă de 1989, a scăzut până în anul 1994, ajungând în preţuri comparabile de la 3.459,2 milioane lei, la 1.239,1 milioane lei în 1994. În anul 1995 s-a înregistrat o creştere faţă de anul precedent cu circa 22%, ajungându-se la cifra de afaceri de 1.514,7 milioane lei. Profitul faţă de anul 1989 a scăzut până în 1992 inclusiv, ajungând în preţuri complete de la 97,2 milioane lei, la 9,9 milioane lei. În anul 1993 profitul a fost zero. În anul 1994 nu s-a înregistrat profit, ci pierderi de 3.662,7 milioane lei. În anul 1995 s-a înregistrat un profit de 7.085,6 milioane lei. Producţia fizică faţă de 1989 a înregistrat o scădere până în anul 1991 inclusiv, ajungându-se de la 17.371 autoturisme în 1980, la 9.236 autoturisme în 1991. În anii 1992 şi 1993 s-a înregistrat o uşoară creştere faţă de 1991, anume 10.144 autoturisme în 1992 şi 11.559 autoturisme în 1993. În anul 1994 s-a înregistrat o scădere la 5.699 autoturisme. În anul 1995 s-a înregistrat o creştere cu 17% faţă de 1994, adică s-au produs 6.680 autoturisme. Exportul faţă de 1989 a înregistrat o continuă scădere, până în anul 1994 inclusiv, ajungând de la 14.798 autoturisme, în 1989, la 1.762 de autoturisme, în 1994. În anul 1995 s-a produs o creştere a exportului cu 49% faţă de 1994, ajungându-se la 2.626 autoturisme exportate.
Personalul din cadrul SC ARO SA a avut următoarea evoluţie
În anul 1989, în Uzina ARO existau 11.860 de persoane angajate, după cum arată studiul respectiv. În anul 1990, numărul personalului a crescut la 12.382, număr ce s-a menţinut şi în anul 1991, când efectivul de angajaţi era de 12.179. În anii 1992, 1993, 1994 personalul a început să scadă datorită restructurărilor, ajungând în 1994 la 10.603 de persoane. În anul 1995, numărul de personal a ajuns la 8.587, deci s-a creat o reducere cu 2.016 persoane faţă de 1994, din care circa 800 de persoane au beneficiat de Ordonanţa 13 din 1995. Cauzele declinului din anii 1990-1994 au fost, printre altele: blocajul financiar, lipsa lichidităţilor, căderea pieţelor tradiţionale pentru export, inflaţia galopantă din 1992-1993 şi, nu în ultimul rând, greutatea foarte mare de aprovizionare cu materii prime şi materiale necesare construcţiei de maşini. Cauzele relansării din anul 1995 au fost printre altele: micşorarea blocajului financiar, micşorarea inflaţiei şi stabilirea macro-economică, noua echipă managerială, acordarea de fonduri de la F.P.S. în valoare de 7,5 miliarde lei şi creşterea nivelului calitativ al produselor în vederea recâştigării pieţelor tradiţionale şi extinderea pe noi pieţe auto din lume.
Acţiuni de restructurare a Uzinei ARO
În anul 1995 a fost întocmit primul „Studiu de restructurare” al S.C. ARO S.A. Câmpulung Muscel, în care a fost inclus „Programul de restructurare şi redresare financiară” al S.C. ARO S.A. conform metodologiei F.P.S. şi Agenţiei de Restructurare. În cadrul acestui studiu a fost cuprinsă şi fabricarea de autovehicule comerciale uşoare. Acţiunea a început să se concretizeze odată cu semnarea protocoalelor încheiate cu RODAE şi DAEWOO Motor Poland în zilele de 9-10.08.1996. În ARO S.A. urmau să se amenajeze spaţii de lucru distincte în hale existente. În prima etapă pentru montaj camioneta din componente SKD, iar în cea de a doua etapă pentru sudură, vopsire şi montaj camioneta din componente CKD. ARO urma să se implice direct numai pentru prestarea de servicii în vederea realizării camionetei. RODAE Automobile Craiova importa colecţiile SKD-CKD de la Daewoo Motor Poland. RODAE urma să lanseze comenzile de execuţie pentru fabricarea camionetelor „LUBLIN” la ARO. Uzina fabrica produsele „LUBLIN” şi le furniza la RODAE, care, la rândul său, le comercializa şi avea responsabilitatea omologării. S.C. ARO S.A. a beneficiat, conform Convenţiei nr. 63 din 17.02.1995, de fonduri F.P.S. în valoare de 7.495 milioane lei.
Piaţa şi comercializarea
Pentru automobilele LUBLIN care urmau să se fabrice în cooperare, în urma specialiştilor din S.C. ARO S.A. şi DAEWOO, rezulta că vor putea fi comercializate minim 5.000 de bucăţi pe an. Studiul de piaţă pentru autovehicule comerciale uşoare privind evoluţia parcului auto arată că în anul 1990 se fabricau 1.642.581 bucăţi; anul 1991 – 1.789.569 bucăţi; anul 1992 – 1.971.706 bucăţi; anul 1993 – 2.198.467 bucăţi; anul 1994 – 2.454.903 bucăţi; anul 1995 – 2.659.700 bucăţi. Gradul de motorizare al României, înaintea Revoluţiei din 1989, era printre cele mai scăzute din Europa. În anii de după 1989, deşi PIB-ul (produsul intern brut) a scăzut, prin importul de vehicule, în special la mâna a doua, parcul auto cu maşini înscrise în circulaţie, în România a crescut an de an. Aceste creşteri au fost favorizate de următorii factori: existenţa pe piaţa vestică în anii 1990-1993, a unor vehicule, la mâna a doua, foarte ieftine.
Pe perioada 1990-1994, pentru automobile aduse cu titlu personal nu s-a perceput vamă, iar apoi, până în anul 1995, vama a fost relativ redusă. În primii ani ai perioadei până în octombrie 1994, nu au fost restricţii de vechime a vehiculului, la înscrierea în circulaţie în România. Pentru anul 1995, a existat o Ordonanţă a Guvernului, prin care a fost redusă taxa vamală pentru autovehicule din anumite clase.
Oferta naţională de autoutilitare
Potrivit aceluiaşi studiu, din gama ARO, automobilele ARO 10.2; 10.6; 10.8; 10.9 intrau mai degrabă în oferta derivatelor din autoturisme similare cu Dacia 1304 sau 1307. Automobilele utilitare ARO prezentau următoarele avantaje: aveau tracţiune integrală, un preţ redus de vânzare în raport cu cele din import. La dezavantaje putem enumera mai multe: post de conducere retras, platforma ridicată de încercare, fiabilitate redusă, timpi de neutilizare importanţi. Utilitarele din gama ARO 10, la aceeaşi capacitate de încărcare cu Dacia 1304, aveau un consum mai ridicat şi erau mult mai scumpe. Preţul autoutilitarelor ARO cu motorizare românească, la data de 15.02.1996, varia în limitele 4.110 -7.452 dolari. Preţurile erau calculate pornindu-se de la preţurile S.C. ARO S.A., ţinându-se cont de cursul BNR. Autoutilitarele ARO echipate cu motorul RENAULT (motor, cutie de viteze, pneuri) pentru gama ARO 10 şi motoare PEUGEOT pentru gama ARO 32 aveau un preţ cuprins între 9.142 şi 10.632 dolari.