Aleşii de la Mioveni construiesc, pe 5.600 mp, Muzeul Automobilului Dacia, cu 9 milioane de euro!
Spre deosebire de Câmpulung, unde autorităţile locale nu ştiu cum să “îngroape” definitiv numele ARO, ca să ne facă să uităm că a existat vreodată în oraş o uzină constructoare de automobile, de la conducerea Mioveniului primim o lecţie despre cum sunt preţuite valorile locale şi, în special, brandul Dacia, căruia i se datorează ceea ce este în prezent oraşul. Câmpulungul tot fabricii de autoturisme îi datorează dezvoltarea, care s-a oprit în momentul încetării producţiei, concedierii personalului şi falimentului declarat oficial pe 15 iunie 2006, la Tribunalul Timiş. Cu amărăciune adăugăm încă un an trecut de la închiderea Uzinei ARO şi intrarea ei în lichidare, procedură neîncheiată nici până astăzi, la opt ani distanţă de sentinţa judecătorului sindic, care a pecetluit soarta localităţii, nu doar a societăţii. Sfârşitul procesului de faliment este împiedicat de câteva garsoniere din blocurile ARO, cărora nu li s-au găsit cumpărători sau, cel puţin, aşa motivează, de câţiva ani, lichidatorul, care, probabil, n-are interes să pună capăt curând lichidării, fiind plătit regeşte pentru serviciile sale. În timp ce, la Câmpulung, nostalgicii comemorează opt ani de la faliment şi şapte de la vânzarea brandului sub care s-a construit oraşul, la Mioveni, autorităţile locale au iniţiat demersul de realizare a unui muzeu al automobilului Dacia. Va fi o clădire impresionantă, amplasată lângă producătorul de maşini, unde vor fi prezentate publicului atât modelele vechi, fabricate la Colibaşi înainte de Revoluţie, cât şi produsele rezultate din colaborarea cu Renault. Acum câţiva ani, redacţia ziarului Evenimentul Muscelean a înaintat primarului Călin Andrei, Consiliului Local şi directorului Muzeului Municipal propunerea de a amenaja o secţiune în cadrul instituţiei dedicată Uzinei ARO. Toate adresele noastre, pe care le-am repetat în decursul anilor, în speranţa că li se vor da curs într-o bună zi, au fost respinse şi nu este greu de ghicit de ce: “ARO” deranjează încă, fiindcă groapa i-au săpat-o şi cei care au fost, şi cei care au rămas, mulţi cocoţaţi în funcţii bune în politică şi administraţia publică centrală şi locală.
La Câmpulung, 8 ani de la falimentul ARO, la Mioveni, muzeu în cinstea Dacia
O stranie coincidenţă a făcut ca momentul trist pentru muscelenii în ale căror inimi ARO nu reprezintă un capitol închis – opt ani de la faliment – să fie dublat, la 30 de kilometri distanţă de Câmpulung, de adoptarea de către Consiliul Local Mioveni a hotărârii “piatră de temelie” a construcţiei Muzeului Automobilului Dacia. Legislativul orăşenesc a aprobat să fie întocmit, în prima fază, studiul de oportunitate a investiţiei, despre care se vorbeşte de mult timp la vecinii noştri. Iar aceştia, când vorbesc, şi fac, nu îndrugă “verzi şi uscate” ca ai noştri, pe care nu-i întrece nimeni din judeţ la baliverne. Odată realizat acest document, din care va reieşi cât de utilă este colecţia de exponate realizate în decursul a cinci decenii de existenţă a Uzinelor Dacia, într-o viitoare şedinţă de Consiliu, aleşii de la Mioveni vor aproba indicatorii tehnico-economici ai lucrării în susţinerea căreia se va implica şi compania Dacia Renault.
“După acest studiu de oportunitate, vom trece la întocmirea studiilor de fezabilitate, urmând ca, la anul, să demarăm aceste lucrări la Muzeul Automobilului. Amplasamentul va fi pe platformă, când urcăm spre uzină, în partea dreaptă, unde este o parcare a uzinei, este un teren al nostru, pentru că e undeva la înălţime, este aproape şi de Dacia Renault.”, explica viceprimarul Aurel Costache la postul local de televiziune. Terenul situat în vecinătatea SC Automobile Dacia SA măsoară 5.591 de metri pătraţi. La înfiinţarea Muzeului Automobilului va contribui şi Uzina Dacia, atât cu exponatele vechi, care s-au construit de-a lungul timpului, începând cu modelul din 1968, cât şi cu cele noi, a mai precizat vicele de la Mioveni. Şi tot aici vor fi lansate viitoarele produse ale constructorului de maşini. Colaborarea Consiliului Local şi a Primăriei Mioveni cu producătorul auto va include participarea acestuia din urmă la administrarea muzeului, care va fi finalizat până la sfârşitul lunii decembrie 2016.
Din presa judeţeană, care a preluat declaraţiile primarului Ion Georgescu aflăm că parteneriatul public-privat, în care au intrat autorităţile locale şi Grupul Renault, va asigura finanţarea de 9 milioane de euro, suportată în cote egale de cele două părţi. La parterul Muzeului Automobilului Dacia vor fi amenajate o sală de conferinţe şi spaţiul de prezentare a viitoarelor modele, într-o elipsă stilizată, închisă perimetral, iar în alta, vitrată, vor funcţiona o recepţie, un magazin de suveniruri ş.a.m.d. “La etaj, aceste două corpuri vor fi legate printr-un spaţiu expoziţional circular. Vor fi expuse acolo piese auto, motoarele şi procedeele de asamblare şi modelele gamei actuale Dacia, precum şi cele de epocă recondiţionate. O sală multifuncţională va facilita vizionarea materialelor foto şi video, făcând legătura cu trecutul. Vizitatorii vor putea folosi şi un simulator auto de ultimă generaţie în viitorul Muzeu Dacia.” (sursa informaţiilor: Jurnal de Argeş)
Şi asta nu este tot. Un trenuleţ îi va prelua pe cei interesaţi să viziteze Muzeul Dacia din centrul Mioveniului şi-i va duce la destinaţie. Astfel şi-a propus primarul Ion Georgescu să impulsioneze turismul, nu doar la Mioveni şi în Argeş, ci în regiune. Mai spune ceva, când ai noştri conducători şi-au propus să facă turism cu două parcuri în care au redus la jumătate umbra de altădată!
Ideea Evenimentului Muscelean de a se amenaja un colţişor al Uzinei ARO în Muzeu, respinsă categoric
În urmă cu câţiva ani, în ideea de a exista în cadrul Muzeului Municipal Câmpulung o secţiune care să amintească localnicilor şi străinilor de oraş că a existat Uzina ARO, care a construit o maşină apreciată în lume, la vremea ei, ziarul Evenimentul Muscelean a înaintat Primăriei Câmpulung şi Consiliului Local o adresă în acest sens. De fapt, mai multe, întrucât, cum destinatarii neglijau să răspundă, le-am reluat în decursul timpului. Pretenţiile noastre nu erau absurde şi nu implicau nici cine ştie ce costuri. În incinta instituţiei de cultură sau în alt spaţiu, pe care conducerea Muzeului, consultându-se cu conducerea Primăriei şi consilierii municipali, îl găsea potrivit, să fie aranjate câteva vitrine cu obiecte, simboluri, documente, fotografii, ansambluri ale maşinii, chiar primul IMS 57, pe care Nicolae Raţiu s-a lăudat că este dispus să-l doneze comunităţii câmpulungene.
Credeam noi că va fi o expoziţie la fel de captivantă, cum a fost cea dedicată medicilor câmpulungeni sau sportului muscelean, datorită subiectului. Cât a durat până am smuls autorităţilor locale următorul răspuns! “Am transmis cererea dumneavoastră Muzeului de Istorie, la care am primit punctul de vedere, pe care îl ataşăm.” Semna Călin Andrei. Asta se întâmpla în luna februarie a anului 2013, la un an distanţă de înaintarea primei solicitări. Iar răspunsul Muzeului Municipal, condus, la acea vreme, de Ştefan Trâmbaciu, ni s-a părut de o ironie nejustificată, invitând redacţia noastră să organizeze o astfel de expoziţie, instituţia angajându-se să asigure baza materială şi asistenţa de specialitate.
Totuşi, fostul şef al Muzeului a şters acea senzaţie amară, organizând, la câteva luni distanţă, o expoziţie temporară, având ca temă activitatea fostului director Victor Naghi. Astfel, Ştefan Trâmbaciu şi-a marcat ieşirea din scena profesională cu un succes răsunător, deoarece vernisajul din 8 noiembrie 2013 a fost cu adevărat un eveniment. Toate manifestările de peste an n-au strâns atâta public cât a venit la simpozionul despre ARO şi Victor Naghi. Şi n-au fost elevi aduşi cu forţa de profesori, cum se întâmplă la restul acţiunilor Muzeului, ci oameni care au venit de dorul lui ARO şi al colegilor, cu care s-au regăsit în sala arhiplină.
Cum cei de la Muzeu s-au convins ce se “caută” la Câmpulung, am sperat că expoziţia temporară va căpăta caracter permanent şi se va începe munca de strângere a materialelor necesare închegării unei colecţii profesioniste. Câtă naivitate din partea noastră să ne imaginăm că o acţiune în care a fost implicat Evenimentul Muscelean, că o propunere pornită de la ziar va fi preluată de conducerea Muzeului, care va lucra la punerea ei în practică.
Evenimentul cu cel mai mare succes în 2013, expoziţia ARO, a fost omis din raportul directorului Muzeului
În primăvara acestui an, noul şef al Muzeului, Alexandru Oprea, le-a prezentat consilierilor municipali, care îi finanţează acţiunile de răsunet internaţional, raportul de activitate pe 2013. Este adevărat, activitatea predecesorului său, Ştefan Trâmbaciu, pensionat la sfârşitul anului trecut. Deci, nu Oprea era “vinovat” de ceea ce s-a întâmplat la Muzeu înainte de sosirea sa. Dar raportul el l-a semnat, nu Trâmbaciu, care părăsise funcţia de conducere. Rezumatul muncii specialiştilor Muzeului a punctat toate serbările de peste an ale şcolilor colaboratoare, toate vizitele elevilor şi toate manifestările de maxim interes pentru câmpulungeni, dovadă participarea cât să umple scaunele de pe primul rând, pe care nu le comentăm acum, de silă, sesizând că materialul omite intenţionat evenimentul care s-a bucurat de cel mai mare succes la public în 2013. Expoziţia dedicată Uzinei ARO, la care nu au luat parte nici primarul, nici viceprimarul, nici consilierii locali, cu excepţia lui Ionel State, lipseşte din raportul de activitate, din invidie, fireşte, că angajaţii n-au adus tot anul atâta lume la Muzeu, câtă a răspuns invitaţiei Evenimentului Muscelean la o singură acţiune.
La Muzeul Câmpulung, expoziţie Ferrari
Păcat că nu se ţine în judeţ un concurs dedicat celor mai penibile momente din viaţa unei comunităţi, căci nu ne-ar da nimeni jos de pe prima treaptă a podiumului! Ne-am lămurit că ARO nu-i spune nimic bucureşteanului de la şefia Muzeului. Tipul nu este de condamnat că subiectul nu-i trezeşte interesul. Chiar îi respectăm opinia că ARO nu are ce căuta în incinta Muzeului Municipal, unde, mai nou, se ţin concerte rock, la care lumea stă pe jos, ca la Woodstock, iar, dacă n-ar fi temperatura de “gheţărie” din interior, mişcarea “Flower Power” ar putea fi reconstituită în toată splendoarea ei.
În schimb, la Câmpulung, era mai potrivită o expoziţie Ferrari, fapt care s-a şi întâmplat, fiind invitat să-şi prezinte machetele strânse în douăzeci de ani un tip cu origini muscelene. Acum, n-avem nimic cu omul, cu maşinuţele şi cu hobby-ul lui, ci cu “caprele râioase” din municipiu, veşnic cu coada înălţată şi cu fumuri de “number one”. Ferrari ne lipsea, când noi am ajuns de căruţă în judeţ!
Dacia s-a vândut în lume şi datorită lui ARO
Directorul tehnic al uzinei de la Câmpulung, Constantin Munteanu, a fost trimis la Colibaşi, unde a condus construirea din temelii a fabricii de automobile. Atât el, cât şi fostul inginer şef de la Întreprinderea Mecanică Muscel, Gheorghe Zotta, au ajuns în conducerea uzinei de la Colibaşi. Munteanu a continuat să se ocupe de asimilarea după licenţă a autovehiculelor Dacia 1100 şi Dacia 1300. În 1968, când s-a trecut la producerea Daciei 1300, Constantin Munteanu era încă director la Colibaşi. Tot acolo funcţiona o întreprindere independentă, care fabrica piese şi subansamble auto: pistoane, segmenţi, pompe de apă, pompe de benzină şi altele. Odată comasată Uzina Dacia cu întreprinderea de piese auto, funcţia de director general i-a revenit şefului uzinei de piese auto. Inginerului Munteanu i s-a propus postul de director adjunct, pe care l-a refuzat. Angajaţii de la Dacia, care au mers în Franţa, la Renault, au fost pregătiţi la uzina de la Câmpulung. Mai punctăm faptul că, în foarte multe ţări ale lumii, Dacia s-a vândut datorită lui ARO. Contractele încheiate pentru livrarea de ARO erau condiţionate de partea română de cumpărarea unui lot de Dacii.
