Exact ce sesizam data trecută despre materialele „aburite”, care stau la baza deciziilor locale, lucrate de Executiv parcă dinadins într-o manieră cu indulgenţă spus superficială, ca să nu înţeleagă nici măcar cei angajaţi, timp de patru ani, în administraţia publică locală, a fost reclamat şi în plenul Consiliului Local. Altfel spus, Executivul cere Legislativului să voteze hotărâri ce implică plata unor miliarde fără să ofere istoricul „sancţiunii”, în condiţiile în care, vorba lui Constantin Ivan, căci el este alesul nemulţumit cu voce tare de sărăcia informaţiilor livrate, 12 dintre legiuitorii locali sunt la debut. Iar cazuri de o gravitate care nu poate fi pusă la îndoială precum „Kretzulescu”, Casa de Cultură „Tudor Muşatescu” – mai nou, şi o „fantomă” deranjată de constructorii lui Dorel Geamănu, în vreun pod de la „Dinicu”, a dat târcoale bugetului local, fiind gonită cu preţul a 3,3 miliarde – le sunt necunoscute.
Constantin Ivan a avut tăria de a recunoaşte public că în speţe clare, cu „Da” şi „Nu”, el şi colegii sunt puşi în situaţia jenantă în care fie să-şi dea cu presupusul, fie să se afle complet pe lângă subiect. În timp ce la mijloc sunt bani. Foarte mulţi bani, care, în loc să se vadă investiţi în aspectul municipiului, umflă buzunarele unor foşti parteneri ai Primăriei. Omul n-a cerut „mură în gură”, adică să fie total scutit de efortul documentării, activitate normală şi obligatorie într-o sumedenie de domenii. Mai cu seamă în activitatea de administraţie publică locală, în care, după cum el însuşi a recunoscut, două treimi sunt începători. Însă colaborarea dintre Legislativ şi subalternii primarului nu trebuie să îmbrace forma trântitului maldărului de dosare acumulate într-un caz sau altul, urmat de îndemnul: citiţi până vi se face rău!
Cantitatea de informaţie ar putea fi comprimată într-o formă care să ajute la înţelegerea litigiului/litigiilor, asta ca să-i ajute pe consilieri, iar ei, prin munca lor, să ajute municipiul. Căci de aceea i-am pus în fruntea noastră, nu ca să se plângă de puţinătatea datelor transmise despre subiecte delicate. Consilierul pe care l-am amintit s-a declarat pus de către cei care lucrează documentaţia de şedinţă în imposibilitatea de a-şi face o imagine concretă şi corectă a întregului eveniment. Fie că se întâmplă dintr-o greşeală (asta este exclus) sau o lipsă (poate, de chef) a celor care lucrează materialele expediate nu mereu din vreme, ca să-şi culeagă amănuntele din alte surse, dacă din mapele Secretariatului nu este posibil.
Faptul că cineva manifestă îngrijorare că riscă să se afle în postura de a ridica mâna fără să fie pe deplin edificat, din cauza unor greşeli ale trecutului (deşi suntem aproape convinşi că a existat şi ceva intenţie în comiterea lor), pe care, elegant, Ivan le-a numit „neconformităţi anterioare reflectate în bani”, este de bine. Înseamnă că au ajuns în Consiliu oameni cărora chiar le pasă, dincolo de „gargara” la camerele tv. Altă chestiune deranjantă în povestea informaţiilor servite pe sponci: de unde această înverşunare de a se ignora dirigenţia de şantier, o operaţiune atât de importantă, care nu este străină de dezastrele din mandatele anterioare, la care Ivan s-a referit folosind din nou un îndulcitor precum „nereuşite”? Unde sunt diriginţii de şantier, cu responsabilităţi cel puţin în documentele preliminare de decontare, în cele două teme expuse cam aşa. Primul: am pierdut un proces, trebuie să dăm banii. Al doilea: trebuie să angajăm neapărat o casă de avocatură, căci pierdem şi alţi bani. V-am arătat, în precedenta relatare, că în materialul de şedinţă nu se specifica nici măcar cui i se dădeau banii pentru extragerea cărora din excedent se rectifica bugetul.
Primarul a anunţat – ce-i drept, nu este bătută în cuie hotărârea, care nu se poate lua decât de către Consiliu, dar, fiind al lui, propunerea va merge şnur – că a căzut de acord cu „colegii din Executiv” (probabil, Nicolae Ghinea, Emiliea Ilie şi consilierul personal) ca, de acum înainte, să trimită la procese numai case de avocatură. Cum şi-a argumentat Liviu Ţâroiu ideea cu avocaţi adevăraţi în judecăţile pe sume precum cea care a ţâşnit vioaie, în ciuda consistenţei, din contul Primăriei în cel al lui Geamănu? Un avocat are un gen de apărare, iar consilierul juridic al Primăriei are alt gen de apărare. Asta a fost explicaţia publică a primarului, nu este inventată, mărturie fiind înregistrările video şi audio. În încercarea de a ne dumiri care o fi genul unuia şi al altuia, să înţelegem că avocatul are apărarea direcţionată pe câştig, iar juristul Primăriei pe „ce-o fi o fi”, fiindcă salariul e fix, mic şi sigur? Sau că unul poate, iar celălalt nu? Sau că avocatul este mai bine văzut de instanţă decât slujbaşul Primăriei? Atunci, dacă se apelează la un contract de colaborare ori prestări servicii cu profesionişti în Drept, mai eliberaţi un pic grila de personal, eliminând din jurişti. Materiale făcute ca lumea, nu, procese, nu… Angajaţi, în locul lor, măturători la ADP, căci de ei chiar avem nevoie.