Pe 27 martie 1900 la Primăria orașului Câmpulung se consemna într-un „Buletin de naștere pentru comunele urbane” că în ziua de 25 martie, în „Mahalaua Schei” (cuvântul „mahala” neavând pe atunci nimic peiorativ, semnificând „cartier”), a venit pe lume Zoe Rotaru, fiica lui Simion Rotaru și a Ioanei, soția acestuia. La șapte ani, copila a fost dată la Școala Primară Nr. 2 de Fete din Câmpulung și din foaia ei matricolă aflăm obiectele de studiu, în această ordine: Limba română, Aritmetica și geometria, Religia, Istoria, Geografia, Științele fizico-naturale, Caligrafia, Desenul, Cântul, Exerciții corporale și jocuri gimnastice, Lucrul de mână. Din Certificatul de absolvire, datat 27 iunie 1911 – semnat „Rotaru S. Zoe” cu un scris caligrafic de copil, în dreapta, jos -, rezultă că la sfârșitul clasei a IV-a fetița a fost clasificată a douăsprezecea dintre cele 25 de eleve.
Anii au trecut și adolescenta Zoe n-a avut timp să guste farmecul vieții din ”La Belle Epoque” pentru că în noiembrie 1916 Câmpulungul a căzut sub ocupația germană. În 1918, imediat după plecarea nemților, Zoe va fi contemporană cu Unirea de la 1 Decembrie. Avea 18 ani când a intrat pentru prima dată într-un studio fotografic din Câmpulung. La intrare scria mare: „Emilie R. Speek”. Era îmbrăcată într-o bluză albă, cu broderie, și o fustă lungă, plisată, care i se ridica pe talie. Ajunsă în studio, și-a aranjat părul bogat, lung până aproape de brâu, iar în mâna stângă i s-a dat să țină o floare. Cea dreaptă și-a sprijinit-o pe decorul de lângă ea, care imita o fântână arteziană. Acum, în 1918, făcuse prima ei fotografie. (Foto 1)
Foto: Zoe Rotaru la 18 ani. Foto: Emilie R. Speek, Câmpulung, 1918
Zoe Rotaru s-a ținut în continuare de învățătură și a urmat, între 1919 și 1921, Școala Normală de Fete din Câmpulung. În urma examenului de atestare, susținut la Școala Normală de Învățători „Mihai Viteazul” din Ploiești, a reușit cu media generală 8,04 și a ieșit învățătoare.
Iosif Stănescu, negustorul de cherestea
În această perioadă, Zoe l-a cunoscut pe Iosif, un tânăr chipeș, cu trei ani mai mare decât ea. Îi spunea Vică, așa cum îi ziceau toți ai lui de acasă. După cum stă scris în Registrul pentru nou-născuți al Primăriei urbei Câmpulung pe anul 1897, Iosif Stănescu venise pe lume la 24 iulie 1897 în Câmpulung, „orele zece post meridiane”, în casa părinților săi din „Mahalaua Vișoi”. Tatăl lui, Bucur Stănescu, avea 43 de ani, era „de profesiune speculant” (a se citi „comerciant”), iar mama, Ana, 35 de ani, era „de profesiune familistă” (a se citi „casnică”).
Într-o fotografie sepia din jurul anului 1920, făcută în vremea când Iosif își făcea stagiul militar, acesta e înfățișat stând picior peste picior, într-o atitudine degajată. Realizată într-un studio, fotografia ni-l arată așezat pe o banchetă care pare a fi făcută dintr-un lemn alb, de mesteacăn probabil. Mâna dreaptă și-o sprijină pe măsuța din apropiere. Are ochii mari, migdalați, părul creț, negru și poartă mustăcioară. Pare foarte stăpân pe sine, iar figura și atitudinea lui degajă liniște și calm. (Foto 2)
Foto: Iosif Stănescu în timpul stagiului militar, circa 1920
Iosif Stănescu va merge în anii următori pe calea comerțului, drum deschis de tatăl său, Bucur Stănescu. A început prin a fi băiat de prăvălie. Însă, până la însurătoare, ambițios, ajunsese deja să aibă propriul lui magazin. Avea să devină un priceput negustor de cherestea, transportând lemn din munții Muscelului la câmpie, mai ales la Roșiori de Vede, de unde aducea la Câmpulung, în schimb, cereale.
Zoe şi Iosif Stănescu: scurta istorie a unui cuplu
După ce Zoe și Iosif s-au cunoscut, nu după mult timp bărbatul a cerut-o de nevastă. În Registrul de căsătorii pe anul 1922 de la Primăria Câmpulung era astfel înregistrată, cu nr. 42, căsătoria din 9 februarie, „orele 10 înainte de amiazi”, dintre Iosif Stănescu, „în vârstă de ani 24, de profesiune comerciant”, și Zoe Rotaru, „majoră, necăsătorită, în vârstă de ani 21”.
Din prima lor fotografie făcută împreună, se deduce că nunta a avut loc la trei zile după căsătoria civilă, pentru că, pe verso, în locul destinat corespondenței, stă scris de mireasă: „Ca amintire de la nunta noastră, 12 februarie stil nou, 1922, Zoe și Vică Stănescu”. În fotografie, Iosif este un bărbat înalt, cu părul negru și creț, cu o mustăcioară mai pronunțată decât în fotografia lui din armată. E îmbrăcat într-un frumos costum național, nou-nouț din câte se vede. În dreapta lui stă Zoe, care poartă o rochie albă, modernă pentru acea vreme, în contrast cu ținuta tradițională a soțului. (Foto 3)
Foto: Soții Zoe și Iosif Stănescu în ziua nunții. Câmpulung, 12 februarie 1922
Prins cu nevoile negoțului, Iosif Stănescu a stat în această perioadă mai mult la Roșiori de Vede, unde a adus-o și pe soția sa. Acolo și-au făcut ultima lor fotografie. Îmbrăcat în ținută de oraș, Iosif stă în picioare, uitându-se direct spre obiectivul aparatului de fotografiat. Și-a păstrat trăsăturile din fotografia precedentă, dar se vede că au trecut doi ani peste el și are, parcă, și câteva griji. În fața lui, privind înainte, este așezată pe un scaun Zoe, îmbrăcată într-o rochie neagră, asortată cu hainele soțului, și el tot în negru. (Foto 4)
Foto: Zoe și Iosif Stănescu în ultima lor fotografie, 23 aprilie 1924
Pe 4 iulie 1924, tânărul cuplu Zoe și Iosif Stănescu era peste măsură de fericit, căci tocmai se născuse prima lor fiică, Maria, care în familie va fi alintată cu numele Puia. Un an mai târziu, Zoe era din nou însărcinată. A născut în casa lor din Roșiori de Vede, după cum era obiceiul timpului. Nașterea a fost grea, cu mari dureri, iar Iosif, aflat și el acasă, în camera alăturată, a trăit peste măsură de intens momentul. Însă venirea pe lume a fiicei lor Ileana, pe 1 noiembrie 1925, nu le-a mai adus soților bucuria din anul precedent. Speriat, înspăimântat de durerile soției, șocat chiar, Iosif a făcut un atac cerebral și a mai trăit doar câteva zile după aceea.
Cauza profundă a morții premature a lui Iosif Stănescu, în plină putere și tinerețe, la doar zece zile după nașterea celei de-a doua lui fiice, a rămas o enigmă. Lăsând-o în urma sa pe Zoe, văduvă la 25 de ani, și două copile orfane, Iosif va rămâne toată viața pentru fetele lui „marele absent”, tatăl pe care nu l-au putut cunoaște. Prin chipul său frumos, prin viața consumată atât de repede, dar și prin zguduirea provocată de dispariția sa neașteptată, a devenit, în povestirile din familie, o persoană aproape legendară.
Epilog
Iosif Stănescu, stins din viață la numai 28 de ani, a fost adus de la Roșiori de Vede la Câmpulung și înmormântat în orașul lui natal. Zoe și-a luat fetele și s-a întors în str. Cuza-Vodă nr. 2 din cartierul Vișoi al Câmpulungului, unde se afla casa în care a locuit cu soțul înainte de plecarea lor în Teleorman. Crescându-și copiii din puținul ei, Zoe a fost învățătoare la Valea Mare-Pravăț și apoi la Voinești, aproape de casă. A trăit până la 65 de ani.
Maria (Puia), prima născută, a urmat Liceul „Pia Brătianu” din București și a ieșit educatoare. A profesat la Voinești și apoi la Câmpulung, unde a fost directoarea Casei de Copii Preșcolari din oraș. Ileana, sora ei, a făcut Liceul de Fete din Câmpulung și a urmat studii superioare la Facultatea de Matematică-Fizică din București. Reîntoarsă la Câmpulung, a fost întreaga viață profesoară de matematică la Liceul Pedagogic din oraș.
Notă:
Ca material ilustrativ, s-au folosit fotografii din colecția personală, aflate în expoziția „Familii din Câmpulung (1880-1950)” – autor, fotografii și documentație Adrian Săvoiu. Expoziția este deschisă până la sfârșitul lunii aprilie la Muzeul Național „Brătianu” – Vila Florica din Ștefănești, Argeș.