Informaţia privind ilustrarea unei capodopere a Academiei Române cu o fotografie legată de Muscel, veche de 122 de ani, a fost furnizată de profesorul de Istorie Tudor Vlad, în cadrul evenimentului „Hora Urbană”, organizat de Fundaţia „Acasă în Muscel”. Sub patronajul Academiei Române, prin Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”, apărea, în urmă cu 20 de ani, primul volum al Atlasului Etnografic Român, avându-l ca autor pe Ion Ghinoiu. Volumul I, intitulat „Habitatul”, publicat în 2003, a fost urmat de patru lucrări similare din aceeaşi serie: „Ocupaţiile” (2005), „Tehnica populară. Alimentaţia” (2008), „Portul şi arta populară (2011), „Sărbători, obiceiuri, mitologie” (2014). Pe coperta celui de-al patrulea volum, dedicat portului şi artei populare, editat în urmă cu 12 ani, apare o fotografie din anul 1901, care înfăţişează o nuntă de rucăreni. Mai precis, momentul horei.
- „Marele pictor Theodor Aman are „Hora de la Aninoasa” şi unul dintre dansatori care stă cu braţul întins îşi arată cămaşa de Muscel cu mânecă largă”
Profesorul Tudor Tiberiu Vlad, profesor de Istorie la Rucăr, cercetător în folclor şi membru al Asociaţiei Folcloriştilor Argeşeni „Constantin Rădulescu Codin”, a evocat alegerea autorului Atlasului Etnografic Român în următorul context: vechimea horei a cărei vârstă nu poate fi determinată. Mesajul său a avut loc în cadrul evenimentului pe care Fundaţia „Acasă în Muscel” l-a dedicat „Lunii Istoriei”, prin care a fost celebrată străvechea horă, adusă din satul de odinioară în „buricul târgului”.
„Hora este de când lumea şi pământul. Hora satului nu înseamnă „noi în horă”, ci hora în noi. Pe mine mă puteţi contrazice, dar pe marele cercetător Ovidiu Bîrlea (n.r. etnolog, folclorist, prozator) cred că nu puteţi. Sau, dacă puteţi, veţi avea argumente foarte serioase. El spunea următorul lucru: în timpul dansului, omul tinde să se arate pe sine aşa cum este. Dansul şi hora sunt în noi.”, spunea profesorul Tudor Vlad despre „punctul de pornire” al celui mai frumos joc al românilor. Şi în Muscel, şi în întreaga Românie.
„De când datează hora? De când e lumea. Avem cea mai impresionantă statuetă, „Hora de la Frumuşica” (n.r. a cărei vârstă este estimată la 6000 de ani), capodoperă a artei neolitice, piesă de bază în Cultura Cucuteni. Este grup statuar antropomorf feminin stilizat, realizat din lut ars, element de patrimoniu internaţional. Avem hora în „Iliada şi Odiseea”, avem hora în „Descrierea Moldovei” a lui Dimitrie Cantemir. Marele pictor Theodor Aman are „Hora de la Aninoasa” şi unul dintre dansatori, care stă cu braţul întins, îşi arată cămaşa de Muscel cu mânecă largă. Este pictură de patrimoniu naţional. Avem o capodoperă fotografică, de această dată, „Horă de nuntă de la Rucăr” din 1901, care a făcut parte dintr-un album premiat cu bronz la Berlin. „Horă de nuntă” de la Rucăr este imaginea de patrimoniu a volumului IV al Atlasului Etnografic Român, o capodoperă a cercetării.”, a punctat profesorul Vlad cele mai importante prezenţe ale horei în cultura românească.
Rucărul a adus şi el omagiul său horei, în intervalul 9-10 septembrie 2023, când a avut loc manifestarea internaţională „Hora care ne uneşte”, la care au participat şi reprezentanţi ai Republicii Moldova. „Iar Rucărul aţi văzut că nu prea are rival la horă.”, a mai precizat profesorul Tudor Vlad.
- „Atlasul Etnografic Român, manuscris alcătuit din peste 1000 de hărţi etnografice color, grupate tematic în cinci volume, este imaginea reală a culturii populare la cumpăna mileniilor”
Câteva referinţe despre Atlasul Etnografic Român. „Prin Atlasul Etnografic Român, Ion Ghinoiu vine să confirme că mulţimea de sărbători, credinţe, obiceiuri, scenariile unor ritualuri sunt documente preţioase, pe baza cărora putem reconstitui îndepărtata obârşie a neamului românesc. Această lucrare, de dimensiune academică, este alcătuită într-o viziune multidisciplinară, dând posibilitatea cercetătorilor să se facă analize pentru întregul spaţiu european.
Crezul ştiinţific al marelui etnolog contemporan Ion Ghinoiu este: „Cei care vin după noi trebuie să realizeze o arhivă consistentă a tradiţiilor poporului român, deoarece eu cred că, în viitor, România va fi un punct de trimitere frecventă la spaţiul istoric strămoşesc dacic, care va reconstitui vechea civilizaţie europeană”
Atlasul Etnografic Român (AER), manuscris alcătuit din peste 1000 de hărţi etnografice color, grupate tematic în cinci volume, este imaginea reală a culturii populare la cumpăna mileniilor. Atlasul umple un mare gol de informare privind societatea rurală contemporană, supusă unui rapid şi profund proces de transformare. Informaţiile de teren înregistrate de la 18000 de subiecţi din 600 de sate, pe baza unui chestionar de 1200 de întrebări, sunt valorificate sintetic, prin simboluri cartografice desenate pe hărţi, şi in extenso, prin publicarea unui corpus de Documente Etnografice Româneşti (DER).”
- „Mi-a fost primul dascăl în tot ce înseamnă cultură, folclor, tradiţie”
La recenta Întâlnire de Toamnă a Asociaţiei Folcloriştilor Argeşeni „Constantin Rădulescu Codin”, care a împlinit 50 de ani de existenţă, profesorul Tudor Vlad a povestit cine i-a insuflat pasiunea pentru folclor. „Mi s-a părut întotdeauna o chestiune de nobleţe să spui cine ţi-a fost dascăl, Mircea Ionescu, un membru de bază al Asociaţiei Folcloriştilor Argeşeni. Mi-a fost profesor patru ani de gimnaziu şi un an de liceu. Acest om a avut ceva unic, a avut un har extraordinar al povestirii. Era şi hâtru ca Ion Creangă, şi profund şi chiar tragic pe undeva ca Sadoveanu. Mircea Ionescu a fost culegător de folclor, a fost dascăl, a fost un om cu suflet mare şi cu o condiţie tragică, până la urmă. Mi-a fost dascăl şi voi avea recunoştinţă toată viaţa pentru tot ce a făcut pentru mine. Mi-a fost primul dascăl în tot ce înseamnă cultură, folclor, tradiţie şi pomenirea domniei sale ca membru al Asociaţiei Folcloriştilor Argeşeni mi se pare o chestiune şi de onoare, şi de fericire, acolo unde este, în Academia Cerească, să ştie că, totuşi, nu a fost uitat.”, a afirmat acesta.
Aniversarea zilei de naştere a lui Tudor Vlad, născut pe 27 noiembrie, la două zile distanţă de sărbătoarea la 50 de ani a asociaţiei, a constituit un dublu motiv de bucurie pentru acesta. „Este o onoare să ştii că te-ai născut odată cu o asociaţie de prestigiu naţional. Am făcut multe lucruri frumoase în viaţa mea, am primit sprijinul unor oameni cu totul şi cu totul deosebiţi, dar cred că mai mare fericire şi mai mare demnitate pentru mine, personal, decât să fac parte din Asociaţia Folcloriştilor Argeşeni nu există, pentru că eu socot că este o academie de suflet românesc şi o academie de cel mai înalt nivel.”, a încheiat acesta.
Magda BĂNCESCU