În urmă cu mai bine de 40 de ani, profesorului Cezar Neacşu i s-a născut gândul de a realiza o lucrare monografică a Măţăului, după ce a văzut un album la Căminul Cultural din Răşinari, una dintre cele mai vechi comune din Mărginimea Sibiului. De la Sighetu Marmaţiei, unde ansamblul coordonat de omul de cultură măţăuan a avut un spectacol – la începutul anilor ’80 -, muscelenii s-au îndreptat către Sibiu. La Răşinari, mai exact. Acolo, după cum mărturisea profesorul Neacşu, a fost uimit de preocuparea oamenilor pentru mărturie. Pentru amintire. Amintirile sătenilor, adunate sub forma unor fotografii din trecutul localităţii, formau o colecţie deschisă celor interesaţi să-i afle istoria. Atunci s-a înfiripat dorinţa profesorului Neacşu de a realiza ceva asemănător, o istorie în imagini şi mai mult de atât. Volumul monografic, aflat în lucru, care impresionează, înainte de toate, prin mărimea lui, semn al efortului uriaş depus de un om predat ataşamentului faţă de locul natal, va fi deasupra scrierilor de până acum referitoare la familiile din Măţău. Studiul lui Cezar Neacşu va acoperi 75-100 de ani şi include imagini ale caselor măţăuanilor, din toate cele opt zone ale comunei, dar şi case din Câmpulung şi comunele învecinate în care au trăit măţăuani. Cercetarea autorului se bazează pe o stăruinţă extraordinară de a alcătui componenţa exactă a familiilor din trecut şi din prezent, ocupante ale gospodăriilor ilustrate în lucrare.
Coperta albumului lui Adrian Săvoiu, „Chipuri de odinioară din Muscel”, a fost asigurată de o fotografie rară, primită de la Cezar Neacşu
Foto: Nunta Steluţei Nicolaescu (fiica lui Ion G. Nicolaescu, inspector general pentru învăţământul primar) cu ofiţerul Mărcuşanu (Măţău, circa 1935).Fotografie realizată în faţa casei miresei de la Măţău. Foto: Ion Munteanu
După acea scânteie care i-a aprins dorinţa de a întocmi un album asemănător celui văzut la Răşinari, Cezar Neacşu a început să strângă fotografii vechi, cele mai convingătoare dovezi ale existenţei celor dinaintea noastră. Preocuparea acestuia de a colecţiona „mărturii” s-a simţit şi în activitatea Asociaţiei Culturale „Fiii Măţăului”, una dintre cele mai vechi din Muscel, înfiinţată cu peste 50 de ani în urmă, care îşi continuă misiunea şi astăzi.
A existat un moment de cumpănă în demersul lui Cezar Neacşu, care spera să adune toate fotografiile între coperţile unei „culegeri” cu imagini şi texte explicative. „Dacă mi-am dat seama că nu reuşesc, i-am pus la dispoziţie lui Adi Săvoiu toate fotografiile pe care le aveam şi el a ales.”, ne povestea acesta despre primul moment în care a simţit o uşoară descurajare în intenţia de a realiza lucrarea visată.
Fotografiile pe care profesorul Adrian Săvoiu le-a primit de la prietenul său Cezar Neacşu au fost incluse în albumul „Chipuri de odinioară din Muscel”, avându-i coautori pe Gheorghe Chiţa şi Ioan Crăciun. Pe coperta albumului a fost aşezată, poate, cea mai frumoasă imagine din viaţa satului: nunta fetei inspectorului general Nicolaescu cu un colonel, eveniment consumat în anii ’30. Din 1930 datează o imagine emblematică a localităţii aflate la înălţime, nu doar geografică, ci mai ales culturală şi spirituală: sărbătorirea învăţătorului Ion Vişoianu, la împlinirea a 75 de ani, de către foştii săi elevi, intelectuali cu funţii inclusiv la nivel central, în cadrul unor ministere, întorşi pe meleagurile natale, pentru celebrarea dascălului lor. Imaginea istorică este edificatoare pentru numărul impresionant de oameni şcoliţi proveniţi dintr-o comună atât de mică.
În urmă cu 13 ani, când Adrian Săvoiu a realizat albumul dedicat celor mai expresive chipuri de musceleni de acum un secol, Cezar Neacşu adunase peste 100 de fotografii, dintre care prietenul său a selectat câteva cu totul extraordinare. În special, poza de pe copertă, care este unicat. Cezar Neacşu, care, prin pasiunea lui pentru „mărturie”, a contribuit cu câteva „chipuri” fabuloase de măţăuani risipite ca un abur în istoria satului, a primit recunoaşterea autorului, prin următoarea dedicaţie: „Lui Cezar Neacşu, coautor al acestui album, care găseşte prin el o mică împlinire a unei vechi năzuinţe.”
O lucrare unică, în realizarea căreia profesorul Cezar Neacşu a căutat să implice comunitatea locală
Vechea năzuinţă a profesorului Neacşu, alimentată cu multă speranţă că va lua forma visată de atâta timp, este, cum spune românul, în lucru. Cezar Neacşu lucrează de mai mult timp la realizarea studiului, care nu se rezumă la imagini. „Eu am gândit un album mare, cu fotografii mari, dar n-am avut soluţie de a-l susţine material. Le-am strâns… am strâns sute de fotografii.”, ne spunea acesta. Fotografiile vechi vor alterna cu cele actuale, ale caselor şi oamenilor din prezent, care vor da capitole distincte ale „lucrării spirituale”.
Profesorul Neacşu evită termenul „monografie”, pentru că s-a mai realizat o astfel de lucrare înaintea celei pe care o pregăteşte el. Dar „monografie” i se potriveşte foarte bine cercetării sale care, în momentul finalizării, va depăşi tot ceea ce s-a scris despre comună până în prezent.
Foto 1: Miri din Măţău în portul tradiţional al zonei (perioada interbelică)
Foto 2: Tânără pereche din Măţău, în costum tradiţional (perioada interbelică)
Foto 3: Învăţătorii Ion şi Ana Bâlea din Măţău, căsătoriţi (circa 1935). Foto: Ion Munteanu
Lucrarea nu copiază „Monografia Comunei Mioarele”, din 1976, apărută sub semnătura profesorului Ion I.Şucu, a învăţătorului Ion N.Popescu şi a profesorului Petre I.Tomescu, cu ajutorul profesorilor Petre Coman şi Cezar Neacşu. Noul studiu, bazat foarte mult pe imagine, cuprinde, după cum punctam, toate gospodăriile, cu proprietarii lor, de altădată şi de astăzi. În anii în care a tot adunat fotografii şi informaţii, s-au conturat câteva dosare cu material, care va fi structurat în mai multe capitole: „Locuri şi vecinătăţi”, cu accent pe cele opt cătune: Borogani, Coastă, Centru, Hogea, Onceşti, Vâlcele, Pietriş, Coceneşti, „Vârste omeneşti” sau „Jocul vârstelor”, „Bucuriile Crăciunului”, inspirat din obiceiul ansamblului coordonat de Cezar Neacşu de a colinda toate casele din Mioarele, „Chipuri ale şcolarităţii măţăuane de-a lungul a 75 de ani, până în zilele noastre”, „Trudă şi sărbătoare”, cu imagini de muncă şi de petrecere a timpului liber, „Măţăuani pe meridianele lumii”, „Paşi de viaţă printre oameni”, cu chipuri de oameni care îşi aşteaptă locul într-o lucrare cum nu s-a realizat în Muscel.
Va fi o carte foarte atractivă datorită manierei de prezentare gândite de autor. În dreptul fiecărei poze a locuinţei, cititorul va avea datele în rezumat despre cei care au trăit şi care trăiesc în casa respectivă: cine a fost/este stăpânul, cine-i sunt părinţii, soţia, copiii. Nu vă imaginaţi câtă muncă şi câtă răbdare stau la „temelia” acestei cărţi, în care Cezar Neacşu a implicat comunitatea locală! Le-a trimis oamenilor o scrisoare în care şi-a explicat demersul, însoţită de un formular prin care erau solicitate date despre casă, despre bunicii celui care completează formularul, despre părinţii lui şi ai soţiei/soţului, fraţii, copiii şi nepoţii acestuia etc., eventual fotografii de familiei, dacă deţine. Destinatarilor scrisorii le-a fost expediat şi un model de completare a formularului. Mulţi n-au înţeles intenţia lăudabilă a profesorului Neacşu, care lasă localităţii o moştenire colosală, reunită într-o lucrare fără precedent.
Amintirile măţăuanilor, încredinţate lui Cezar Neacşu, sub formă scrisă sau ca imagine, vor fi veşnic vii
„Ideea mea a fost să fac o ilustrare a vieţii oamenilor din aceste fotografii. N-am putut să realizez asta, dar aşa am gândit. Şi-atunci, după fiecare două pagini, introduc fotografii legate de viaţă în general. Am gândit că, „mergând” prin cătune, să vorbesc şi despre nişte oameni. N-am făcut un capitol special, pentru că eu văd omul altfel, legat de pământul lui. La cele două pagini mă gândesc să adaug o pagină care să cuprindă texte, descântece, porecle culese de mine. Sunt peste 500 de porecle. Nu mă interesează a cui este porecla. Nu mă interesează nici „traducerea” ei, ci sugestia metaforei. Am participat la o cercetare întreprinsă de Adriana Rujan. Ce fiinţă! Am fost buni prieteni, buni colegi.”, povestea acesta.
Foto: Nuntă la Măţău, 26 iulie 1936. Foto: Ion Munteanu
Atent la evenimentele din lumea satului, îşi vor găsi locul între paginile noii monografii „tainele vieţii”, botezul şi nunta, dar şi înmormântările, având poze de la consăteni care au imortalizat momentele dureroase ale despărţirii de cineva drag din familie. Vor fi prezentate şi alte evenimente importante precum sărbătoarea „Fiilor Satului” sau celebrarea veteranilor de Înălţare.
Materialul documentar este cu adevărat impresionant. În fotografiile strânse de Cezar Neacşu de-a lungul a peste patru decenii apar de la ţărani simpli, până la intelectuali cu reputaţie profesională confirmată la nivel internaţional: cântăreţul satului, soldaţi căzuţi în război, artizane ale satului, doctoriţa din comună, învăţători, Muşateştii – Alexandru Muşatescu şi fiul său, Tudor Muşatescu -, cel mai priceput baci din comună, într-o fotografie de carte cu haiduci, ambasadorul în horă, scarpeţarul, nea Nicu Durdun cu tanti Lenuţa şi mulţi, mulţi alţii. Creatorul popular Elena Durdun, renumită pentru ţesăturile şi cusăturile sale, a apărut în mai multe filme documentare, inclusiv într-unul realizat de jurnalistul Aristide Buhoiu. Fiul acesteia, Petrică Durdun, fostul elev al lui Cezar Neacşu, i-a trimis câteva poze cu mama lui.
Ca să nu omită pe nimeni dintre vieţuitorii de odinioară, a făcut fotografii în cele două cimitire ale comunei. „Dacă am constatat că oamenii nu mai au fotografii, măcar de acolo să am.”, spunea profesorul Neacşu.
Şi câte alte imagini rare deţine pasionatul colecţionar! Ne-a reţinut atenţia o fotografie din anii ’30, când bâlciul se ţinea în vecinătatea actualului stadion. Şi câte documente vechi, originale, au fost păstrate de Cezar Neacşu! „Am cuvântarea inspectorului general Nicolaescu la sărbătoarea învăţătorului Ion Vişoianu din 1930.”, spunea acesta, fiind de părere că Şcoala veche ar trebui să poarte numele acestui om remarcabil. „Am scrisorile lui Mihai Muşatescu. Am scrisori de la Vlad Muşatescu. Am scrisoarea profesorului Constantin Capră.”, sunt câteva dintre documentele deţinute de Cezar Neacşu, care vor da greutate studiului său, care nu-i va omite pe oamenii de cultură, care activează în domeniul creaţiei literare şi al artelor plastice.
Autorul are deja schiţa coperţii, pe care va aşeza imaginea unei porţi tradiţionale, în faţa căreia apare un grup de măţăuani. O amintire căreia Cezar Neacşu îi dă viaţă, aşezând-o sub ochii cititorilor din viitor.
Magda BĂNCESCU