Activitatea lui Franz Duschek (1830 ? -1884), unul dintre fotografii cei mai renumiţi din perioada domniei regelui Carol I, a fost continuată de Franz Duschek-fiul, care în 1896 a adunat o parte dintre fotografiile tatălui său în albumul “La Roumanie pittoresque” (România pitorească), unde se înfăţişează oameni, peisaje, imagini din oraşe, costume naţionale, monumente istorice etc., într-un album-sinteză reprezentativ pentru România acelui timp.
Albumul conţine trei fotografii-document din zona Muscelului, iar fiecare imagine are un consistent text explicativ redactat de istoricul şi arheologul Grigore Tocilescu, membru al Academiei Române.
Coperta albumului, precum şi fotografia şi descrierea satului Rucăr au fost publicate în numărul precedent al ziarului. Astăzi continuăm cu celelalte două imagini-document din 1896: „Cheile Dâmbovicioarei” şi „Case ţărăneşti la Isvor, districtul Muscel”.
Cheile Dâmbovicioarei
Aceste chei, celebre în România pentru frumusețile lor sălbatice și romantice, în același timp, sunt situate în apropierea satului Rucăr; ele duc spre o grotă de stalactite remarcabilă și vrednică de interes, la capătul unui drum de o oră întreagă, printre stânci, care lasă doar vreo 5-6 metri în lățime.
La intrarea în peșteră, pe care o reproducem aidoma în fotografie, ne aflăm în fața unei priveliști uimitoare, o amețitoare cascadă de mii de raze de lumină care cad rostogolindu-se ca niște șuvoaie luminoase pe pământ.
Drumul printre chei se poate face, prin albia stâncoasă a torentului Dâmbovicioarei, doar călare. Cu toate dificultățile drumului anevoios, frumusețile naturale ale acestei excursii atrag deosebit de mulți admiratori, așa încât, până și doamnele, într-un număr impresionant, nu pregetă a înșeua caii precum turiștii bărbați.
Formele monstruoase ale rocilor gigantice și ale blocurilor de stâncă, pe care se înalță, răzleț, solitar, câte un brad sau un pin sălbatic, tumultul apelor cristaline și repezi ale torentului, admirabila și întunecata grotă de stalactite, aflată la aproximativ 861 metri deasupra nivelului Mării Negre, la câțiva metri deasupra cursului de apă, cu o intrare la care se poate accede prin niște trepte săpate în roca cu cristale scânteind la lumina torțelor, toate aceste frumuseți sunt o recompensă binemeritată pentru turiștii care s-au aventurat să ajungă la această destinație.
(Text redactat de istoricul și arheologul Grigore Tocilescu. Traducere din limba franceză.)
Case ţărăneşti la Isvor, districtul Muscel
La ieșirea din Cheile Dâmbovicioarei, intrăm în fermecătoarea, de-a dreptul răpitoarea vale Isvorul. Aceasta se află foarte aproape de frontiera austro-ungară; câteva zeci de case răzlețe se integrează armonios în peisajul încântător. În zare, drept în fața noastră, se întrevede piscul semeț al Pietrei Craiului; la stânga și la dreapta, herghelii de cai și turme de oi pasc liniștite.
Viața pe aceste meleaguri este simplă în timpul verii; iarna în schimb este cu atât mai dificilă cu cât lupii bântuie pe aici în număr mare și, înfometați, pătrund uneori în lăcașurile unde sălășluiesc oamenii. Locuitorii trăiesc din produsul muncii lor. O dată pe an, de sărbătoarea Sf. Ilie, ei coboară în oraș și se aprovizionează pentru toată iarna. Este o adevărată plăcere să-i vezi; femei călare alături de bărbații lor care mână calul, mergând pe jos alături de ele, în semn de respect și de considerație, de care femeia româncă se bucură într-o familie de români.
(Text redactat de istoricul și arheologul Grigore Tocilescu. Traducere din limba franceză.)