Jurnalul lucrării de amenajare a Bulevardului „Pardon” n-are cine ştie ce progrese să consemneze în această săptămână, cu toate că luni, spre deosebire de zilele precedente, efectivele de muncitori depăşeau zece persoane. O spunem ca pe o mare realizare a patronului George Răuţoiu că, în loc de şase, presta cu 12 inşi, asta în condiţiile în care contractul este onorat de trei firme. Câte patru de „căciulă”, atât s-au îndurat să disloce pe şantierul de la Câmpulung, care nu este singurul în portofoliul de investiţii în derulare ale familiei de afacerişti versaţi în contractele cu statul. Având la degetul mic Primăria, care nu va avea curaj să rezilieze înţelegerea moştenită de la Liviu Ţâroiu, patronul care reprezintă asocierea dă ritmul lucrării al cărei avans nu schimbă aproape deloc tabloul după o săptămână de muncă. Din păcate, după ce că se munceşte extrem de lent, se munceşte şi nemulţumitor. Testaţi trotuarul executat pe partea cu Biblioteca Municipală şi vă veţi convinge că nu este o exagerare când afirmăm că-ţi trebuie picioarele baschetbalistei Ekaterina Lisina, recunoscute de Cartea Recordurilor ca fiind cele mai lungi din lume, ca să faci lejer pasul peste bordura montată de muncitorii lui Răuţoiu.
O persoană în cărucior, un bătrân în baston şi, în general, cetăţenii care se deplasează cu dificultate nu prea au cum să treacă de pe stradă pe trotuar
Trecerea de pietoni de la capătul blocului cu „Iepuraşul” te duce în faţa unui obstacol în regulă. Este un obstacol şi pentru o persoană sănătoasă, fără niciun beteşug fizic, care să-i îngreuneze mersul. Traversezi strada Istrate Rizeanu, pe la Bibliotecă, şi, ca să ajungi pe trotuar, eşti obligat să faci un ditamai pasul, peste un cataroi de bordură, aşezată ca pe postament.
Parcă era vorba de bordură finuţă în centru, ca să nu deranjeze vizual. Când colo, te deranjează şi fizic, căci te opinteşti zdravăn, cu cinci kile de haine pe tine, să sari peste reduta lui Răuţoiu. Ţinând cont de nevoile speciale ale persoanelor care se deplasează în cărucior, împrejmuirea trotuarului cu bordură ar fi trebuit întreruptă şi creată o pantă care să permită trecerea pietonului cu dizabilităţi de pe stradă pe trotuar. Înălţimea trotuarului, care s-a înălţat şi din construcţie, şi din montarea unei borduri bădărane, teoretic, îl opreşte pe cetăţeanul cu handicap în faţa „stavilei” din beton. Singura posibilitate de urcare pe spaţiul pietonal este să ocolească pe la intrarea destinată autoturismelor în curtea Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, dar această manevră îl îndepărtează cu câţiva metri de traversarea legală şi-l aduce în faţa autoturismelor care urcă şi coboară pe Istrate Rizeanu.
Aceeaşi problemă o va avea orice bătrân, sprijinit ori nu, în timpul mersului, în baston. La fel, cetăţenii care folosesc sacoşa cu roţi pentru transportarea cumpărăturilor şi mămicile cu copiii în cărucior, care nu vor putea escalada marginea exagerat de înaltă a trotuarului într-o zonă din care, repetăm, bordura era normal să lipsească.
Oricât de mult se va înălţa strada ca urmare a asfaltării, n-are cum să fie atenuată semnificativ diferenţa de înălţime, care denotă lipsă de profesionalism inclusiv din partea proiectantului. Care este unul şi acelaşi cu executantul. Bordura grosolană reprezintă o încercare şi pentru categoriile de pietoni care n-au invalidităţi cauzate de boală sau bătrâneţe. Ca femeie, eşti forţată să faci o mişcare nepotrivită unei doamne, săltând piciorul într-o manieră dizgraţioasă. Ai ajuns să nu mai poţi să ieşi pe stradă dichisită cu o rochie sau fustă strâmtă, gândindu-te că nu te poţi cocoţa pe trotuarele lui Răuţoiu create special pentru picioare antrenate la proba de alergare cu obstacole.
Astfel se prezintă şi celelalte treceri de pietoni în dreptul cărora au apărut blocurile de piatră: la zebra de pe strada Istrate Rizeanu, către duce către trotuarul Bisericii „Sfântul Nicolae”, şi la traversarea pe strada Republicii, tot în dreptul Bibliotecii. M.B.
Trotuarul lui Răuţoiu îl obligă pe pieton la pasul uriaşului peste bordura bădărană
