Duminică se împlinesc 71 de ani de la evenimentele petrecute la 23 august 1944, când a avut loc întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste. Sâmbătă, 15 august 2015, s-au celebrat, la Londra, 70 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, printr-un concert susţinut de Legiunea Britanică Regală şi un serviciu religios, la care a asistat şi Regina Elisabeta a II-a, în calitate de moştenitoare a tronului britanic. Şi japonezii au comemorat cei 70 de ani de la sfârşitul războiului, printre care mii de veterani şi familiile lor, în frunte cu Împăratul Japoniei Akihito, acum în vârstă de 81 de ani, şi prim-ministrul Ahinzo Abe. În România, ziua de 23 august a continuat să fie asociată, chiar şi după Revoluţia din 1989, cu fosta zi naţională. Mulţi dintre câmpulungeni îşi aduc aminte, cu siguranţă, că de sărbătoarea naţională a României erau organizate manifestări grandioase, de glorificare a lui Nicolae Ceauşescu, fiind deformată astfel istoria. Înainte de decembrie ’89 s-au scris pagini, chiar volume uriaşe, despre contribuţia şi participarea activă a Partidului Comunist Român în actul de la 23 august 1944, numit „Revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă”. După cum a consemnat istoria noastră, din cauza ofensivei sovietice, acţiunea de la 23 august a fost prezentată drept o lovitură de stat necesară, prin care Regele Mihai l-a demis pe premierul Ion Antonescu.
Muncitorii de la ARO şi Grulen erau scoşi din fabrici ca să fluture steguleţe. Şoimi ai patriei din grădiniţe, pionieri şi muncitori îmbrăcaţi de sărbătoare, cu toţii defilau pe 23 august, în cinstea partidului şi a conducătorului iubit. Oamenii erau luaţi din fabrici, împărţiţi în grupuri şi aliniaţi pentru paradă. Cântecele patriotice şi lozincile, care îi proslăveau pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, răsunau ziua întreagă în toate oraşele ţării.
După mai bine de două decenii, muscelenii au încă nostalgia comunismului, mai bine de jumătate dintre ei s-ar întoarce la comunism. Muscelenii cred că regimul lui Ceauşescu a fost bun, dar aplicat prost. „Pe vremea lui Ceauşescu, aveam unde să muncim. Te luau cu forţa de pe stradă şi te băgau la serviciu. Numai dacă nu veneai la muncă, te dădeau afară. Era mult mai bine pentru copiii noştri, că terminau o şcoală şi aveau un loc de muncă. Acum mori de foame, om în toată firea. Nu aveam curent, dar n-aveai ce să mai vezi la televizor după ora 9.00 seara.”, ne-a spus o pensionară. Nici cei mai tineri n-au uitat cum se trăia pe timpul lui Ceauşescu: „Îmi aduc aminte că se ducea mama la alimentară, la 4.00-5.00 dimineaţa, şi lăsa sacoşa cu sticlele de lapte.”, ne-a spus un câmpulungean, astăzi adult.
Articolul precedent
Articolul următor