Poetul Gheorghe Tomozei nu a fost muscelean, dar s-a născut, în 1936, în satul Pucheni, din comuna dâmboviţeană Malu cu Flori, vecină cu localitatea Cetăţeni. A făcut Liceul „Nicolae Bălcescu” din Târgovişte şi apoi a urmat cursurile Şcolii de Literatură „Mihai Eminescu”, avându-i colegi pe Fănuş Neagu şi Nicolae Labiş. S-a stins din viaţă în 1997, în urma unui atac cerebral. A fost căsătorit cu Cleopatra Lorinţiu, cu care are un fiu, Maximilian Tomozei, fotograf la Paris.
Acum zece ani, Cleopatra Lorinţiu i-a povestit poetului Ion Lazu că, de fapt, Gheorghe Tomozei scria la Câmpulung, unde avea un fel de casă de vacanţă, pe strada Sârbeşti, nr. 22 (n.r. în prezent, strada Şubeşti, nr. 18, colţ cu strada Sfântul Gheorghe), unde, vara, veneau în vizită Nichita Stănescu, Ana Blandiana şi alţii. Însă cei de la Prefectură nu i-au dat concursul la înfiinţarea unei case memoriale.
Se pare că o vizită de acest fel la Câmpulung l-a inspirat pe Nichita Stănescu, care a scris, pe 3 decembrie 1974, „acasă la Tom”, „Odă la vadul naţiunii noastre”:
„Sfântul Câmpu-Lung Muscel
stă-n triunghiul isoscel
al treimii nelegate:
om, cetate, libertate.
Inima aici mi-aş pune-o
sora Iarbă, frate Pruneo
şi, şi sufletul acel
de câmp lung cu muşchi pe el.
Ah, aici la vadul unde
naşte omul-om, oriunde
şi e iarna, primăvară
şi mi-e luna nouă, vară
şi luceafărul mi-e văr,
şi tristeţea adevăr…
Sfântul Câmpu-Lung Muscel
e triunghiul isoscel
Basarabilor cei lungi
cu ochi negri şi cu pungi
şi-ai haiducului Muscel
Radu, Radu-lu Anghel
pe care-l despuşc acum
de argintul lunii, brun.”