Când eram elev la Liceul „Dinicu Golescu” din Câmpulung, toți băieții din clasa a XII-a am trecut printr-o vizită medicală în vederea recrutării. Urma ca în curând să fim luați în armată. A venit atunci să ne examineze într-o sală de clasă un domn în halat alb, pe care nu îl cunoșteam. Era însoțit de o asistentă medicală. Destul de firav și puțin la trup, de o înălțime potrivită, cu o față prelungă și suptă, adâncit parcă în gândurile sale, domnul în halat alb a început să mă consulte când mi-a venit rândul, încet, cu multă răbdare și blândețe. Nu mi-a pus nicio întrebare legată de starea mea de sănătate anterioară, cum de regulă se obișnuiește la un consult. De altfel, în afară de vreo întrebare strict medicală, nu vorbea deloc, cu nimeni. În tăcerea lui, ducea cu el, ascunzând-o parcă în adâncul sufletului, o mare suferință interioară. La finalul examinării, după câteva palpări cu mâinile lui delicate, de domnișoară, i-a comunicat sumar asistentei că eram apt pentru încorporare. Iar aceasta a consemnat într-un registru.
Venind acasă și povestindu-i Mamei despre vizita medicală de la școală și despre faptul că primisem verdictul „apt” pentru recrutarea în armată, Mama a întrebat:„Cine a făcut examinarea?” Am ridicat din umeri, pentru că era un aspect care nu mă interesase. Descriindu-i însă trăsăturile domnului foarte tăcut în halat alb, Mama nu a avut niciun dubiu cine ar fi. Mi-a spus, purtând parcă mult respect în glas: „Trebuie să fi fost doctorul Serafim Pâslaru!”
Medicul Serafim Pâslaru – perioada de formare profesională
Născut în 1911 la Câmpulung, Serafim Pâslaru a urmat cursurile Școlii de Băieți Nr. 2 din orașul natal și a absolvit clasa a IV-a cu media 9,86, cea mai mare din întregul județ Muscel. A făcut apoi cursul inferior (clasele gimnaziale) la Liceul „Dinicu Golescu”, unde în al doilea an de studiu a primit un premiu de 1000 de lei de la filantropul Luca Paul pentru că obținuse cea mai mare medie dintre toți elevii școlii. Cursul superior de liceu l-a continuat la Liceul „George Barițiu” din Cluj-Napoca, unde a dat și examenul de bacalaureat.
Medicul Serafim Pâslaru (1911 – 1998), profesor de igienă la Școala Normală „Carol I” din Câmpulung
Tânărul studios a urmat apoi Facultatea de Medicină din București, iar la sfârșitul studiilor a devenit medicul Pensionului de Băieți „Sf. Gheorghe” de pe Calea Victoriei. Din anul 1940 și până în 1953 a funcționat ca medic al internatului Școlii Normale „Carol I” din Câmpulung, fiind totodată și profesorul de igienă al școlii.
Bun mânuitor al arcușului (încă din timpul liceului luase lecții de vioară cu Jean Bobescu, venit ca profesor la Conservatorul din Cluj prin recomandarea lui George Enescu), înzestrat și cu talent literar, tânărul medic a publicat poezii în câteva dintre revistele interbelice, între care „Universul literar” (1936), „România literară” (1937) și „Convorbiri literare” (1939).
Anii de prigoană
După instaurarea regimului comunist, medicul Serafim Pâslaru a fost arestat la 23 decembrie 1957, fiind acuzat că în anul 1955 ar fi acordat ajutor, în casa unor cunoscuți de-ai săi, unui bolnav fugar. Bolnavul se numea Ion Şerban şi era urmărit de mai mulți ani de Securitate pentru că îi sfătuise pe ţărani să nu-și dea pământurile pentru a se înscrie în colectiv, așa cum erau forțați de autorități. Denunțat la Securitate, arestat și judecat de Tribunalul Militar Pitești, medicul Serafim Pâslaru a fost condamnat pentru „favorizarea infracţiunii” la 15 ani de muncă silnică, confiscarea averii și degradare civică timp de șapte ani.
Medicul Serafim Pâslaru în 1967, după ieșirea din detenția politică
După arestarea fraţilor Toma și Petre Arnăuţoiu, membri ai grupului de rezistență anticomunistă condus de colonelul Gheorghe Arsenescu, în 1958 Serafim Pâslaru a fost din nou anchetat, fiind acuzat de „omisiune de denunţ” pentru că în septembrie 1954, trimis de Inspectoratul Sanitar al judeţuluiArgeş să ofere consultaţii unor muncitori forestieri, dăduse medicamente unor partizani din grupul fraților Arnăuţoiu.
Scăpat ca prin minune de a fi executat, după cum ceruse procurorul Tribunalului Militar din Pitești, Serafim Pâslaru a îndurat astfel, timp de opt ani, regimul de tortură din închisorile Jilava, Văcărești, Gherla și Dej. În 1964 a fost pus în libertate, pe baza decretului de grațiere a deținuților politici.
„Fără condei”: versuri cusute pe feşe medicale, în infirmeria închisorii
După ce a ieșit din temniță, medicul Serafim Pâslaru, un pasionat de poezie, a publicat un volum cu poezii din perioada detenției, pe care l-a intitulat „Fără condei”. De ce a ales fostul deținut politic acest titlu? Pentru că nu a existat niciodată între zidurile reci și umede ale închisorii hârtie și creion, după cum niciodată niște versuri nu au putut fi așternute în temniță pe o pagină. Dar a existat altceva, care în recluziune a ținut loc uneltelor scrisului: aceasta a fost memoria!
Volumul „Fără condei” în vitrina dedicată medicului-deținut Serafim Pâslaru, donație a fiicei sale Simona Ciurumelescu. „Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței” – Sighetul Marmației. Foto: A. S.
Nicolae Oprescu, fostul său elev la Școala Normală „Carol I” din Câmpulung, șeful de promoție al seriei 1944, relatează în volumul „Amintiri din viața de normalist” (2004):
Este interesant volumul de poezii „Fără condei” pe care l-a scris după ieșirea din temniță. Ne povestea că în fiecare dimineață și în fiecare seară, condamnatul Serafim Pâslaru repeta în chip de rugăciune, poeziile sale, pentru a le păstra în memorie (neavând voie să aibă creion și hârtie), pentru atunci când va ieși din închisoare. De aceea, titlul „Fără condei” este sugestiv.
În afară de memoria excepțională, pentru ca să nu-și „piardă” versurile din închisoare, medicul Serafim Pâslaru a găsit o metodă unică, nemaiîntâlnită: și-a „scris” versurile cosându-le din ață, cu un fir de sârmă smuls dintr-o mătură, pe feșe de la infirmerie. A făcut asta în timp ce lucra ca deținut la infirmeria închisorii Jilava!
Interviu cu Serafim Pâslaru despre anii detenţiei politice
Într-un interviu, realizat de Laurenția Axente în 1996 și păstrat în Arhiva de Istorie Orală a „Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței” de la Sighetul Marmației, fostul deținut politic Serafim Pâslaru mărturisea:
Nu ai hârtie, nu ai creion, nu ai nimic, dar pentru că am auzit că acolo la închisoare alţii au făcut versuri, din minte, fără hârtie, fără condei, m-am apucat să fac şi eu la fel. Şi azi am făcut, mâine am făcut, dar bineînţeles că trebuia să le ţin minte.
Dar cum să le ţin minte? Am luat faşa de la picior cu care fusesem legat la Spitalul Văcăreşti, unde fusesem operat, am spălat-o frumos şi cu aţă, scoasă din faşă, am cusut literele pe fire în această faşă şi am scris unele versuri ca să nu le uit. Faşa am legat-o din nou de picior pentru că nu avem voie de la securişti să mă prindă cu astfel de lucruri şi dacă venea la un control și mă vedea pansat, legat, nu ştia ce am scris eu pe faşă cu acul. Și aşa am realizat să pot scrie pe un bandaj întreg pentru a înregistra aceste versuri.
Totuși Serafim Pâslaru nu putea să aibă atât de multe feșe încât „să scrie” cu un fir de sârmă toate versurile pe care le născocea în mintea sa. Care a fost soluția? În continuarea interviului, medicul își amintește:
Dar cei din jur mi-au spus: “Dragă doctore, lasă că învăţ o poezie, două, trei şi când am să ies de aici din puşcărie, pentru că Dumnezeu trebuie să ne ajute să scăpăm unul sau doi cu viaţă, venim şi le dictăm pe ale dumitale ca să nu le pierzi!”
Fotografie și versuri ale medicului Serafim Pâslaru, donație a fiicei sale Simona Ciurumelescu. „Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței” – Sighetul Marmației. Foto: A. S.
Când am fost în 1964 eliberaţi pe baza decretului de graţiere a deţinuţilor politici, mi-a trimis (un coleg de detenție, n.ed.) toate poeziile învăţate de el şi scrise acasă. Eu la rândul meu le aveam pe cele pe care le scrisesem pe faşă, pe cele pe care mi le aduceam aminte și am adunat toate aceste versuri cu dorinţa mea expresă să le public cândva.
***
Volumul „Fără condei”, în care Serafim Pâslaru și-a adunat versurile „păstrate” în memorie, dar și în memoria altor deținuți politici, tovarăși de suferință cu el în închisoare, a apărut la editura „Fronde” în 1995. Alte poezii le-a publicat în Elveția, cu o prefață de Vintilă Horia, figură marcantă a exilului românesc.
Medicul Serafim Pâslaru, frate al profesorului de franceză câmpulungean Haralambie Pâslaru, renumit și el pentru cunoștințele enciclopedice și memoria ieșită din comun, a trăit până în anul 1998. Către sfârșitul vieții, a dăruit bani Episcopiei Argeșului și Muscelului pentru construcția unei biserici în satul părinților săi și a donat Școlii Normale „Carol I” din Câmpulung întreaga sa bibliotecă.