După „Sculpturi de fum” (2018) şi „Păstor de nori” (2023), profesorul Paul Mateoiu a prezentat publicului muscelean, în cadrul unui eveniment organizat la Galeria „Arta”, al treilea volum de versuri intitulat „Hoinar prin lume”. Inspiraţia a găsit-o în călătoriile întreprinse împreună cu familia, în decursul celor peste 25 de ani de viaţă în străinătate, în special după pensionare. Avându-i alături pe colaboratorii implicaţi în realizarea cărţii, editorul Marius Bascacov şi graficianul Bogdan Petry, autorul coperţii, autorul mărturisea că s-a simţit la acţiunea de lansare a noii sale lucrări ca într-o familie. Ce-i drept, a avut alături soţia, fiul şi câţiva apropiaţi cu legături de rudenie, care au contribuit la asigurarea unei atmosfere familiale, destinse şi potrivite prezentării unui volum intim, dedicat, la fel ca precedentele, sentimentelor care îl leagă de partenera de viaţă de 58 de ani trăiţi împreună. În 2026, Paul Mateoiu şi-a anunţat din nou prezenţa la Câmpulung – literar vorbind -, având în lucru un roman, de data aceasta, a cărui publicare o va încredinţa prietenilor aflaţi alături de el joi, 11 septembrie 2025.
- Paul Mateoiu: „Întotdeauna m-au fascinat anotimpurile, pentru că sunt un termosensibil”
Manifestarea culturală s-a consumat în cadrul expoziţiei lui Bogdan Petry şi a gemenelor sale, Maya şi Zoe, prin intermediul căreia caricaturistul a sărbătorit 60 de ani de viaţă. Un motiv de bucurie în plus pentru Paul Mateoiu de a-şi lansa cartea înconjurat de lucrările a trei artişti, unul consacrat, doi în devenire, care i-au găzduit astfel „mica sa întâmplare literară”, cum a numit autorul acţiunea de lansare a volumului „Hoinar prin lume”.
„Eu şi tatăl lui Bogdan Petry am fost foarte buni prieteni. Sunt cu atât mai bucuros cu cât am reuşit pe repede înainte să fac acest al treilea volum. Nu mai aveam de gând. Trebuia să plecăm spre Geneva, pentru că junioarele noastre, de care eu şi soţia mea, Nuţi, avem grijă, începeau, una, facultatea, cealaltă, liceul. Ele sunt dependente de noi şi noi de ele. Mi-am amânat cu două săptămâni plecarea şi, atunci, am apelat la prietenii mei, Bogdan Petry şi Marius Bascacov, care, într-un galop de sănătate, au reuşit să facă acest volum, să-l aranjeze, să-i dea o faţă comercială şi, în acelaşi timp, artistică. Am avut şi revederea de 61 de ani. Sper ca, la anul, să fie şi un volum de proză, pe care îl pregătesc de un an şi ceva, şi să ne reîntâlnim în acest cadru.”, şi-a anunţat planurile Paul Mateoiu, după „botezul” celui de-al treilea “copil” literar.
Soţii Mateoiu au colindat întreaga Europă şi mai departe de atât, ajungând până în Japonia şi Statele Unite ale Americii. În prima parte a cărţii, scriitorul a încercat să transpună experienţele turistice şi culturale trăite în Europa. A doua parte a dedicat-o anotimpurilor. „Întotdeauna m-au fascinat anotimpurile, pentru că sunt un termosensibil. Nu suport în aceeaşi măsură toate anotimpurile. Mi-e tare dragă primăvara. Vara mă cam năduşeşte, ca să nu spun că, uneori, mă simt ca într-un cuptor. Toamna… se văd roadele şi ale noastre, şi ale câmpurilor, şi ale unei ţări întregi. Iarna, la gura şemineului, avem posibilitatea să citim câte o carte de poezie. Astăzi vă ofer una dintre ele.”, a afirmat autorul.
- Prof. Floarea Aura Şerboiu: „Este în dulcele stil clasic, pentru că păstrează rima, fie ea pereche, fie încrucişată. Şi acest lucru este rarisim în vremea noastră”
Talentul şi preocupările lui Paul Mateoiu în domeniul literar, didactic, jurnalistic, sportiv, muzical etc. au fost evocate de o parte dintre apropiaţii acestuia: profesoarele Floarea Aura Şerboiu şi Lavinia Bădulescu, sculptorul Radu Adrian, pictorul şi restauratorul Maria Popescu Dragomir şi una dintre fiicele lui Bogdan Petry, care a lecturat deja poeziile proaspăt publicate.
Dintre alocuţiunile invitaţilor, am ales a prezenta cititorilor mesajele doamnei profesor de Limba şi Literatura Română Floarea Aura Şerboiu şi graficianului Bogdan Petry.
„Participăm cu multă emoţie şi bucurie la acest moment cultural, ca o sărbătoare a sufletului şi a minţii. Domnul profesor de Limba Română Paul Mateoiu mi-a fost coleg de generaţie şi, făcând o incursiune peste ani, îmi amintesc că am dat examenul de definitivat la Bucureşti împreună şi l-am trecut cu succes. Ani buni s-au scurs, care au însemnat cariera noastră, apoi anii de pensie. Dar să adăugăm la calităţile deosebite ale domnului profesor, cu un larg orizont cultural, şi faptul că era un renumit comentator sportiv, cu vocaţie deosebită, care ştia să strecoare în sufletele sportivilor şi ale participanţilor emoţii şi trăiri adânci. Această latură îi îmbogăţeşte paleta cu vocaţii deosebite şi în muzică. Iată dovada, un talent deosebit, de care iau acum aminte şi nu pot să mă refer la universul deosebit emoţional al creaţiilor domniei sale, pentru că vreau ca în tihnă să citesc şi să meditez la cele scrise. Dar remarc structura strofică deosebită şi aş putea spune că este în dulcele stil clasic, pentru că păstrează rima, fie ea pereche, fie încrucişată. Şi acest lucru este rarisim în vremea noastră, când versurile albe, poezia ermetică şi greu de înţeles sunt pe toate mesele librăriilor şi în toate ocaziile. E modernă, într-adevăr, o studiem, am studiat şi noi poeţii moderni ai anilor ’60, dar iată că acest reviriment ne umple sufletul de bucurie şi arată că trăieşte acest filon emoţional, structura aceasta clasică, cu versurile bine aşezate, cu rimă, cu ritm, care merg la sufletul cititorului şi îi îmbogăţesc mintea şi sufletul. Domnul profesor Paul Mateoiu este un familist deosebit, un tată exemplar, care şi-a educat copiii şi nepoţii cu multă pricepere şi, de aceea, au ajuns oameni de preţ. Pentru toate acestea îl felicit, şi pentru “copiii” literari, dar şi pentru copiii proprii, şi îi doresc tinereţe fără bătrâneţe la o perioadă fecundă de creaţie şi pe viitor. Să ne îmbogăţească venirile la Câmpulung cu astfel de daruri deosebite de minte şi suflet. Şi, împreună cu doamna profesoară Nuţi Mateoiu, să aibă viaţă lungă, fericită şi să se bucure de realizările vieţii dumnealor, de copii şi nepoţi.”, a transmis prof. Floarea Aura Şerboiu.
- Bogdan Petry: „Mă aşteptam să scrie proză. O proză umoristică savuroasă, pe care sper s-o scrieţi”
„Îl cunosc pe domnul Paul de 59 de ani. Tatăl meu a fost foarte bun prieten cu domnul Paul, chiar au lucrat împreună, au făcut ziare împreună, aici, în Câmpulung. De câte ori se întâlneau, jovialitatea exploda. Pe domnul Paul nu poţi să ţi-l închipui trist… nu v-am văzut niciodată foarte trist. Niciodată! Totdeauna este foarte optimist, foarte radiant în optimismul lui. Pentru noi era un fel de simbol al bunei dispoziţii, al umorului voluntar, de bună calitate. De câte ori se întâlnea cu tata, numai în glume o ţineau. Era ceva savuros. Sunt multe amintiri nemaipomenite care mă leagă de el, am şi colaborat cu domnul Paul când era director de revistă. M-a surprins când am văzut primul volum de poezie, pentru că eu nu ştiam că dumneavoastră scrieţi poezie. A făcut teatru… dar poezia fiind un domeniu al unei anumite sensibilităţi, mă aşteptam să scrie proză. O proză umoristică savuroasă, pe care sper s-o scrieţi, pentru că se pierd nişte lucruri. Când i-am citit poezia, am rămas surprins într-un mod plăcut de profunzimea temelor şi dibăcia scrisului. La fiecare volum întâlneşti aceste perle, care au stat o vreme ascunse.”, a afirmat Bogdan Petry, angajându-se să realizeze coperta şi pentru volumul care va fi lansat vara viitoare, la Câmpulung.
Ultima parte a manifestării a fost dedicată unui moment delicat asigurat de soţii Mateoiu, care au citit împreună câteva versuri de-o sensibilitate aparte, dovadă a legăturii puternice a celor doi. Publicului lansării de carte i-a fost împărtăşită surpriza pe care Bogdan Petry i-a făcut-o lui Paul Mateoiu: o caricatură alb pe fond negru, o provocare pentru un grafician, după cum spunea artistul. Surpriza suplimentară a constituit-o ruptura produsă, în timpul transportului, într-o margine a lucrării, rezolvată artistic de Petry prin „înfigerea” unui cuţit în mâna scriitorului, ca o sugestie pentru o scriere ceva mai săltăreaţă, chiar “înţepătoare”.
Caricatura lui Bogdan Petry se adaugă celei pe care Paul Mateoiu o are de la tatăl acestuia, Marian Petry, realizată cu mai bine de 50 de ani în urmă. Ne alăturăm şi noi îndemnului celor care au răsfoit cartea de a o procura, pentru a vă bucura mintea cu o lectură duioasă, potrivită pentru zilele de toamnă, cu melancolie şi dor de primăvară şi tinereţe.