În dimineaţa zilei de marţi, 29 iulie 2025, pe aleea pietonală din Piaţa Primăriei, aproape de chioşcul de ziare de lângă Muzeul Municipal Câmpulung, cineva a considerat oportun să mute o bancă de pe poziţia sa firească şi s-o urce, cu totul, direct pe soclul destinat, aparent, odihnei trecătorilor sau, poate, doar esteticii urbane. Cu un efort considerabil şi o doză de imaginaţie, banca a ajuns într-un loc în care nicio autoritate nu o pusese – dar nici nu pare grăbită s-o ia înapoi.
- Este doar o piesă de mobilier urban… sau un nou tip de protest tăcut? O invitaţie la contemplare? Un semn că spiritul civic se exprimă, uneori, involuntar?
Şi pentru că surdul nu vine niciodată singur, tot în aceeaşi zonă, privirea este atrasă de o mică „instalaţie” pe acelaşi soclu: câteva bucăţi de piatră, perfect aranjate în jurul unei frunze uscate. Nu ştim dacă avem de-a face cu o operă minimalistă de artă urbană. Totuşi, sunt fragmente din granitul folosit de muncitorii lui Răuţoiu în lucrarea de reamenajare a centrului civic. Fragmente care fie au fost sparte de cineva cu intenţie, fie s-au desprins singure – poate obosite de atâtea ierni, ploi sau, mai probabil, de calitatea îndoielnică a execuţiei. După cum s-a scris în repetate rânduri, degradarea accentuată a Pieţei Primăriei a început nu la ani distanţă, ci aproape imediat după finalizarea lucrărilor de modernizare. Dacă acele bucăți de granit au fost sparte cu intenție, atunci avem de-a face cu un act de nesimțire. Să distrugi ce s-a făcut – fie și prost – doar pentru că poți, arată cât de adânc s-a instalat nepăsarea și cât de confortabil se simt unii în mocirla lipsei de respect. Nu e o glumă, nu e o formă de protest și, cu siguranță, nu e „artă urbană”. E pur și simplu tupeu. Iar dacă autoritățile nu sunt în stare să identifice astfel de indivizi, atunci nici sistemele de supraveghere, nici reabilitările făcute în batjocură nu mai au nicio valoare.
Singura instituţie care ar putea oferi un răspuns este Poliţia Locală, prin intermediul sistemului de supraveghere video. Însă, până atunci, banca rămâne cocoţată acolo, parcă amuzată de poziţia sa nouă, iar granitul ciobit, aranjat cu migală, îşi aşteaptă poate recunoaşterea ca instalaţie artistică temporară.
Robert Adrian ȘTEFAN
