Imaginea este simplă: nişte cărţi aruncate lângă tomberon. Ne-a trimis-o o cititoare, însoţită de un mesaj la fel de tăios ca imaginea: „La ghena de gunoi din Vişoi, lângă noul mall”. Atât. Dar ce să mai adaugi când poza spune tot? Cărţi care altădată umpleau minţi, acum umplu tomberonul.
Nu ştim dacă s-a îndurat cineva să le adune, să le ducă acasă, să le răsfoiască măcar. Probabil nu. Mai uşor este să strâmbi din nas decât să deschizi o carte. Dar ştim sigur că în oraş s-au făcut eforturi. La Romarta, pe băncile din centru, s-au montat cutii speciale în care poţi găsi câteva cărţi de citit cât stai la soare. Nu, nu pentru foc. În teorie, împrumutai cartea şi o aduceai înapoi. În practică? S-au evaporat. Cutiile, umplute de Biblioteca Municipală „Ion Barbu”, s-au golit imediat. Nu pentru că ar fi crescut brusc apetitul pentru lectură în Câmpulung, ci pentru că… gratis este bun la orice. Mai puţin la citit.
Educaţia este clar pe tobogan, într-un oraş în care unii distrug locuri abia amenajate, iar ceilalţi trec pe lângă, fără să clipească. Nu-i de mirare că nimeni nu s-a deranjat să mute cărţile într-un loc mai potrivit. „Lasă că face altul” este deviza. Din păcate, „altul” nu vine. Iar cărţile? Rămân în praf, noroi şi mizerie – exact unde, probabil, le-ar vrea şi unii dintre cei care le-au aruncat.
Ce înseamnă, totuşi, o carte? Pentru unii, un univers. Pentru alţii, o bucată de hârtie bună de aprins grătarul. Poate că este timpul să ne uităm în oglindă, nu în tomberon, şi să ne întrebăm sincer: în ce fel de oraş vrem să trăim? Unul în care cultura este aruncată la gunoi sau unul în care măcar ne facem că ne pasă?
Astăzi, 29 iulie 2025, la două zile diferență, cărțile nu mai erau.
Robert Adrian ŞTEFAN
