S-a stins din viaţă, după o grea suferinţă, domnul Gabriel Cotenescu, la data de 24 iunie 2025. A fost o personalitate luminoasă a Câmpulungului, lăsându-ne cu o admirabilă moştenire spirituală. Un orizont vast, folosofic şi teologic, un temperament activ, energic, cu o viziune profundă asupra lumii şi a vieţii, dar şi cu o sensibilitate remarcabilă – acesta a fost domnul Gabriel Cotenescu.
L-am cunoscut în calitate de colaborator, la revista „Carte de la Curtea cea Veche”, editată de prestigioasa familie ing. Aurel-Sergiu Monea şi soţia sa, Constanţa Monea.
Revista s-a remarcat prin înalta sa ţinută, ca abordare tematică, informare şi exprimare deosebită a colaboratorilor-redactori.
Domnul Gabriel Cotenescu a contribuit fundamental la valoarea informativă, artistică şi atitudinală a revistei, prin diversitatea temelor abordate şi tratarea or cu o remarcabilă profunzime şi sensibilitate: „Anon Pann, între sacru şi profan”, „Erasmus de Rotterdam”, „Rugăciunea”, „Giovanni Pico della Mirandola”, „Sfântul Toma de la Aquino – 740 de la naştere”, „Ultimul poet cu satu-n glas, Esenin”, „Cugetarea sacră la poetul Eminescu”, etc.
Evocarea figurilor emblematice ale culturii naţionale şi universale, comentariile ample şi docte privind muzica-artă definitorie a armoniei şi a sensibilităţii sufletului uman, creaţia sa poetică, lirică, originală – iată numai câteva aspecte ilustrative pentru activitatea domnului Gabriel Cotenescu, ca autor al unor numeroase articole ale sale, care au venit totdeauna cu un suflu nou, energic şi permanent tânăr, în câmpul literaturii, ca domeniu esenţial al revistei „Carte de la Curtea cea Veche”.
În calitatea de coleg-colaborator, domnul Gabriel Cotenescu era de o rară modestie şi distincţie remarcabil prin seriozitatea discuţiilor, umorului fin, spiritual, totdeauna privind comparativ cu lumea de ieri şi de azi, evoluţia ei, în plan naţional şi universal.
Domnul Gabriel Cotenescu va rămâne o personalitate aparte a vieţii culturale muscelene, prin admirabila sa contribuţie spirituală la frumuseţea şi bogăţia patrimoniului nostru, cu adânci rădăcini teologice, filosofice şi literare.
Am constatat înalta apreciere de care a avut parte domnul Gabriel Cotenescu post-mortem, prin participarea la serviciul religios a unui sobor de preoţi, care ne-au impresionat profund, prin corul sfinţiilor-lor la răspunsurile liturgice, de o armonie cu adevărat în bună tradiţie bizantină.
Evocarea celui ce s-a stins din viaţă, prin amintirile colegilor teologi, care l-au numit „fratele-diacon”, prin oficiul religios săvârşit de întreg soborul de preoţi – totul ne-a adus nouă, participanţilor, vibraţii puternice pentru care le suntem recunoscători, cu mulţumiri.
Astfel s-a încheiat existenţa regretatului domn Gabriel Cotenescu, într-o apoteoză de căldură şi lumină, pe potriva sufletului său nobil.
Prof. Lavinia-Simona Bădulescu, 28 iunie 2025