„Viaţa şi moştenirea Sarmisei Bilcescu – Alimăneştianu” au fost dezvăluite publicului muscelean graţie celor patru ani de cercetare susţinută „investiţi” de Sanda Safta într-o lucrare dedicată unei personalităţi insuficient cunoscute, în ciuda rolului său în epocă. „Prima femeie doctor în Drept şi prima femeie avocat din Europa” sunt referinţele cele mai populare despre „subiectul” fascinant ales de Sanda Safta, muzeograful şef al Secţiei de Etnografie şi Artă Populară a Muzeului Municipal Câmpulung, a-l dezvolta într-o lucrare de colecţie pentru bibliotecile pasionaţilor de istoria Muscelului. Strădaniile Sandei Safta au constat în cercetare de arhivă, corespondenţă cu Biblioteca Universitară din Franţa, pentru a obţine teza de doctorat a Sarmisei Bilcescu – Alimăneştianu, muncă de teren etc., eforturi care au generat un rezultat de calitate, prezentat publicului astăzi, 28 iunie 2025.
Evenimentul de lansare a lucrării, la Secţia de Etnografie şi Artă Populară Câmpulung, i-a avut ca invitaţi pe Ionuţ Gheorghe, directorul Muzeului „Teohari Antonescu”, contributor de bază la realizării cărţii, şi Anemari Monica Negru, consilier superior la Arhivele Naţionale ale României. Vom reţine în deschiderea articolului concluzia Monicăi Negru, cea care prefaţează volumul Sandei Safta: „Viaţa şi moştenirea Sarmisei Bilcescu – Alimăneştianu” este o lucrare complexă, importantă şi necesară în sfera istoriei femeilor din România, un model de lucrare ştiinţifică, bogat documentată, inedită, care sperăm să inspire şi să genereze noi cercetări în domeniu.”
- Muncă şi pasiune într-o lucrare care împlineşte cariera profesională a Sandei Safta
Lansarea acestui volum muncit a constituit o împlinire profesională a carierei dr.Sandei Gabriela Safta. Bucuroasă să împartă cu oaspeţii săi câteva clipe de evocare a unei „femei care a scris istorie prin faptele şi operele sale”, autoarea cărţii a realizat o prezentare a acestei „deschizătoare de noi drumuri, care a reuşit să facă cunoscut numele României pe plan mondial de două ori”. „Prima dată în anul 1890, pe data de 12 iunie, când a fost singura femeie care a susţinut teza de doctorat despre condiţia legală a mamei în Dreptul roman şi francez, într-o societate în care puterea era a bărbaţilor, reuşind astfel să rupă cutumele societăţii. A devenit prima femeie doctor în Drept din lume şi prima femeie avocat din Europa. O femeie care a luptat din tinereţe, începând cu această teză de doctorat, pentru drepturile şi emanciparea femeii în societate.”, a afirmat Sanda Safta.
Al doilea context în care a făcut cunoscut numele României în lume l-au constituit expoziţiile internaţionale organizate de ea, pe lângă cele interne, ale asociaţiilor şi societăţilor din care făcea parte. „Aceste expoziţii conţineau piese produse de industria casnică, realizate prin hărnicia sătencelor.”, spunea Sanda Safta despre acţiunile găzduite în ţări din Europa şi nu numai. Unele dintre aceste expoziţii au ajuns la Tel Aviv şi la Shanghai.
Autoarei i-a plăcut atât de mult subiectul, încât a pus o parte din sufletul său în paginile care abundă de informaţie culeasă din arhivele instituţiilor, din presa veche, de pe teren, întreprinzând deplasări în localităţile în care se află proprietăţi ale familiei Bilcescu – Alimăneştianu. „După 80 de ani, lucrarea scoate la lumină multe aspecte necunoscute chiar nouă, muscelenilor. A fost o personalitate puternică, un model intelectual, dar a fost şi soţie, şi mamă, şi prietenă desăvârşită. În primul rând, prietenă desăvârşită a Reginei Maria, pentru care a învăţat limba engleză şi a predat lecţii de limba română, devenind astfel prietene până la sfârşitul vieţii. A fost o luptătoare, o femeie dârză, energică, muncitoare, pentru că ziua ei de muncă începea la ora 6.00 şi se încheia la 12.00 noaptea. A fost o femeie generoasă, filantroapă, un umăr de sprijin pentru cei care îi cereau ajutorul. A îndemnat şi a luptat foarte mult pentru ştiinţa de carte. Ca mărturie avem şi astăzi edificii de care ne bucurăm în continuare, de care beneficiem, în zona noastră: şcolile construite. A fost un exemplu demn de urmat de către alte femei, pentru că pe urmele ei a călcat Ella Negruzzi, care a devenit prima femeie avocat din Europa cu dreptul de a pleda. Sarmisa Bilcescu – Alimăneştianu nu a reuşit niciodată să pledeze, dar a oferit consultaţii gratuite.”, a expus Sanda Safta câteva dintre calităţile care au impus această femeie remarcabilă în rândul personalităţilor marcante ale României.
Autoarea a explicat apoi titlul cărţii „Viaţa şi moştenirea Sarmisei Bilcescu – Alimăneştianu”. „De ce „moştenirea”? Sarmisa Bilcescu – Alimăneştianu a fost foarte bogată, dar moştenirea a împărţit-o cu semenii săi. Deţinea aproape 8.000 de hectare de pământ, multe imobile şi resurse financiare importante. A dăruit cât a putut, pentru ca numele ţării în care s-a născut, a crescut şi a locuit să devină cunoscut pe întreg mapamondul. Cercetând trecutul acestei femei celebre, am descoperit şi alte amănunte inedite din viaţa personală, probleme pe care le-a înfruntat, de-a lungul deceniilor, cu statul, faptele şi operele de binefacere mai puţin cunoscute, nefiind toate exemplificate până acum. Am cunoscut o latură a femeii Sarmisa Bilcescu, a soţiei, a mamei şi a avocatului. Pentru nenumăratele acte de caritate şi operele de binefacere a fost supranumită „mama celor necăjiţi şi lipsiţi şi sprijinul studenţimii muscelene”. În anul 1890, a primit distincţia de „Ofiţer al Academiei din Paris” şi a fost decorată, în anul 1909, cu medalia „Răsplata Muncii”, clasa I, cu ocazia inaugurării Şcolii din Bilceşti.”, a continuat expunerea Sandei Safta despre somitatea elogiată.
- Sanda Safta: „Şi eu pot să recunosc că, şi astăzi, Sarmisa Bilcescu – Alimăneştianu trăieşte în cămările inimilor noastre”
Finalul mesajului Sandei Safta a fost rezervat unui articol publicat în ziarul „Viitorul”, ediţia din 6 octombrie 1935, după moartea filantroapei muscelene. „Despre generozitatea, sfaturile şi ajutoarele constante ale Sarmisei Bilcescu – Alimăneştianu faţă de contemporanii din Bilceşti amintea cu recunoştinţă doctorul muscelean Ion D. Ţicăloiu.”, a anunţat autoarea secvenţa dedicată lecturii articolului de acum 90 de ani, care i-a produs o impresie atât de puternică, încât a dorit s-o transmită şi publicului său.
„În amintirea doamnei Sarmisa Bilcescu – Alimăneştianu. A trecut, atâţia ani, nebăgat în seamă, un amănunt, care, azi, arată, în lumina adevărată, pe Doamna şi legăturile dânsei cu noi, cei slabi şi însetaţi după o povară bună, după un sprijin şi după un ajutor: casa Doamnei de la Bilceşti n-are împrejmuire; n-are nici poartă. Doamna care a trecut, acum, la cele veşnice, s-a dorit, totdeauna, aproape de noi şi în miezul nevoilor şi bucuriilor noastre. Dânsa, de când o ştie lumea, n-a cunoscut şi n-a recunoscut răgaz, care s-o despartă ţinând-o departe, de noi, muşcelenii.
Bucuriile noastre, păsurile noastre şi izbânzile noastre au fost bucuriile, păsurile şi izbânzile dumneaei, Doamna noastră trăia pentru plăcerea de a ne face bine şi de a ne ajuta; pentru plăcerea de a ne îndruma, ca un voinic, pe drumul, care duce la propăşirea noastră şi a tării. Şi să nu se uite; Doamna nu primea, drept recunoştinţă, nimic, ce nu însemna muncă dârză şi cinste românească.
Zadarnic, o vom mai căuta, de acum încolo, la curtea fără împrejmuire şi fără poartă de la Bilceşti. Întruchiparea bunătăţii şi a înţelegerii bucuriilor şi nevoilor noastre, Doamna s-a pristăvit. Dânsa nu mai porunceşte, nu mai îndeamnă, nu mai ajută! Doamna nu mai insuflă dragoste de viaţă, trăită după datorie şi în muncă cinstită.
Doamna noastră s-a pristăvit întru Domnul, dar n-a murit; dânsa trăieşte în cămara inimilor noastre, luminată de razele bucuriilor, ce ne-a căşunat, şi de iubirea, ce ne-a dovedit. Doamna rămâne, pentru totdeauna, la Bilceşti, unde venea vara, ca să se odihnească, ostenind pentru noi, cei împovăraţi.”, scria dr. Ion D. Ţicăloiu.
„Şi eu pot să recunosc că, şi astăzi, Sarmisa Bilcescu – Alimăneştianu trăieşte în cămările inimilor noastre. Prin faptele şi operele sale, când societatea era în curs de schimbare, nu numai ea, în toată această luptă aprigă cu societatea, pentru drepturile şi emanciparea femeii, a fost sprijinită şi ajutată de familia ei, de părinţi, de soţ, Constantin Alimăneştianu, inginer de mine şi absolvent al Şcolii Superioare de Mine din Paris, deputat de Muscel şi prefect de Ilfov, de fiul lor, Dumitru Alimăneştianu, la fel şi el, inginer de mine, absolvent al Şcolii Superioare de Mine din Paris şi om politic. Prin implicarea familiei pe plan politic şi numeroasele acţiuni caritabile au contribuit la creşterea nivelului de trai în mediul rural, la emanciparea socială şi culturală a femeilor. Sarmisa Bilcescu – Alimăneştianu a avut o intensă activitate profesională, a fost membră fondatoare a multor societăţi, secretară, casieră, dar şi preşedinte.”, a încheiat Sanda Safta prezentarea despre o femeie valoroasă şi o familie ale cărei idei inovatoare „au dus la evoluţia economică a ţării, mai ales că au contribuit financiar la dezvoltarea învăţământului şi la promovarea artei tradiţionale româneşti”.
Cartea structurată pe trei capitole are inserate câteva fascicule din teza de doctorat de 508 pagini, traduse în premieră în lucrarea Sandei Safta. Documentarea pentru această lucrare deosebită, care abordează un subiect complex, n-a fost uşoară. Managerul Alexandru Oprea a punctat dificultăţile întâmpinate de autoare la unele dintre instituţiile statului. „Mai ales vorbim despre autorităţi locale. Mergi la o primărie şi spui că faci o cercetare pentru un muzeu, nu e pentru profit (…). Pur şi simplu, preferă să nu-ţi răspundă, cu toate acreditările posibile. Această cercetare ar fi putut să fie mult mai exhaustivă fără aceste rezistenţe de a da informaţii, care, prin natura lor, sunt publice. Plus că au şi o sută de ani, nu se mai pune problema vreunui moştenitor care să-l lase pe primar fără fâneaţa dată „nepotului”.”, a afirmat, la finalul evenimentului, directorul Alexandru Oprea.
Magda BĂNCESCU