Foto: Constantin Baraschi la 52 de ani.
În primăvara anului 1979, colonelul dr. Dumitru Baciu primea la cutia poștală a locuinței sale de pe strada Doctor Joseph Lister din București o scrisoare trimisă de Primăria Câmpulung. Era o invitație oficială din partea Comitetului Orășenesc de Partid, unde se specifica: „Cu ocazia celei de-a VII-a ediții a «Armindenului Muscelean», vă rugăm a ne onora cu prezența dvs., luni 30 aprilie 1979, dată la care are loc dezvelirea bustului artistului poporului Constantin Baraschi”.
- Necesitatea existenţei unui bust al lui Constantin Baraschi
Sculptorul Constantin Baraschi se stinsese din viață în 1966, iar soţia sa, Elly, născută Xenakis, în 1973. În anul 1977, Dumitru Baciu hotăra să îi trimită Ioanei Baraschi, fiică a celor doi, o scrisoare în care îi mărturisea necesitatea existenței unui bust al lui Constantin Baraschi în Grădina Publică din Câmpulung, întregind astfel „galeria” altor figuri ilustre ale orașului:
„Mult stimată doamnă Baraschi,
Vă cer iertare dacă rândurile de față vă vor surprinde sau dacă vor avea, poate, alt efect decât cel scontat. Deși doream de multă vreme să vă scriu, am ezitat. Însă o scurtă notiță pe ultima pagină a «României libere» de azi, 3. II. 1977, mi-a curmat orice îndoială. Notița glăsuia astfel:
«Henry Moore, cel mai mare sculptor britanic contemporan, și-a oferit toate lucrările care se mai află în posesia sa națiunii britanice».
Foto: „Constantin Baraschi într-un moment de contemplație a operei săvârșite”. Fotografie din revista „Realitatea ilustrată”, 1940.
Sunt câmpulungean și iubitor de artă. În această calitate, am nutrit și nutresc în continuare o deosebită apreciere și admirație pentru opera artistică a tatălui dumneavoastră, fapt ce m-a determinat să-i dedic un portret omagial, făcând parte dintr-o galerie de portrete muscelene, care sper că vor vedea, într-o zi, lumina tiparului. Textul lui, poate, se găsește în hârtiile rămase de la regretata și distinsa dumneavoastră mamă, pe care am avut cinstea s-o cunosc în ultimul an al vieții sale.
Anul trecut, luând parte la inaugurarea bustului lui Tudor Mușatescu la Câmpulung, reîntors la București, mi-am permis să vă fac o vizită și să vă propun ca – pentru imortalizarea memoriei aceluia care, născut în orașul Câmpulung, a devenit unul dintre marii noștri sculptori – să dăruiți autoportretul său orașului, spre a fi așezat în Grădina Publică, alături de ceilalți valoroși fii ai Câmpulungului”.
- Argumente pentru o statuie a sculptorului Constantin Baraschi
Ideea de a amplasa în Grădina Publică din Câmpulung o statuie a sculptorului Constantin Baraschi, ca să existe alături de alte statui ale unor câmpulungeni de prestigiu, îi aparținuse lui Dumitru Baciu încă de mai înainte, dar nu se materializase. Ca urmare, doctorul Baciu continuă scrisoarea către fiica lui Constantin Baraschi cu mai multe argumente, pentru ca inițiativa prezenței unei statui a sculptorului în Grădina Publică să poată fi dusă până la capăt:
Foto: Bustul lui Constantin Baraschi, dezvelit în anul 1979. Grădina Publică din Câmpulung.
„În afară de importanța evocatoare, donația ar fi avut darul de a înfățișa câmpulungenilor și tuturor vilegiaturiștilor una dintre cele mai realizate creații ale maestrului Baraschi, demonstrație a marelui său talent de portretist în bronz și marmură.
Din păcate, aflu cu regret că, deși ați avut intenția să puneți în practică această sugestie, problema nu a fost perfectată din cauza unor diferențe de păreri între dumneavoastră și Primăria orașului Câmpulung, în legătură cu condițiile donației.
Nu sunt în măsură să apreciez justețea condițiilor dumneavoastră sau ale Primăriei, însă consider o mare pierdere pentru oraș nerealizarea acestui proiect.
De asemenea, îmi permit să cred că a dona acest bust orașului, indiferent de orice condiție, ar fi pentru fiica marelui Baraschi un gest care ar onora-o, în calitate de fiică și moștenitoare a înclinațiilor artistice ale tatălui său – înclinații transmise prin sânge, poate mai prețioase, într-un anumit fel, chiar decât lucrările moștenite pe temeiuri legale.
În orașul natal al sculptorului Baraschi, în care nu există dintre creațiile sale decât statuia lui Bălcescu și Christul de la monumentul său, acest bust ar umple un mare gol.
Să nu uităm că în București există un muzeu Cornel Medrea, la Constanța, un muzeu Ion Jalea etc.
Oare acela care a binemeritat titlul de Artist al Poporului, pentru tot ce a creat, nu ar avea dreptul și el la un loc de cinste în mijlocul orașului său de baștină, de unde au pornit primii săi pași spre glorie? Dacă un veritabil muzeu nu este posibil, măcar o secțiune muzeală dedicată lui nu ar putea fi realizată?
Sper că nu-mi veți lua în nume de rău această intervenție și că veți înțelege că dorința exprimată nu este numai a mea, ci și a miilor de cetățeni ai orașului Câmpulung – care, spre deosebire de mine, nu au avut îndrăzneala sau poate nu au știut cum să-și exprime gândurile.
Foto: Constantin Baraschi (1902-1966). Fotografie cu autograf.
În speranța că dorința noastră, a tuturor celor care ne mândrim cu faptul de a fi concetățenii marelui Baraschi, va deveni o realitate și că fiica sa, moștenindu-i talentul, îi va călca pe urme și în ceea ce privește perseverența către cucerirea culmilor artei, vă rog să primiți asigurarea deosebitelor mele considerații și respectuoase omagii.
Colonel doctor Dumitru Baciu”
- Discursul lui Dumitru Baciu la inaugurarea bustului lui Constantin Baraschi
Demersul lui Dumitru Baciu pe lângă fiica lui Constantin Baraschi, se vede, nu a rămas fără ecou, pentru că bustul sculptorului, lucrat chiar de mâna sa, avea să fie dezvelit pe 30 aprilie 1979 în Grădina Publică din Câmpulung. Cu această ocazie, în urma invitației primite, Dumitru Baciu a venit la Câmpulung și a ținut un discurs în fața asistenței care a asistat la acest eveniment.
Cuvintele lui Dumitru Baciu s-au risipit de mult timp în eter, dar s-a păstrat textul dactilografiat al discursului. Intitulat „La inaugurarea bustului lui Constantin Baraschi”, discursul ne oferă astăzi prilejul să „auzim” mesajul atât de frumos rostit atunci de doctorul Baciu, Cetățean de Onoare și monograf al Câmpulungului:
„Stimaţi concetăţeni,
Încerc un sentiment de vie satisfacție și mulțumire sufletească de a asista la inaugurarea bustului sculptorului Constantin Baraschi, fiu strălucit al Câmpulungului, care, prin talentul și meșteșugul său artistic, a dus gloria urbei natale dincolo de hotarele ei, în țară și străinătate.
Este un act de cultură care se săvârșește astăzi, de a înălța chipul lui Baraschi în centrul orașului Câmpulung, în inima lui, Grădina Publică, alături de figurile unor alți vestiți fii ai Câmpulungului, care au contribuit la crearea istoriei artei și literaturii patriei lor. Truda conducătorilor orașului Câmpulung de a oferi sculptorului Baraschi locul pe care-l merită este lăudabilă. Talentul și marile lui realizări artistice sunt demne de a fi omagiate, și eu, de asemenea fiu al acestor meleaguri, le aduc caldele mele mulțumiri.
Prezența bustului lui Baraschi în mijlocul Câmpulungului are o dublă semnificație: aceea de a cinsti opera sa, ca reprezentant de frunte al sculpturii românești, și totodată ca valoare în sine, întrucât este vorba de un autoportret, prin care sculptorul a reușit nu numai să se privească în oglindă și să se dezvăluie publicului în ceea ce are el mai ascuns în cutele sufletului, dar și să realizeze unul dintre cele mai veridice busturi, artă în care era atât de maestru.
Foto: Casa natală a lui Constantin Baraschi, str. Alexandru Voievod, nr. 43, Câmpulung.
Acest bust exprimă dârzenia, semeția modestului fiu al Zoei Mușat Baraschi, care a plecat din Câmpulung aproape desculț să cucerească lumea artei, să înfrunte o lume la care nu avea acces normal prin originea sa socială modestă și să răscumpere multe umilințe îndurate în tinerețe.
Privirea sa exprimă, în același timp, satisfacția omului care, ajuns la deplină maturitate artistică și consacrare publică, este mulțumit de opera sa. Exprimă mândria aceluia care și-a depășit condiția socială umilă a nașterii și a putut să se ridice pe culmile artei, unde nimic din ceea ce l-a necăjit în anii tinereții nu-l mai atrage.
A dus o viață zbuciumată, plină de multe împliniri, dar și de deziluzii, chiar în perioada când ajunsese pe culmile gloriei – Artist al Poporului, de trei ori laureat al Premiului Național, recunoscut ca o valoare în țară și străinătate.
S-a bucurat de multe prietenii – Tudor Mușatescu, Dan Simonescu – dar și de adversități, căci Baraschi, pe lângă artist, a fost și om, iar omul nu este scutit de greșeli și imperfecțiuni. A fost o îmbinare de contraste, de pasiuni și sentimente generoase, alternând cu unele trăsături nelipsite de pecetea eternului omenesc. A fost un om înzestrat cu o putere de muncă titanică, care, mai presus de toate slăbiciunile omenești, a avut o singură mare slăbiciune: arta sa.
Și pentru această mare slăbiciune, se cuvine să iertăm orice ar fi putut greși ca om într-o viață închinată artei.
Baraschi și-a iubit arta, a avut o dragoste, deși firească, totuși ieșită din comun, pentru mama sa, Zoe Mușat, așa cum glăsuiește inscripția de pe mormântul său: «În memoria scumpei mele mame și a tuturor mamelor, care, asemenea ei, și-au închinat viața copiilor lor». A dorit să-i fie adusă cenușa, ca să fie alături de mama sa, în mijlocul prietenilor și al câmpulungenilor.
Acolo este cenușa și sufletul lui Baraschi. Aici este chipul fizic și arta sa.
În această Grădină Publică, Baraschi va trăi în familia câmpulungeană. Copiii câmpulungeni vor fi propriii lui copii și îi vor aduce omagiu – o floare în prag de primăvară, în miez de vară fierbinte sau când frunzele veștejite de toamnă se vor cerne peste chipul lui.
Prietenii de altădată, admiratorii, nu vor mai fi în viață, dar copiii de mâine ai Câmpulungului vor veni, din când în când, să-i cinstească amintirea. Prin arta sa, la fel ca și ceilalți tovarăși de peste drum, Baraschi va avea dreptul rezervat doar celor de valoarea lui – de a fi cinstit de către posteritate.
Un concurs favorabil de împrejurări a făcut ca, alături de bustul său, Câmpulungul să fie azi în posesia altor câteva lucrări ale marelui său fiu.
Foto: Articol din revista „Realitatea ilustrată” (1940) despre atelierul lui Constantin Baraschi din București.
Ca unul ce am iubit și apreciat arta lui Baraschi și m-am simțit mândru de apartenența lui câmpulungeană, nădăjduiesc că, în afara gestului de mare ținută culturală înfăptuit azi, vom avea prilejul să admirăm, la locul potrivit, și celelalte lucrări ale sculptorului Baraschi.
Și poate că, prin truda și căutările acelorași vrednici conducători ai destinului orașului Câmpulung, vom izbuti să adunăm aici, în Câmpulung, și alte lucrări, care să poată alcătui, dacă nu un muzeu Baraschi, cel puțin un colț muzeistic Baraschi în Muzeul de Artă Câmpulung.
Închinând un ultim gând marelui nostru concetățean și celor cu care împărtășește azi cinstirea și omagiul câmpulungenilor, din nou vă rog să-mi permiteți să vă mulțumesc pentru bucuria și onoarea de a mă fi făcut părtaș la această mare sărbătoare”.
Notă:
Scrisoarea și discursul colonelului dr. Dumitru Baciu se află în arhiva personală.