Cu o zi înainte de alegerile locale din 9 iunie 2024, ajungeam cu treburi de serviciu în cartierul Mărcuş. Pe strada Băloaica, mai exact. În trecerea noastră pe o arteră care se prezintă bine, nefiind asfaltată de foarte mulţi ani, am remarcat că oamenii îşi complică singuri existenţa lăsându-şi autoturismele pe marginea drumului, care, în aceste condiţii, nu mai prezintă lărgimea necesară trecerii a două maşini una pe lângă cealaltă. Însă nu această meteahnă întâlnită în tot oraşul, dintr-o comoditate deranjantă, care îi face pe cetăţeni să nu-şi bage maşinile în curţi ori în garaje, întrucât blochează trotuarele şi carosabilul, constituie tema acestei mici relatări. Ci o fărâmă din trecut, care s-a încăpăţânat să reziste în calmul Mărcuşului, pentru care este păcat să nu ai ochi, odată ajuns într-una dintre zonele încântătoare ale oraşului. Câmpulungul are periferii superbe, însă Mărcuş are ceva special, care îl plasează înaintea celorlalte. Are un potenţial turistic extraordinar şi datorită frumuseţii, şi datorită legăturilor cu Gruiul, Valea Unchiaşului şi Godeni.
- Fântâna a fost construită în urmă cu 91 de ani
Deplasându-ne pe strada Băloaica, ne-a atras atenţia o cumpănă de fântână, cum nu mai găseşti în oraş. Poate pe la ţară, dar în oraş nu credem să mai fie. Ce-i drept, o cumpănă metalică, nu de lemn, cum vedem în fotografiile vechi. În lipsa acelui „accesoriu” vizibil de pe drumul care străbate aşezarea, n-aveai cum să-ţi dai seama de existenţa amenajării amplasate în vale, mascată de vegetaţia necosită la acel moment. Repetăm, era luna iunie. De la stradă, nişte trepte coboară către construcţia învechită de multele decenii trecute peste ea, de ploi, de zăpezi şi de lipsa reparaţiilor. În luna iunie, treptele erau, de asemenea, acoperite de bălăriile crescute abundent şi, ca să înaintezi spre locul propus, trebuia să le dai la o parte cu mâna. Curiozitatea mare… căci nu ştiam de existenţa acestei mărturii a trecutului Mărcuşului, care oferă privitorului informaţiile necesare legate de perioada edificării ei.
I-am spune că este un simbol al Mărcuşului sau măcar al străzii Băloaica, care s-ar cuveni îngrijit mai bine, căci este păcat să se piardă munca bunicilor şi străbunicilor actualilor locuitori ai cartierului, cărora li se datorează realizarea, cum era, de altfel, la acel moment. Edificiul a fost conceput sub forma unui monument cu o cruce, pe care citim următoarea menţiune: „Această fântână s-a făcut în anul 1931, pe cheltuiala oraşului Câmpulung, primar fiind domnul Ion Giurculescu.” Semnează Cost. D. Maer.
Sub cruce este izvorul sub al cărui jet slab localnicii lasă găleţi la umplut. Pe postamentul fântânii este şi o gură de puţ care, împreună cu acea cumpănă metalică, face parte din aceeaşi amenajare, care n-a scăpat din vedere nici nevoia de a adăpa animalele, de vreme ce a fost prevăzută în laterală cu un jgheab.
După două luni, în august, când am revenit în zonă, am găsit locul curăţat de buruieni. Tăpşanul din vecinătate era proaspăt cosit, iar treptele şi rigola betonată erau scoase la lumină dintre hăţişuri. Scările au fost marcate cu vopsea albă, la fel marginile rigolei şi se vedeau plăcut de la strada principală. Ierburile au dispărut şi în zona fântânei, fiind curăţate jgheabul şi marginile, iar ornamentele metalice, care decorează postamentul, date şi ele cu vopsea. La fel, marginea puţului. O mână de gospodar a împrospătat aspectul acestei frânturi din istoria unei zone pitoreşti a oraşului, pentru care planurile de valorificare în scop turistic au rămas la nivel de „poezie”.