Şezătoare Argeş şi Şezătoare Bucureşti, reunite într-un eveniment de colecţie pentru Câmpulung, sâmbătă, 13 mai 2023, la Hanul Bărăţiei! Zeci de doamne cu profesii intelectuale, care au prins dragoste pentru cusut, ţesut, brodat, s-au reunit în grupuri de lucru coordonate, în Bucureşti, de Victoria Bizon, iar în Argeş, de Elza Ilina. „Nu facem uniforme! Facem cămăşi unice, care să reprezinte şi poporul nostru, dar care să le reprezinte şi pe cele care le poartă!”, este deviza şezătorilor în cadrul cărora sunt reconstituite modele valoroase din timpuri în care femeile îşi ascundeau sub pernă motivele pe care le lucrau, ca să nu devină inspiraţie pentru „concurenţă”.
Primirea musafirelor din afara Câmpulungului, continuatoare ale artei populare, ca ştiinţă, nu doar ca îndeletnicire din trecutul neamului românesc, a fost asigurată de Carmen Bârloiu, dintre ale cărei calităţi profesionale o reţinem pe cea de ferventă promotoare a valorilor muscelene, fie ele culturale, artistice, tradiţionale. Marele merit al lui Carmen Bârloiu pentru reuşita acţiunii prieteneşti de la Hanul Bărăţiei este acela de a fi adus laolaltă „atâtea valori, din toate punctele de vedere”: oamenii ale căror profesii intelectuale alternează cu plăcerea de a crea, cu acul pe pânză, „comori”, aşa cum au fost cele purtate la şezătoarea comună a Argeşului şi Bucureştiului. Şi au fost comori din toată România în vestimentaţia invitatelor, fiind reprezentate multe dintre zonele ţării într-un orăşel de munte promovat cu un eveniment de ţinută naţională.
- Un eveniment al prieteniei, care a însemnat o promovare extraordinară pentru Câmpulung
„Haideţi să fie tradiţie, să fie cu bucurie, cu linişte şi pace în suflet şi să arătăm lumii ce lucruri frumoase facem!”, a fost îndemnul lui Carmen Bârloiu, aflată din nou în postura de amfitrion al unei acţiuni peste nivelul Câmpulungului şi mai mult decât atât. Carmen Bârloiu a fost imboldul frumoasei mobilizări de la sfârşitul săptămânii a unor doamne plimbate prin toată ţara şi prin lume, care s-au lăsat cucerite de farmecul Câmpulungului.
Invitata de onoare a acţiunii culturale a fost Victoria Bizon, „mama şezătorilor”, însă Carmen Bârloiu a avut grijă să nu lipsească doamne care au o reputaţie pe plan local în domeniul artei populare muscelene: Sanda Safta, şefa Secţiei de Etnografie a Muzeului Municipal Câmpulung, Micşunica Mihăilă, preşedintele Cooperativei Meşteşugăreşti „Marama Musceleană”, profesoara Cristina Nicula, invitată şi ca povestitor încântător despre trecutul Câmpulungului, dar şi ca deţinătoare a unei colecţii de fotografii păstrate de la tatăl său, istoricul Flaminiu Mârtzu, din care a selectat câteva zeci de imagini care se pliau pe tema întâlnirii. Carmen Bârloiu, la rândul ei, a fost însoţită de artizana Viorica Ochi, „bunica” satului, cum este numită la Podu Dâmboviţei, împreună cu fiica acesteia, Sofia Ştefănescu, o sculptoriţă în lemn şi în cuvânt.
Alt reprezentant al Muscelului, căruia i se datorează jumătate din reuşita evenimentului de la Hanul Bărăţiei, este Ionuţ Fintoiu, de la Rucăr, cel mai mare colecţionar de costume populare din zona noastră. Ionuţ a adus la şezătoare câteva dintre piesele spectaculoase ale colecţiei sale şi, în plus, le-a oferit doamnelor o prezentare profesionistă a componentelor costumelor expuse: simboluri, provenienţă, ocaziile în care se îmbrăcau. Din colecţia lui Ionuţ Fintoiu, „bijuteria de Muscel”, cum a numit-o Carmen Bârloiu, iniţiatoarea şi gazda şezătorii comune a îmbrăcat o ie irezistibilă prin colorit şi modelul cusut de talentata Izabella Ion şi finalizat de Viorica Ochi.
Mihai Ghinea, proprietarul localului al cărui design interior permite găzduirea unor acţiuni care au nevoie de un decor în ton cu specificul lor, a transformat o casă musceleană într-o poveste. Câte poveşti ascultă aceşti pereţi între care au loc ateliere de lucru cu copiii, şezători ori cafenele literare! „Când am cumpărat casa, toată lumea îmi spunea: „Poţi s-o dărâmi!” Trebuia să fii nebun! Era o crimă, din punctul meu de vedere. Am căutat s-o transformăm, folosind materiale recuperate. Tot ce vedeţi este nou făcut cu materiale vechi. Am combinat stilul englezesc cu stilul românesc şi a ieşit această poveste, care sper că vă place.”, şi-a prezentat proprietarul localul deschis după revenirea din Marea Britanie, unde a muncit timp de 25 de ani.
Profesorul Cristina Nicula, invitata lui Carmen Bârloiu, le-a împărtăşit străinelor de oraş o fărâmă din istoria loculului care le-a primit la sfârşit de săptămână, însoţindu-şi istorisirea de fotografii rare de altădată. Momentul naraţiunii duioase a Cristinei Nicula, a cărei voce calde îl poartă pe ascultător într-un trecut paşnic, a fost inspirat strecurat în acţiunea dedicată tradiţiilor românilor, pe care le servesc nişte doamne care profesează în domenii fără legătură cu etnografia. Participantele la şezătorile derulate după tipicul celei de la Câmpulung sunt dedicate studiului artei populare, pe care o cercetează ca pe oricare altă ştiinţă. O ştiinţă, însă, mai apropiată sufletului lor, datorită pasiunii pentru românesc şi autentic, care le-a adunat pe unele în Şezătoare Argeş, pe altele, în Şezătoare Bucureşti.
- Victoria Bizon: „Doriţi-vă astfel de cămăşi! Uitaţi-vă ce splendoare a avut Muscelul!”
Victoria Bizon, gălăţeană de origine, le mărturisea gazdelor şi colegelor de şezătoare că familia sa are legături cu Câmpulungul, tatăl soţului său fiind din Albeştii de Muscel. „Şezătoare Bucureşti este un grup înfiinţat de acum opt ani. După un an, în care o doamnă făcea naveta de la Buzău în fiecare miercuri, pentru că ne întâlneam săptămânal, am spus: „Mergem la Buzău, ca să cunoaştem costumul de Buzău!” Aşa am mers în fiecare an. La Focşani am mers trei ani la rând, la ora actuală, Vrancea fiind judeţul cu cele mai multe şezători. Vrancea are şezători şi în celelalte oraşe, nu numai în reşedinţa de judeţ, inclusiv în comune. Noi avem doi vrânceni şi unul dintre ei, Nelu Dumitrescu, este cel care a învăţat toată România să coasă.”, relata Victoria Bizon, care, la fel ca una dintre colegele ei, Luminiţa, a îmbrăcat la evenimentul de la Câmpulung o cămaşă specifică zonei Vrancea, dar, totuşi, apropiată de Muscel.
Iile purtate de membrele şezătorii sunt produse cusute în prezent, dar reproduc modele existente înaintea Primului Război Mondial. Ulterior, spunea vorbitoarea, costumul popular a fost alterat prin schimbările intervenite asupra lui. „Noi nu venim aici să vă arătăm cămăşile cusute de bunici. Acelea sunt meritul lor, ele trebuie admirate, căci sunt icoane.”, a afirmat Victoria Bizon, care a prezentat asistenţei o cămaşă de Muscel impecabilă. „Doriţi-vă astfel de cămăşi! Nu sunt greu de realizat. Viorica are peste 70 de ani şi a realizat o astfel de cămaşă.”, le-a încurajat Victoria Bizon pe doamnele mai tinere să aibă curaj să abordeze astfel de cusături.
„Această cămaşă a fost expusă online la Muzeul Metropolitan. Aceasta este tot a Vioricăi Stemate, la ea constataţi că se cunoaşte experienţa. Noi niciuna n-am cusut cămăşi, dar vă închipuiţi că, la vârsta noastră, aveam în spate ceva experienţă în cusături. Această cămaşă este în colecţia de la Băiţa – Hunedoara, a doamnei Florica Zaharia, venită de la Muzeul Metropolitan, unde a lucrat. Reîntoarsă în România, a înfiinţat, la Băiţa, „Muzeul Textilelor”, unde organizează expoziţii. O parte din colecţia muzeului în care şi-a desfăşurat activitatea o deţine dânsa. Uitaţi-vă ce splendoare a avut Muscelul!”, prezenta Victoria Bizon o piesă valoroasă adusă pentru a o arăta în cadrul şezătorii.
„Şezătoarea a convins doamne că merită să avanseze cu studiul. La Şezătoare Bucureşti ne bucurăm că o avem pe Luminiţa Scafa, studentă, care îşi dă licenţa la Etnologie, plus două masterande la Etnologie. Şezătoare Bucureşti a fost grupul la care au venit toţi specialiştii etnologi din ţară. Noi nu avem cum să ne băgăm într-un lucru atât de preţios şi atât de important… am cusut o cămaşă că aşa am văzut şi aşa m-am priceput. Nu! Noi trebuie, în primul rând, să studiem. Şezătoare Bucureşti a fost grupul care, prin mine, a sprijinit dosarul pentru cămaşa cu altiţă, admis la UNESCO.”, a punctat Victoria Bizon cea mai importantă realizare a grupului pe care îl conduce.
- O doamnă medic la Spitalul Republican din Chişinău deţine câteva piese vestimentare ale istoricului care a semnat actul Unirii din 1918
Coordonatoarea Şezătorii Bucureşti le-a prezentat pe doamnele care au însoţit-o la Câmpulung, între care s-au aflat un psiholog, un medic stomatolog, mamă a trei copii, mai multe economiste, un profesor de Limba Română şi Franceză, un profesor de Biologie, un inginer etc. Din grupul bucureştean face parte şi un doctor în Matematică, mamă a şase copii. Toate împărtăşesc pasiunea de a coase cămăşi, cum le spune Victoria Bizon. Ii, cum se numesc în Muscel, potrivit explicaţiilor lui Ionuţ Fintoiu, care le-a lămurit pe doamne că, în zona noastră, cămaşă poartă bărbatul, iar femeia, ie.
Victoria Bizon i-a înmânat colecţionarului rucărean un album-document cu temă etnografică, dedicat colecţiilor mai multor muzee cu acest specific din ţară, împreună cu îndemnul de a-l studia şi de a aprofunda această artă fenomenală a românilor. Lucru pe care musceleanul nostru îl face deja de multă vreme, în ciuda tinereţii sale.
De la Şezătoare Bucureşti, Vera, medic la Spitalul Republican din Chişinău, a îmbrăcat un costum de Muscel în onoarea gazdelor. „Mulţumesc din tot sufleţelul că bunul Dumnezeu a vrut să ajung şi pe acest pământ! Sunt fericită! Orişice minut aflat în România pentru mine este o sărbătoare. Mă bucur nespus de mult pentru succesele acestei minunate Şezători Bucureşti, în frunte cu doamna Bizon. Datorită eforturilor, în primul rând, ale dumneaei, şi ale tuturor albinuţelor întrunite în această şezătoare, au ajuns unde au ajuns. Graţie acestor activităţi, s-a împlinit această măreaţă dorinţă de a fi acceptată cămaşa cu altiţă în patrimoniul UNESCO. Vă port respectul peste tot în lume! Sunt şi eu o norocoasă că am un costum şi două cămăşi care au aparţinut istoricului Ion Nistor, care a redactat şi semnat actul Unirii la 1918, în Cernăuţi, şi sunt mândră că mi-au revenit mie. Poate, nu era meritul meu, dar promit că, peste ani, îşi vor regăsi locul în România, fiindcă aici trebuie păstrate. Eu un pic am grijă de aceste cămăşi foarte valoroase, le port şi eu prin toată România. Chiar şi în acea celulă la Sighetu Marmaţiei, unde a fost surghiunit Ion Nistor, am fost în câteva rânduri şi am dus acea suflare.”, spunea invitata şezătorii de la Câmpulung.
- Elza Ilina: „Ne-am dorit foarte mult să venim aici, ca să-l cunoaştem pe Ionuţ şi să-i vedem colecţia şi să înţelegem ce înseamnă specific local”
Elza Ilina, care a debutat la Şezătoare Bucureşti, reprezintă şi coordonează Şezătoare Argeş. „În tot acest demers antropologic, care este necesar, am identificat, la un moment dat, dorinţa de a forma un grup de lucru la Călineşti. Totul a pornit de la o scânteie sub forma unui comentariu pe Facebook, pur şi simplu, şi aşa ne-am adunat. Pe unele dintre fetele de la Şezătoare Argeş le-am cunoscut în 2017, la Şcoala Populară de Arte. Ne dorim ca fiecare dintre noi să contribuim la nivel local cu cel puţin o piesă de port popular autentică.”, a precizat Elza Ilina, care şi-a prezentat, la rândul ei, colegele sosite la şezătoare, începând cu Carmen Bârloiu, ea însăşi coordonarea unui grup de lucru în formare la Podu Dâmboviţei: Floriana, Claudia, Oana, Rodica, Mariana, Georgeta, Cati, Rodica şi Eli.
La fel ca la Bucureşti, şi la Şezătoare Argeş participă doamne din afara judeţului nostru. Rodica Lascu vine de la Târgovişte la fiecare reuniune. Elza Ilina a prezentat audienţei prima cămaşă cusută în cadrul Şezătorii Argeş şi ultima finalizată. Lui Cati, de la Galeşu, îi aparţine prima ie realizată în cadrul grupului argeşean. „Materialele sunt o problemă. Oricât am căuta materiale cât mai calitative, s-a întâmplat necazul ca mătasea pe care noi am fiert-o, am testat-o, am verificat-o în toate felurile, când s-a spălat cămaşa la final, a dat o tentă de roz pânzei. A fost foarte admirată. Şi toată lumea a întrebat: de unde ai luat pânza? Oamenii sunt fascinaţi de ceea ce n-ar trebui.”, spunea Elza Ilina.
Ultima ie finalizată este a Marianei. „Pe Mariana am bătut-o la cap ca să îndeplinească nişte elemente de croi, care sunt foarte importante, şi de expunere a broderiei. Rezultatul este cel care trebuie. De fiecare dată, este de lucru, de fiecare dată, este de îmbunătăţit, important este să înţelegem cum se face, de ce trebuie să facem aşa. Noi am găsit sprijin în rândul autorităţilor muzeale şi Muzeul de Etnografie din Câmpulung ne este alături şi ne sprijină demersul de cercetare. De fiecare dată când am avut nevoie, a facilitat împlinirea nevoii noastre. Ne-am dorit foarte mult să venim aici şi să-l cunoaştem pe Ionuţ şi să-i vedem colecţia, să înţelegem ce înseamnă specific local, particularitate, pentru că, în trecut, Judeţul Muscel avea graniţele extinse. Şi, cu toate acestea, ca şi în Vrancea, în fiecare sat, există un element identitar.”, a continuat Elza Ilina.
Potrivit acesteia, „oricâte cămăşi am vedea şi oricât de mult am încerca să adunăm informaţia, când ne punem la lucru, avem foarte multe întrebări. De fiecare dată când avem o întrebare, domnul Nelu Dumitrescu este alături de noi. Este omul care, aşa cum spune doamna Vichi, ne-a pus acul în mână şi ne-a dat direcţie. Şi nu doar domnul Nelu Dumitrescu ne stă alături, ci şi doamna Vichi. Este o adevărată arhivă, un motor şi un îndrumător şi eu îi sunt recunoscătoare pentru tot ce a făcut şi ce face.”, a încheiat Elza Ilina.
Şi ea a descris iile purtate de colegele sale şi ce pregăteşte în prezent fiecare. Rodica Biolan, de pildă, are în lucru o cămaşă de Muscel din colecţia lui Adrian Oianu. Va fi o ie cu „nucăriu”, „nu oliv, nu kaki!”, a insistat Victoria Bizon. Nucăriu, deoarece nuanţa se obţinea din plante şi din coji. Va fi „o cămaşă de manual!”, este convinsă coordonatoarea Şezătorii Bucureşti.
Ionuţ Fintoiu a primit din partea Şezătorii Argeş, prin Elza Ilina, nişte bete ţesute de Diana Neagu. Diana, absolventă a două facultăţi, studiază ţesutul şi a realizat deja lucruri complicate precum peştemanul de Vlaşca ori de Breaza, zăvelcile din Valea Arieşului, zona Ocoliş, în mod special, catrinţe din Vrancea şi bete.
Prezentarea portului popular s-a încheiat cu costumul de Muscel al Luminiţei, o doamnă îmbrăcată în albastru, fiind „zoreaua” şezătorii, cum a numit-o Victoria Bizon. Partea a doua a şezătorii a fost dedicată lecţiei de antropologie cu Ionuţ Fintoiu, căreia îi vom rezerva un articol separat.
Magda BĂNCESCU
