Salutul de „Bun venit!” la a XIX-a ediţie a evenimentului „Noaptea Muzeelor” a fost adresat, şi în numele colegilor săi de la celelalte secţii organizatoare de acţiuni ale instituţiei culturale centrale, de către Sanda Safta, şeful Secţiei de Etnografie şi Artă Populară. Şi în 2023, centrul acţiunii tot aici s-a concentrat, fiind organizate manifestările cele mai atractive pentru public, vizual şi olfactiv, graţie elementului surpriză pregătit de cei implicaţi în conceperea programului: un stand cu preparate culinare în ton cu tema aleasă pentru ediţia din acest an a „Nopţii Muzeelor”. De fapt, o dublă temă, căci Secţia de Etnografie a fost la înălţime şi în acest an, cu două evenimente în premieră. Unul în exterior, „O noapte daco-romană la Muzeu”, şi altul în interior, „Din comorile zonei etnografice Vlaşca”, o expoziţie temporară conţinând câteva costume extraordinare din zona precizată, de un colorit şi un croi al pieselor irezistibile. Vizitatori au fost peste tot: şi la Etnografie, şi la Secţia de Istorie, unde a fost organizată o expoziţie foarte interesantă, şi la Nămăeşti, şi la Mateiaş, unde lumea a ajuns după lăsarea întunericului.
- Sanda Safta a deschis drumul colaborării cu Muzeul Judeţean „Teohari Antonescu” din Giurgiu
De cum pătrundeai în curtea frumosului edificiu cultural, aveai parte de acţiune, dar şi de miresme îmbietoare de bucate cărora nu le-au rezistat mulţi dintre cei care au venit să asiste la activităţile civile şi militare de reconstituire istorică. „O tabără specifică şi semnificativă pentru Secţia de Etnografie, care propune vizitatorului o imersiune în trecutul comun spaţiului românesc, prin activităţi civile şi militare de reconstituire istorică, pornind de la ateliere manufacturiere şi de gastronomie, până la prezentare de ţinute şi exerciţii militare care au reprezentat, la un moment dat, etnogeneza.”, este prezentarea în rezumat, realizată de organizatori, a activităţii organizate împreună cu un partener statornic al Muzeului Câmpulung, Asociaţia „Historia Renascita”. Fiind vorba despre ateliere interactive cu publicul, copiii, în special, nu s-au lăsat poftiţi de două ori ca să încerce uneltele de lucru sau echipamentele militare ale dacilor şi romanilor.
În interior, colecţia de costume pregătită de Secţia de Etnografie şi Artă Populară, în colaborare cu Muzeul Judeţean „Teohari Antonescu” din Giurgiu şi Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti, a atras cei mai mulţi vizitatori dintre cei care au trecut pragul celor patru secţii ale Muzeului Câmpulung. Au venit să vadă expoziţia „Din comorile zonei etnografice Vlaşca” inclusiv musafirele lui Carmen Bârloiu, de la Şezătoare Argeş şi Şezătoare Bucureşti, pe care Sanda Safta le-a primit impecabil.
Sanda Safta şi colaboratorii săi au gândit expoziţia încă de anul trecut, fiind primul parteneriat de acest fel cu Muzeul Judeţean „Teohari Antonescu” din Giurgiu. „Dar au fost foarte deschişi iniţiativei noastre.”, a precizat Sanda Safta, deschizătorul de drum în materia colaborării cu această instituţie de cultură. „În curând, va apărea un proiect expoziţional realizat cu cele trei muzee, în care vom fi şi noi incluşi. La fel, vom face o expoziţie itinerantă având ca temă portul popular. Noi vom participa cu piese de bunuri culturale din zona Muscel, Muzeul Goleşti, cu piese din Argeş, iar Muzeul Giurgiu, din zona Vlaşca.”, a anunţat aceasta.
- Piese rare, piese unice, pe care câmpulungenii nu le văd în fiecare zi
De ce a fost ales ţinutul Vlaşca pentru expoziţia deschisă în intervalul mai-iulie? „An de an, am încercat să aducem ceva nou publicului vizitator, nu numai piese din zona noastră, pentru a fi admirate de cei care trec prin Câmpulung, dar, mai ales, de câmpulungeni. Vlaşca, o zonă etnografică importantă, a făcut parte din regiunea istorică Muntenia. Vlaşca, actualul judeţ Giurgiu, a fost un judeţ de frontieră şi, până în anul 1908, s-a învecinat cu Imperiul Otoman, după aceea cu Bulgaria şi celelalte judeţe româneşti: Argeş, Teleorman, Ilfov şi Dâmboviţa. Vlaşca avea ca reşedinţă oraşul Giurgiu, actuala reşedinţă a judeţului Giurgiu.”, relata Sanda Safta.
Aşezarea geografică a judeţului Vlaşca, criteriu cumulat cu factorii economici şi istorici, a generat anumite particularităţi ale portului vestimentar. „Sunt etalate bunuri culturale, piese rare, unice, foarte bogat decorate, pe care publicul câmpulungean nu le vede în fiecare zi.”, spunea Sanda Safta despre cea mai proaspătă expoziţie, care conţine costume femeieşti şi bărbăteşti şi ţesături din lada de zestre a miresei, plus obiecte de ceramică având diverse utilizări.
„Portul popular este unitar pe întreg teritoriul României, numai că sunt diferenţe în denumirile de port. La costumul femeiesc de Vlaşca o să întâlnim ştergarul purtat pe cap, cămaşa femeiască, în loc de fotă, cum purtăm noi în Muscel, peştemanul; în faţă, boşceaua sau catrinţa, iar ca o piesă unică de port, pe care nu o găsim în zona Muscel, este casaca din dimie albă, cu găitane, realizată în clini, pe care o purtau femeile înstărite, la sărbători. În picioare, femeile aveau opinci.”, a descris Sanda Safta primul costum.
Următoarele: cele de mire şi mireasă, ultimul fiind aparte pentru zona Vlaşca, datorită faptului că mireasa purta ştergarul cu colţuri pe frunte, iar dedesubt era un chemeleţ, pe care se atârnau mahmudelele, ca semn al bunăstării familiare. De asemenea, femeile cu stare purtau paftale cu diferite motive. În cazul costumului de mireasă, cu două păsări. Ginerele îmbrăca nişte pantaloni speciali numiţi poturi decoraţi cu găitane negre de mătase. Tot o piesă unică este ipingeaua din stofă, ca un palton nemţesc, descheiat în faţă.
După portul mirilor este prezentat cel al tinerilor în pragul căsătoriei. „Costumul popular al tinerei nemăritate urmăreşte acelaşi tipar cu al miresei, excepţia fiind găteala capului. Fetele mergeau cu capul descoperit, iar în zilele de sărbătoare, de exemplu, la horă, unde tinerii se cunoşteau pentru marele pas al întemeierii unei familii, purtau pe cap „dârdâeci” – flori lucrate din pânză, care se prindeau în păr. Tânărul este îmbrăcat în cămaşă albă, dreaptă, cu guler, tunică şi izmene, peste ansamblul vestimentar purtând un brâu albastru şi un mintean bleumarin de stofă cu găitane negre de mătase, iar pe cap o pălărie din paie.”
La costumul de tânăr, înainte de căsătorie, dacă în Muscel se poartă cioarecii, în Vlaşca se poartă izmenele. La costumul de tânără necăsătorită, două elemente care nu se întâlnesc în Muscel sunt betele cu mărgele aşezate deasupra peştemanului, iar pe cap, coroniţa numită dârdâeci.
„Pentru ca făceam această diferenţiere, în zona Muscelului, femeile căsătorite purtau marama cu lungimea de trei metri şi jumătate şi patru metri, iar femeile mai în vârstă, broboadă. În Muscel, mai puţin se foloseşte ştergarul în sensul de podoabă.”, a adăugat Sanda Safta.
„Piesa de rezistenţă” a colecţiei aduse la Câmpulung o constituie, în opinia Sandei Safta, care mărturisea că s-a îndrăgostit de ea, costumul de surugiu. „Îmi place în mod deosebit. Şi ipingeaua, şi costumul de surugiu datează din secolul al XIX-lea. Stofă policromă şi găitane, cu bumbii din metal.”, a enumerat principalele caracteristici ale costumului de surugiu, cel care era călare pe cal şi conducea caleştile, trăsurile boiereşti, poştalioanele. Din acest motiv, trebuia să fie îmbrăcat ceva mai gros. Elementul definitoriu al costumului de surugiu sunt pantalonii croiţi mai strâns pe picior, de la genunchi în jos, iar sus sunt ceva mai largi. Iarna, peste acest costum se purta ipingeaua.
- Vizitatorilor Muzeului Municipal li s-a propus expoziţia temporară „Lupte aeriene peste plaiuri muscelene”, realizată în parteneriat cu Asociaţia Memorial Ploieşti, „o incursiune istorică dedicată unui aspect mai puţin valorizat în spaţiul muscelean din perioada Războaielor Mondiale”.
- La Casa Memorială „George Topîrceanu”, Livia Pitulan i-a primit pe cei care au inclus pe traseul lor în „Noaptea Muzeelor” şi acest obiectiv cu versuri din creaţia poetului şi, la rândul ei, a fost răsplătită cu poezii de copiii care îndrăgesc lectura.
- Iar la Mausoleul Mateiaş, Detaşamentul „Mateiaş” a oferit publicului activităţi de reconstituire istorică sub titulatura „Fii soldat din Primul Război Mondial pentru o seară! Cum se îmbrăcau, cum se instruiau, cum relaţionau.” Turul secţiilor Muzeului Câmpulung s-a încheiat cu expoziţia temporară de la Mausoleu, „Figuri emblematice ale regimentelor muscelene”.