Anunţul preluat din “Anuarul Bucurescilor pe anul 1891-1892”, Lito-tipografia CAROL GÖBL, Bucuresci. (www.dacoromania.ro)
autor Sergiu MARCU
(continuare din ediţia trecută)
În continuare este prezentată şi comentată detaliat desfăşurarea cronologică a principalelor evenimente şi activităţi referitoare la funcţionarea fabricii de hârtie de la Câmpulung Muscel de-a lungul celor patruzeci şi şapte de ani de existenţă, respectiv din 1885 (anul înfiinţării societăţii patronale din Bucureşti) şi până în 1932, anul stopării complete a activităţii întreprinderii.
1885-1888: politicile economice curajoase, angajate de statul român pentru dezvoltarea fabricaţiilor mecanizate autohtone ale industriei mari, au declanşat pătrunderea valurilor Revoluţiei Industriale şi în teritoriile româneşti extracarpatice. Acest trend, caracteristic progresului epocii moderne, a cuprins şi urbea musceleană, încă din primele perioade ale manifestării sale la nivel naţional.
Astfel, în anul 1885, în Bucureşti, marele librar şi editor de cărţi al vremurilor respective, Ioan V. Socec, împreună cu fraţii Ioan şi Paul/Petre Ioanid, se asociau într-o societate în comandită, care, avea drept scop construirea la Câmpulung Muscel a unei fabrici mecanizate moderne, producătoare de hârtie.
[Prin iniţiativa de a înfiinţa la Câmpulung Muscel o fabricaţie mecanizată de hârtie, Ioan V. Socec şi fraţii Ioanid racordau în oraşul de pe Râul Târgului o boltă peste timp, care-şi avea originea în activităţi lucrative specifice tipografiei de carte, desfăşurate în străvechiul “târg” muscelean cu 250 de ani mai înainte, în cel de-al doilea pătrar al Marelui Veac al Culturii Româneşti – secolul al XVII-lea.
Astfel, în anul 1635, Matei Basarab – Aga Matei din Brâncoveni – unul dintre domnitorii cei mai străluciţi din istoria Ţării Româneşti, înzestra mănăstirea oraşului – un aşezământ monahal feudal ortodox, cu o vechime, pe atunci, de peste 300 de ani, distrusă prin anul 1628, în timpul unui cutremur şi reconstruită din iniţiativa voievodului – cu o tiparniţă chirilică cu slove ruseşti, adusă tocmai de la Kiev, din Ucraina. Utilajul tipografic fusese obţinut cu sprijinul mitropolitului de origine română al Kievului, Petru Movilă, fiu al domnitorului Simion Movilă şi strănepot al lui Petru Rareş şi Ştefan cel Mare.]
În următorii trei ani, societatea patronală în comandită din Bucureşti angaja execuţia lucrărilor complexe de construcţie a clădirilor şi instalaţiilor fabricii de hârtie de la Câmpulung şi achiziţiona utilajele şi echipamentele industriale necesare liniilor tehnologice de producţie a hârtiei.
-Capitalul social la înfiinţare: 600.000 lei;
-Suprafaţa iniţială a amplasamentului: 17.180 mp, în speţă aprox. 1,72 ha;
-Scopul înfiinţării fabricii: “producerea hârtiei de orice calitate”, obţinută din lemn, cârpe şi paie. Dintre semifabricatele subcomponente ale hârtiei, fabrica îşi producea în primii ani numai pasta din lemn şi pasta din cârpe, urmând ca, din import, să-şi asigure celuloza şi pasta de paie.
-Dotările principale, de început, ale întreprinderii: o maşină plană continuă de fabricat hârtie, cu lăţimea de lucru de 1,60 m; capacitatea de producție: 3000 – 4000 kg/24 h (cca. 900 – 1100 tone/an); un defibrator pentru fabricaţia pastei mecanice de lemn; câteva utilaje care asigurau producţia pastei de cârpe.
–”La început, puterea motrice este de 400 CP, în mare parte hidraulică.”
–Pentru aprovizionări şi livrări, în perioada cuprinsă între anul 1888 (începutul activităţii de producţie a întreprinderii) şi intrarea României în Marele Război (în august 1916), legătura fabricii de hârtie cu gara feroviară – amplasată în partea de sud a Câmpulungului, la aproximativ 5,5 km de fabrică – se realiza pe Şoseaua Naţională şi pe străzile oraşului, utilizându-se carele cu tracţiune animală.
–Principalele utilaje şi echipamente ale întreprinderii – maşina plană de fabricat hârtie, defibratorul, turbina hidraulică, motoarele cu aburi, etc. – au fost furnizate de către firma constructoare de profil “Gebrüder Hemmer gmbh‘‘, din Neidenfels, Germania, regiunea Palatinat.
1888: Mai multe lucrări monografice de specialitate, elaborate în perioada 1901-1934, referitoare la apariţia şi dezvoltarea industriei autohtone a hârtiei în Vechiul Regat al României, indică anul 1888 ca şi moment de înfiinţare a fabricii de hârtie de la Câmpulung-Muscel. Trebuie însă făcută distincţia între momentul constituirii societăţii patronale în comandită, cu sediul în Bucureşti, respectiv anul 1885, şi anul în care unitatea de producţie din Câmpulung a început să funcţioneze.
În mod cert, toamna lui 1888 reprezintă momentele finalizării construcţiei fabricii, a clădirilor şi instalaţiilor necesare, precum şi începerea producţiei de hârtie şi intrarea întreprinderii în circuitul economic naţional. Dintr-un document aflat la Muzeul Municipal Câmpulung (secţia de istorie), aflăm cu exactitate atât data începerii producţiei de hârtie, 8 octombrie 1888 (stil vechi – n.a.), cât şi nomenclatorul primelor articole de hârtie fabricate, anume hârtie de tipar şi hârtie pentru afişe. Acelaşi document ne precizează şi valoarea capitalului iniţial investit în clădirile, maşinile şi instalaţiile fabricii, anume cca. 1.500.000 lei:
“Avem, în fine, un măreţ şi frumos edificiu înălţat lângă oraşulnostru, care face onorei întregei Românii. Ca aspect, el este un monument demn de vezut, şi ca profit naţional, e tot ce poate fi mai îmbucurător.
Vorbim de fabrica de hârtie. Ce? Oare nu e bună fabricaţiunea hârtiei la ţara noastră, noi care eram până ieri tributarii străinului pentru acest important articol? Negreşit.
Având a îmbrăţişa mai pe larg altădată subiectul, ne facem datoria şi plăcerea de Români, ca să punem azi în vederea celor ce ne citesc, următoarele fapte şi rezultate, dobândite prin cunoştinţele noastre proprii după vizitele dese ce am făcut operei, ce dă avânt condeiului şi presei pentru împrăştierea cugetării.
Temelia falnicului edificiu s-a pusu la 20 martie 1888 şi după şapte luni, la 8 octombrie, a şi început să funcţioneze.
Construcţia şi tot auxiliarul mecanic al fabricei au costat un milion şi jumătate lei.
Ea astăzi dă publicului numai hârtie de tipar şi de afipte (afişe – n.a.), dar mecanismul este aşia de bine organisat, încât, în curând, vom avea desigur hârtie de toate cualităţile, până la cea mai fină.” (Document Muzeul Municipal Câmpulung)
1889: Conform unor documente ale perioadei respective, societatea patronală a fabricii investise în întreprindere un capital de 800.000 de franci şi funcţiona cu un număr de aprox. 120 de lucrători.
Două ediţii ale ziarului “România Liberă” din prima parte a acestui an (marţi, 17/29 ianuarie şi duminică, 23 aprilie/5 mai) ne informează în subsolul paginii a 4-a a fiecăreia că publicaţia utiliza “Hârtiă din fabrica de la Câmpulung‘‘.
Două capturi din ziarul România Liberă – 1889 (www.dacoromanica.ro)
Hârtia de ziar a figurat deci, încă din perioada primelor fabricaţii, în nomenclatorul articolelor de hârtie produse la Câmpulung.
1890: În cel de-al treilea an de la punerea în funcţiune producţia de hârtie a fabricii atingea 612 tone, unitatea folosind acum un număr de 156 lucrători, dintre care 37 erau femei.
În cursul acestui an, proprietarul fabricii devenea bancherul Ştefan Ioanid. Până în anul 1902, când va avea loc schimbarea formei de organizare a societăţii patronale respective, din comandită în societate anonimă pe acţiuni, denumirea uzuală a întreprinderii va fi “Fabrica de Hârtie din Câmpu-Lung”. Destul de frecvent, însă, se va utiliza şi “Fabrica de Hârtie Ioanid”.
(Fragmente extrase din lucrarea monografică aflată în pregătire – “Platforma Industrială ARO, 120 de ani de istorie” – volumul I: “Fabrica de hârtie “Câmpulungul”, 1885-1932, Fascinaţiile unor conexiuni”)