„Întâlnirea noastră de astăzi – „Pe firul borangicului” – este ca o mărturisire şi un testament.”, spunea Simona Bucura Oprescu, pe care n-o s-o prezentăm ca politician, parlamentar ori ca preşedinte de partid, ci ca invitat la un eveniment frumos, dedicat celebrării unui bun de preţ al românilor: costumul popular şi accesoriul care îl desăvârşeşte, marama. „Mărturisirea este legată de identitatea noastră, de cine suntem noi, cu tot ceea ce ne-au dat moşii şi strămoşii noştri, istoria, tradiţia, cultura. Portul popular muscelean reprezintă un moment de identitate, pe care fiecare dintre noi îl cunoaştem şi ne dorim să-l ducem mai departe. Este o mărturisire despre cine suntem, dar mai ales un testament că ne dorim ca România să respire viitor. Că suntem conştienţi că, dacă avem o atitudine de înfrânţi, şi viitorul nostru va fi înfrânt.”, spunea Simona Bucura Oprescu.
- „Trebuie să gândim un proiect de Câmpulung şi de Marama Musceleană”
„Pe firul borangicului” s-a dorit un omagiu adus fiecăreia dintre femeile de la Marama Musceleană, care, prin munca lor, au scris poveştile de la naştere, poveştile de viaţă, de dor şi de moarte. „Au scris istoria noastră cu acul, cu migală, cu răbdare, punând din viaţa dânselor în istoria scrisă pe straiele noastre populare, pe iile, pe cămăşile bărbăteşti, pe marame, pe fiecare dintre elementele de port popular atât de speciale. Femeile de la Marama Musceleană au făcut să avem încă în România costume populare în care ne putem îmbrăca şi, în multe locuri ale lumii, România să fie reprezentată prin elemente de costume populare care sunt purtate. Este incredibil să vedem pe unde a ajuns această sămânţă! Sunt convinsă că pe fiecare continent al lumii există cel puţin un element de port popular românesc creat la Câmpulung. Este un miracol la a cărui dăinuire trebuie să contribuim. Sunt convinsă că fiecare dintre dumneavoastră aveţi acasă cel puţin un element de costum popular pe care l-aţi moştenit de la bunica, de la străbunica, de la stră-străbunica. Sunt convinsă că aveţi cel puţin o taină a vieţii dumneavoastră: naşterea, cununia, moartea, în care cineva a avut un element de port popular.”, afirma aceasta.
Simona Bucura Oprescu spunea că îşi doreşte ca, şi datorită întâlnirii de la Câmpulung, oamenii să realizeze ce-i leagă şi că sunt o comunitate: „Ce frumos au spus cei de la Marama Musceleană că, în acea perioadă de negare a tradiţiilor de după ’90, au dus o adevărată luptă să continue meşteşugul! Să ne bucurăm că suntem în 2022 şi încă avem ceva. Să-l recuperăm şi să acţionăm împreună pentru a-l pune în valoare. Trebuie să gândim împreună un proiect de Câmpulung şi de Marama Musceleană, prin care să înţelegem că numai un efort disciplinat, prin muncă şi cu dragoste de meşteşuguri, poate duce la un rezultat. Poate să ne gândim la faptul că va trebui să avem din nou duzi, apoi viermi de mătase, apoi o mică industrie de prelucrare, apoi mâinile măiestre ale celor de la Marama Musceleană, astfel încât să reuşim să trecem de la dragoste de meşteşug, de identitate şi de tradiţie. Să înţelegem că, într-o lume competitivă, noi avem bogăţii de tezaur, care pot fi puse în valoare inclusiv economic, care pot crea locuri de muncă şi pot aduce venituri.”
Simona Bucura Oprescu a făcut un apel de a nu se uita că portul de Muscel a fost costumul de înaltă ceremonie al Reginei Maria, care l-a pus în valoare atât de frumos. „Sufletul întâlnirii noastre de astăzi este doamna Elena Iagăr. Atât prilejul, cât şi continuarea sunt reprezentate de Marama Musceleană şi vă rog să fie dragoste care ne leagă pe viaţă.”, spunea aceasta.
Ea a mărturisit că, la botez, băieţelul său a purtat un costum lucrat la Marama Musceleană. „Toţi am fost îmbrăcaţi în port popular, dar el, cum spunea bunica mea, era cât o lingură şi a avut un costum popular care reprezintă pentru mine o bijuterie făcută cu acul. Ceva absolut splendid! Discutând cu doamna Iagăr despre acest eveniment, mi-a venit în minte un lucru despre care dânsa spunea că ştia, dar că sunt prima persoană pe care o întâlneşte care mărturiseşte că i s-a şi întâmplat asta. Atunci, când m-am măritat, când am ieşit din biserică, fără să ni se spună dinainte – atunci ne-am şi speriat – ne-am trezit cu bunica mea care ne-a legat cu o maramă. Este un obicei de la noi din Muscel, care spune că ce a legat Dumnezeu omul să nu mai dezlege. Şi că trăinicia căsniciei vine de la firul de borangic. Eu am rămas „legată”, suntem căsătoriţi de peste 21 de ani. A fost cumva o redescoperire a obiceiului pe care eu, trăindu-l, nu l-am realizat. Doamna Iagăr mi-a spus că este ceva senzaţional că, în sfârşit, întâlneşte persoana căreia chiar i s-a întâmplat asta.”, este povestea emoţionantă a Simonei Bucura Oprescu. Magda BĂNCESCU